Cand vine vorba de copii, cu atat mai mult ne gandim ce anume sa le oferim de ziua lor.
Si cand spun asta nu ma refer neaparat la ce fel de jucarii, cat de multe, cat de mari, cat de moderne.
Pentru ca aud din ce in ce mai multi copii raportandu-se la parintii lor prin prisma a ceea ce isi doresc sa primeasca de la ei si multi parinti care isi conditioneaza copiii cu ceea ce le ofera.
Astfel, a darui devine de fapt o recompensa pentru faptele bune sau o pedeapsa pentru cele rele.
“Ia-mi ipod, daca nu-mi iei nu imi mai fac lectiile”
“Nu ti-am luat play station? Nu mi-ai promis ca o sa fii cel mai cuminte? Ce mai vrei de la mine?”
Cu alte cuvinte, iata un schimb indelung negociat in care fiecare dintre parti promite ceva si obtine altceva. A darui isi pierde astfel semnificatia, asa cum parintele pierde legatura cu copilul sau pentru ca nu mai foloseste cuvinte pentru a comunica, ci obiecte, iar copilul pierde valoarea actelor si nevoilor sale.
A darui inseamna a gandi pentru celalalt in virtutea dorintei sale si a legaturii dintre voi. A-l asculta pe celalalt si a-i oferi ceva din ceea ce am auzit.
De cate ori nu am luat ceva doar pentru ca ne-a placut noua si am crezut ca s-ar potrivi! De cate ori nu am luat ceva doar pentru ca ii era folositor!
De cate ori nu am cumparat pentru noi de fapt!
Si de cate ori am luat ceva si atat? Fara a-l oferi.
A darui inseamna a pune o emotie, o traire. A fi impreuna in acel moment si a descifra impreuna cu cel caruia ii oferim, semnificatia cadoului.
“Am ales sa-ti dau asta pentru ca am vrut sa iti transmit....” Sa daruim copilului un mesaj, o emotie, o clipa petrecuta impreuna. Sa oferim un cadou si legaturii dintre noi si el si nu doar o haina sau un aparat.
Dar unde sunt copiii de altadata?
A venit vacanta, cu trenul din Franta....
