A venit si ziua concursului. Am urcat la etajul zece al postului de radio – în mod miraculos în ziua aceea nu era defect liftul. Era tare aglomerat , venisera destui amatori de a lucra în radioul care facea concurenta serioasa postului Radio Galati. Am dat proba de voce, era evident ca am voce de radio, am trecut testul cu usurinta. A urmat proba scrisa. Fireste ca aceasta continea un subiect de exprimare, unul de redactare…chestii de genul acesta nici eu nu mai stiu exact. Stiu doar ca proba de foc a fost un interviu cu … Ion Iliescu!
Ma temeam de asta J Nu aveam nici cea mai mica treaba cu politica. Nici macar nu stiam cu ce se manânca termenii „stânga” si „dreapta” – e drept ca nici la ora asta nu prea mai stiu, dar din alte considerente! ;) Au ales special personajul Iliescu pentru ca atunci fusese ales prospat Constantinescu si plutea în aer o puternica atmosfera anti iliesciana. Noroc ca prinsesem din aer ceva interviuri de la televizor, ceva documentare, in special un Memorial al durerii realizat de Lucia Hossu Longin, plus ce îmi mai aminteam eu de la Revolutie…hai ca o scot eu la capat si cu interviul acesta!
Am iesit de la examen cu fruntea sus. Rezolvasem examenul mai mult decât satisfacator pentru cineva care tinteste cultura ca zona de acoperire. Am sunat peste câteva zile sa aflu rezultatul si mi s-a spus ca am fost admisa dar nu mi s-a spus pe ce zona am fost repartizata, trebuia sa vin la radio si sa aflu de la redacorul sef detaliile. Am fost extrem de fericita de realizare si m-am prezentat satisfacuta la radio.
În ziua aceea nu mergea liftul dar ce mai conta? Am urcat zece etaje în zbor! Ne-am adunat toti cei admisi in biroul redactorei sef si , dupa ce am fost felicitati de admitere, au început repartitiile. Rând pe rând a trecut tot ce ma puteam gândi ca e potrivit pentru mine: întâi cultura, apoi învatamântul… eram din ce în ce mai nedumerita. Unde naiba ma repartizeaza, Doamne?! Mai ramasesem doar eu de repartizat iar redactora sefa se pare ca special m-a lasat la urma. „ Iar tie, draga mea, iti dau politica! Nu de alta, dar l-ai umplut de sânge pe bietul om ! J)) E cel mai bun interviu din câte am citit vreodata , nu am nici o îndoiala ca daca l-ai intervieva si în realitate , i-ai da mari batai de cap! Felicitari!”
Am ramas cu gura cascata. Îmi statea pe limba sa ma scuz aproape J)) –„N-am vrut…” sa zic ca nu vreau politica, vreau cultura , mi-a iesit asa pentru ca am imaginatie dar nu am habar o boaba de cunostinte politice ca sa fac cu adevarat fata în zona asta. Nu am mai zis însa nimic. Am hotarât sa fac tot posibilul sa fac fata acestui nou episod din viata mea.
Nu am lucrat mult ca reporter desi era cu adevarat pasionant sa merg la conferinte de presa si sa îmi valorific abilitatile descoperite in examen dar si alte abilitati percum cea de a scrie extrem de repede si citet aproape tot ce se vorbea, deci îmi ramânea mai mult timp de redactare decât sa scriu dupa reportofon. Am facut sondaje de opinie, am luat interviuri la telefon când ardea o anumita situatie. Era palpitant dar … simteam ca ma îndepartez de ceea ce îmi doresc. Pentru ca deveneam obsedata sa ma perfectionez si nu mai aveam deloc timp pentru mine.
Era palpitant si totusi nu puteam sa nu ma întreb: oare pentru asta sunt eu facuta de fapt? Dadeam rezultate foarte bune iar faptul ca, fara sa îmi propun asta neaparat, am impresionat la maxim cu un talent special de a gasi întrebarea potrivita, fara sa ma sinchisesc prea mult ca pun omul intervievat în dificultate. Am impresionat la concurs prin abilitatea mea de a pune întrebari menite sa scoata adevarul la suprafata dar efortul meu fusese depus pentru a activa pe zona culturala, nu politica. Oricât de bune erau reportajele mele, nu îmi facea placere sa muncesc în politica.
Pâna la urma cum o fi? Esti convinsa ca esti facuta pentru muzica, dar treci cu brio un concurs de reporterie si esti aplaudata pentru talentul pentru politica. Esti convinsa ca vei deveni o artista remarcabila în folk, dar te trezesti la poarta festivalului Mamaia si esti admisa si premiata. Esti convinsa ca vei semna un contract în zona muzicala - si totusi ajungi sa fii admisa cu bratele deschise la actorie… Cum poti sa stii exact ce îti este cu adevarat menit sa faci?...
De ziua mea
O dimineata de milioane
