Rareori se intampla ca de dimineata, dupa ce te trezesti sau atunci cand pleci de acasa, sa stii cum iti va fi ziua. Oricate planuri ne-am face si cum ne-am dori sa se intampla lucrurile, tot apare si ceva neprevazut, ceva care ne poate strica ziua sau ne-o poate face mai fericita si mai luminoasa decat ne asteptam.
Zilele trecute am plecat la munte. Am auzit ca e zapada si am vrut sa vad cu ochii mei. Nu am mai vazut zapada la noi in tara de ceva vreme. Voiam sa urcam la Babele, insa in Busteni nu urca telecabina din cauza viscolului. Asa ca am mers la Brasov. Dupa ce am ajuns in Livada, am intrebat un taximetrist cat ne ia pana in Poiana. Mi-a zis 40 si mi s-a parut cam mult. Ne-am plimbat prin oras, am vazut in sfarsit Biserica Neagra si pe dinauntru, dupa care am revenit in statia de autobuze si taxiuri, hotarati totusi sa ajungem la „inaltime”. Asa ca am mers la un alt taximetrist si l-am intrebat cat face pe ceas pana sus, in poiana. Mi-a raspuns ca e cam 20-21. Ne-am suit in masina si am pornit sa „cucerim muntele”, ca niste oraseni adevarati ce suntem...Totul inzapezit, brazii cu crengile aplecate de zapada...pe drum a iesit si soarele sa ne zambeasca si sa ne incalzeasca putin. Ne-am bucurat. Dar nu pentru mult timp. Am ajuns la telecabina si intreb soferul cat ii datorez. Pe ceas era fix suma de 21. La care el imi zice 31. Il intreb: De ce e mai mult decat scrie pe ceas? Imi raspunde ca fiind in afara orasului, se percepe o taxa in plus. Pe care nu am inteles deloc de ce nu mi-a mentionat-o cand ne-am suit in masina, cum ar fi fost corect. In fine, nu am stat sa ma tergiversez cu el acolo; i-am dat banii si am coborat din masina. Dar i-am facut o poza masinii si numerelor de inmatriculare, dupa care am sunat la ei la firma si am intrebat daca e adevarat ce mi-a spus soferul, despre taxa extra oras. M-a pus pe hold, dupa care am vorbit cu altcineva care, fireste, mi-a infirmat cele spuse de sofer si mi-a multumit ca i-am sunat si am anuntat. De fapt, voiam sa stiu doar daca am fost furata sa nu; si asta pe fata, de catre un sofer la costum si cravata, ce conducea o masina nou nouta, curata si eleganta. Sincera sa fiu, nu imi doream decat banii inapoi sau sa coboram tot cu o masina de la aceeasi firma si sa platim doar diferenta de pret. Domnul de la celalalt capat al firului m-a rugat sa revin cu telefonul. I-am spus ca tocmai urcam in telecabina si o sa fac asta dupa ce ajungem sus. Insa nu am apucat bine sa ajungem acolo ca m-a sunat altcineva. Era directorul firmei de taxi; o voce de barbat tanar...in fundal auzeam lamentarile si plansetul unui copilas (probabil ca suna de acasa). Dupa ce si-a cerut scuze de mai multe ori pentru cele intamplate, m-a anuntat ca l-au concediat pe sofer si mi-a spus sa ii sun cand coboram inapoi in Brasov, sa trimita o masina care sa ne duca la ce destinatie dorim, fara sa mai platim nimic. Ca pe o compensatie a celor intamplate.
