Prima greseala

Stau si ma intreb cine a comis prima greseala din lume. Pentru ca, femeie fiind, mi-e greu sa dau vina pe Eva. Sau tocmai asta poate e greseala mea, ca nu accept ca o femeie, prima femeie din lume, sa fi comis prima greseala. Dar si daca ar fi asa, ca eu sa gresesc gandind astfel, nu mi se poate atribui mie prima greseala din lume. Si uite asa ne absolvim cu totii de vina si responsabilitate.

Si chiar daca am stii cine a comis prima greseala, ce am mai putea face acum? La ce ne-ar mai folosi? Am mai putea opri coruptia, faradelegile, minciunile, crimele, furturile etc.? E ca si cum am vrea sa ne oprim pe noi oamenii, in a fi. De acum, toate astea fac parte din noi, ne reprezinta. Facem nenumarate studii pentru a intelege ce e in mintea unui criminal, de ce omoara omul pe un alt om. Da, stiu, e greu sa acceptam monstrul din noi, predatorul. E greu sa intelegem ca am evoluat luptandu-ne in permanenta cu tot ce era in jurul nostru si chiar inauntrul nostru.

Cred ca din toate motivele acestea, atunci cand omul a inventat culorile, a inclus-o si pe cea gri. Pentru ca noi nu ne pozitionam nici pe alb, nici pe negru. Nu suntem nici doar buni, nici doar rai. Ci si una si cealalta. Si, din nefericire, treaba asta ne determina sa traim intr-o permanenta situatie de mijloc. Nu putem fi complet buni si stim asta. Dar reusim sa nu fim nici complet rai, iar asta ne mai alina cumva temerile si durerea din suflet.

Oricate eforturi as face, tot nu imi voi putea aminti cand m-am simtit nedreptatita pentru prima oara in viata. Dar trebuie sa fi fost undeva in copilarie. Nedreptatita de un alt copil sau, si mai rau, de un adult. Va aduceti aminte de gustul acela amar, in scoala, cand ati luat o nota proasta pe nedrept? Sau cand ati fost pedepsiti pe nedrept, pentru o minciuna nespusa sau ceva ce n-ati facut? Cand de fapt ati spus adevarul sau v-ati recunoscut greseala si, in naivitatea voastra, chiar ati crezut ca o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata? Foarte frustrant si complet de neinteles pentru mintea unui copil.

Problema e ca toate aceste mici greseli, nedreptati, se perpetueaza la nesfarsit. Nu apare nimeni, niciodata, care sa le puna capat. Fiecare isi spune in sinea lui, lasa ca ma fac eu mare si… Si ce? O sa faci la fel? O sa ii nedreptatesti pe cei mai mici sau mai neputinciosi decat tine? Ei bine, da! Exact asta se intampla. Si uite asa am ajuns cu totii sa existam pe fondul acesta gri, unde e loc si de bine si de rau. Unde ne putem accepta asa cum suntem, si urati si frumosi. Si desi nimeni nu e multumit cu statutul acesta, de intermediar in propria lui viata, il duce cu rusine mai departe, ca pe o cruce musai de purtat.

Te superi ca esti nevoit sa dai spaga la doctor? Pai cine l-a invatat pe doctorul acela cu spagile?? Nu tot tu??? Tu care ai crezut ca daca ii dai mai intai un cartus de Kent si o sticla de Wiskey, mai apoi un plic cu bani, o sa se ocupe altfel de tine sau de cei din familia ta. Sau poate ai crezut ca, mituindu-l, o sa poata face minuni. Dar oamenii nu fac minuni. Asta e domeniul lui Dumnezeu. Si desi multi doctori sunt confundati uneori cu El, sunt totusi niste oameni de rand, ca oricare altii. Ca si tine.

Alegi sa minti in ceea ce priveste taxele, incerci sa ii fentezi pe altii si sa le iei banii pentru case care nu se vor construi niciodata, spui atatea minciuni incat uiti ca a existat vreodata notiunea de adevar, mergi cu transportul in comun fara bilet, primesti bani in plus cand ti se da restul si taci din gura, bagandu-i in buzunar si bucurandu-te de oboseala si greseala vanzatoarei etc. si crezi ca toate astea sunt ok. Ca nu duc la nimic rau. Cel putin, nu pentru tine.

In momentul in care faci primul pas gresit, desi constiinta ta te trage de maneca, si alegi totusi sa mergi mai departe, soarta ti-e pecetluita. Ti-ai vandut sufletul si nu ai facut deloc o afacere buna. Ii invatam pe copiii nostri sa mearga, sa vorbeasca, sa scrie si sa citeasca, sa socoteasca si tot felul de alte lucruri. Dar, din nefericire, le transmitem si ca pot gresi, pentru ca, nu-i asa, sunt oameni si oamenii sunt supusi greselii. Ce scuza deplorabila ne-am gasit pentru nemernicia noastra! Ii condamam pe proprii nostrii copii sa repete greselile noastre, pe care le-am preluat si noi de la inaintasii nostri. Si facem asta perfect constienti de repercursiuni.