Dar unde sunt copiii de altadata?

Mi-am permis sa ma joc putin cu cuvintele lui Francois Villon, din celebra sa balada “Dar unde sunt zapezile de altadata”.

Ce ma intreb de fapt? Aud destul de des ca pe vremea noastra, cand eram noi mici etc copiii nu erau asa. Asa cum? Energici, curiosi, tehnologici, cunoscatori precoce ai informatiei de tot felul, manuitori dibaci ai calculatorului si nu numai, obraznici pe alocuri, democrati, preocupati de drepturile lor si protestatari.

“Nu ma mai inteleg cu copilul meu.” “Am ajuns la disperare, eu nu am fost asa cand eram mica”, “Nu mai stiu ce sa-i mai fac, si-a luat lumea in cap”

Iata doar cateva din plangerile celor mari despre cei mici.

Dar de ce nu ar mai fi la fel copiii de azi? Si e vorba doar de copiii de azi, sau de cei dintotdeauna ce urmeaza parintilor lor? Este in primul rand o diferenta de generatie. Un aspect extrem de important, pentru ca orice generatie isi are specificul ei, precum si transformarile ei revolutionare indelung contestate de predecesori.

Noi am fost generatia “decreteilor”. Cu un program redus tv, cu guma de mestecat tare ca piatra, cu scoala patriotica inclusiv sambata, cu Punguta cu doi bani si portocale de Craciun. Ei sunt generatiea “democrateilor”. Cu 100 de canale tv, cu ipod, laptop, palystation, cu hipermarketuri, cu liber in weekend, cu Harry Potter si cu libertatea de a sti.

Liberatea de a alerga nestigherit, de a asculta muzica, de a citi din orice carte, de a alege orice loc, de a naviga la infinit.

Cum am putea sa semanam? Noi am crescut in cativa metri patrati, ei cresc in toata lumea. Noi am avut doar 5 minute pe zi fereastra catre lume, ei au 24 ore. Putem sa invatam din libertatea lor si ei din dorinta noastra de a o fi avut.

Putem sa ne bucuram de bogatia lumii lor si ei de darul nostru de a inova culoare acolo unde era gri. Poate ca libertatea are insa si dezavantajele ei: aduce confuzie, dezordine, haos, bulversare, te pune sa alegi. Nu mai aleg altii pentru tine.

Copiii de astazi au posibilitatea de alege. Pentru ei si pentru toti cei de dinaintea lor ce nu au putut alege cum sa fie viata lor. Libertatea este cel mai dificil dar. Pentru ca te lasa liber de orice constrangere. Iar asta inseamna ca depinde doar de tine.

Ii putem invata pe copiii nostri sa depinda doar de ei? Le putem oferi curajul de a alege singuri?

Si totusi intrezaresc ceva in copiii de azi din copiii de ieri. Se joaca la fel, alearga prin nisip sau calca in noroi cu acelasi zambet pe buze, sunt din nou printi si printese si se bucura ca se pot juca.