Am

Nu ca s-ar fi incalzit deja prea tare… Chiar, oare ii place cuiva, cu adevarat, sa fie racit? Am zice ca nu; Freud si cei din tagma lui ar putea fi de alta parere. Dar cine sta sa plece urechea la spusele unui…clasic?!?

Tocmai am primit un email, din acelea de se trimit in lant, cu sfaturi pentru sau impotriva racelii. Se pare ca e bine sa-ti “prezervi” febra, pentru ca de fapt ea nu face altceva decat sa te ajute sa te vindeci. Deci, daca lupti impotriva ei (cand are mai putin de 40 de grade!!), nu faci altceva decat sa ii contracarezi actiunea vindecatoare. Si sa iti prelungesti fireste boala.

Mai e si obsesia unora care sunt convinsi ca, indata ce te-a prins raceala (sau gripa), tre sa ii dai cu supa de pui. Ca numai ea si doar ea poate sa te vindece de obisnuita boala de timpuri trecatoare intre anotimpul cald si foarte rece. O fi, n-am incercat, n-am testat, deci nu pot atesta! Asta si pentru ca eu nu mananc carne. Deci nu imi ramane decat sa stau nevindecata de minunata potiune din batrani si sa imi sufar in continuare raceala sau gripa (nu stiu sigur pe care dintre ele o drege). Noroc ca eu racesc ca omul de bun simt, o data sau de doua ori pe an. Dar atunci o fac… sanatos. Nu neaparat cu zacut la pat, pentru ca imi displace teribil lucrul asta, dar cu febra, dureri de tot felul, stranutat, curs nasul si eventual, ca sa fie tacamul complet, durere in gat.

Asa, precum zicea in mai sus mentionatul email, se pare ca nu e bine sa ii dai nici cu paracetamol, nici cu aspirina; vitamina C nu contine tot ce e nevoie pentru combaterea racelii (adica adevarata vitamina C!) si de fapt, cu…nimic altceva. Oricum toata lumea s-a convins pana acum ca, si daca ia pastile cu pumnul (pe care plateste bani tot cu pumnul!) si daca nu ia nimic, raceala tot cam o saptamana – zece zile tine. Si atunci?!? Iar cum pumnul de pastile se pare ca nu reprezinta decat o auto-sabotare a propriilor anticorpi si a organismului care se lupta din rasputeri cu amarata asta de raceala, ramane intrebarea: dar noi oamenii, de ce vrem sa ne prelungim boala? Sau de ce vrem sa suferim mai mult decat e cazul? Doar asa, sa largim conturile companiilor farmaceutice? Sau ar mai fi totusi un motiv ascuns atat de bine incat numai Freud l-ar putea gasi si explica.

Poate ca totusi psihologii si psihanalistii astia care gasesc ei explicatii pe unde nici cu gandul n-ai trecut vreodata, or avea putina dreptate. Mai stii?!?

Cunosc o mamica foarte grijulie care, atunci cand i se “raceste” putin fata (care e destul de mare si la casa ei de-acum), da fuguta la ea, cu renumita supa de pui si alte leacuri asemanatoare, in incercarea (sadica?) de a forta sanatatea in propria ei odrasla. Fata, de ani de zile, se impotriveste, se tanguie si se roaga din rasputeri de propria-i mama sa o lase sa sufere, sa isi “traiasca” suferinta racelii pana la capat. Dar fara niciun rezultat. Hotarat lucru, mama nu o poate vedea suferind pe fiica ei, chiar daca ea isi “doreste” acest lucru. Si uite cum, binele se poate face chiar si cu forta. Sau asa crede mama. Pentru ca oricum, ea, indaratnica raceala, sta acolo, cazata bine mersi ca la hotel, cele cel putin 7 zile pentru care a “platit” si nu s-ar da dusa cu niciun chip, ca o soacra ce vine in vizita fortat, o data sau de doua ori pe an, ca sa observe ca ai facut curatenie generala pentru venirea ei DAR, ca ai uitat sa stergi praful de deasupra galeriei din sufragerie.

In toata durerea si amaraciunea bolii, cand erai copil si raceai mama roia in jurul tau cu tot felul de leacuri, cuvinte frumoase si mangaieri. Cum sa nu-ti vina sa racesti din cand in cand cu asa tratament deosebit? Merita sa platesti cu toate durerile, neplacerile si lipsurile pentru a fi pe locul intai. Fie doar si pentru o amarata de saptamana.

Acum te-ai facut mare si mama nu mai e prin preajma? Inseamna ca e altcineva. Iar daca nu e, tot ce ai de facut e sa te lupti singura atat cu boala cat si cu singuratatea. Si cand o sa iesi la liman, o sa te simti mai intremata si mai puternica si o sa iti spui: “in definitiv, n-a fost decat o amarata de raceala!”