Ma uitam in stanga si in dreapta. Numai zapada. Aerul era tare, vantul spulbera usor zapada, soarele ne facea cu ochiul parca. Insa eu nu imi mai dadeam seama exact unde sunt. Incercam sa imi gasesc niste repere, sa inteleg tot ce se petrecuse. Eram in Romania?!? Ei bine, da; chiar undeva pe una din culmile ei, pe la 1.800 de metri altitudine. Sa fi fost din cauza asta ca ma simteam usor dezorientata?!? Nu. Pur si simplu fusesem tratata asa cum se cuvenea, asa cum ar fi cazul sa invete toti romanii, odata si odata, ca merita sa fie respectati. Chiar asa, daca un angajat al unei firme „baga mana” in buzunarul unui client, firma isi asuma cumva responsabilitatea acestui act, iar actul in sine nu face decat sa o reprezinte. Ei bine, acest barbat tanar, Domnul Director Voinea, se pare ca nu e DELOC de acord cu asa ceva. Obrazul lui nu accepta sa fie patat de un astfel de angajat. Asa ca a luat masuri drastice, din start, pentru a nu se crea un precedent care sa ii intineze munca, firma si tot ce si-a propus sa faca.
Spre seara am sunat la dispecerat si am anuntat ca vrem sa coboram. Doar mi-am spus numele si mi s-a raspuns ca stiu despre ce este vorba si imi trimit o masina in 20 de minute. Si chiar asa a fost. Am avut o strangere de inima cand am vazut ca e aceeasi masina. Insa era alt sofer. Care ne-a spus ca intr-adevar soferul fusese concediat, el ii luase locul si ca politica firmei nu accepta astfel de abateri, pedepsindu-le aspru. Ne-a spus ca este student, dar ca face taximetrie din pasiune, din placere si ca orice ar fi, nu crede sa renunte la meseria asta.
Aproape tot drumul m-am tot gandit sa ii dau soferului macar jumatate din suma de pe ceas. Pentru ca el ajunsese de fapt sa faca o cursa gratis, sa „lipeasca” oalele sparte de cu totul altcineva, fara sa aiba vreo vina. Insa mi-am dat seama ca as fi gresit daca procedam astfel. Nemaivorbind ca i-as fi stirbit autoritatea directorului, care nu facuse altceva decat sa fie corect si sa „repare” ce se intamplase, sa isi apere firma si reputatia. Si asta chiar nu mi-as fi dorit. Adica, daca un om tanar are initiativa, vrea sa schimbe ceva, sau macar incearca atat cat ii sta lui in putinta, de ce sa ii tai elanul, sa nu il sustin de fapt sa procedeze corect?!? Asa ca in cele din urma am spus buna seara, am multumit si am plecat pe drumul nostru.
Precum spuneam la inceput, dimineata, cand am plecat de acasa, nu mi-a trecut prin minte ca o sa contribui fara voie la concedierea unui om. Cumva ma simteam vinovata. M-am intrebat de nenumarate ori de ce. In definitiv, cineva imi facuse o nedreptate si platise pentru asta. Ce-i drept, foarte scump. Dar poate ca in felul acesta se va civiliza si lumea noastra, a romanilor. Vom invata sa ne respectam mai mult unii pe ceilalti, munca noastra si a altora. Ce daca vorbeam in masina in engleza? Daca unul dintre noi era „de afara”, asta inseamna ca fura banii si ca merita sa fie furat? De unde sa stii ca cel din spatele tau, clientul, nu e un om la fel de cinstit ca si tine, care are un serviciu la care se duce zilnic si de unde ia un salariu oarecare? De ce sa pornesti din start de la ideea: lasa ca e strain, asta are bani; nu ii pasa daca da nitel mai mult?!? Dar la noi s-a impamantenit de multa vreme mentalitatea asta, modul acesta de gandire: daca sunt straini, merita jupuiti pana la piele. Sa mai spun ca odata am cautat cazare in Grecia si am intrebat amandoi cat este tariful pe noapte?!? Mie mi-au spus o suma mai mica decat lui, care era grec de-al lor. Nu am inteles nimic. Asa cum nu inteleg chestia asta cu jecmaneala strainilor care vin la noi.
Ce am inteles a fost ca pentru prima oara, dupa mult timp in tara asta, am fost respectata si tratata asa cum se cuvine.
Lasa ca fac maine
