Sunt femeie, dar ma tratez

Ei da, de ce ti-e frica, de-aia nu scapi! Scriu pe 9 martie despre femei. Ce cliseu! Mea culpa, asta e, scriu pentru ca asa simt azi, pentru ca m-au trezit din nou intrebarile existentiale despre ce fel de femeie sunt…daca sunt…

Din ce in ce mai des sunt facuta baietoi, ultima oara ieri dimineata…de ziua femeii. Asa ca…da…recunosc, sunt baietoi si cand ma simt jignita ma duc in baie si plang…ca o muiere. Si cicalesc ca o muiere, si plang si la filme si gatesc supe si mi-e frica de urs si de partii prea abrupte si…cred ca mai gasesc eu chestii feminine la mine. Deci, pare ca sunt femeie. Uneori imi plac si tocurile, si unghiile vopsite, as sta ore in sir in cada cu o revista, un pahar de vin si niste lumanari si am vazut toate seriile din "Sex and the city"  de 10 ori cel putin, cap-coada.

 Si acum, argumentele pentru "baietoi", pai..ce sa zic…pot sa incep prin faptul ca ai mei nici nu s-au gandit ca vor avea fata si au ales numele de Dan pentru "baietelul"  lor si va imaginati surpriza cand am aparut eu. Au cautat rapid un nume si hainute potrivite. Asa ca am pornit-o din start gresit, apoi tata a uitat ca are fata si m-a dus la raliuri, m-a lasat sa ma joc in atelierul "scoala" din service-ul  auto la care lucra, m-a dus pe munte si uite-asa, a pornit o traiectorie, fara a sti cat de mult conta inceputul ei. De-a lungul timpului, independenta mostenita de la parinti si viata pe care am trait-o m-au facut sa fiu din ce in ce mai pe picioarele mele, daca asta inseamna "baietoi"…atunci..asta sunt. Daca esti femeie si stai singura de la 18 ani in Bucuresti nu cred ca e cazul sa plangi la taticu' sau la prietenul tau de fiecare data cand se strica vreo teava prin casa, pentru ca nu te ajuta cu nimic.

Solutia mea  a fost sa respir adanc si sa ma intaresc in fata situatiei, pentru ca nu tot timpul ai pe cineva langa tine sa te poata ajuta si atunci …nu poti ceda. Nici vorba, te stergi de praf, te ridici si o iei de la capat. Adevarata provocare a venit abia atunci cand intr-adevar nu am facut fata. Dupa ani de schimbat cauciucuri la masina, si becuri in casa si reparat balamale, a venit si momentul in care am plans pe podeaua din baie pentru ca nu puteam repara chiuveta. Plangeam de ciuda, nu pentru ca era chiuveta stricata si ma puteam inunda, ci de ciuda ca trebuia sa apelez la altcineva, trebuia sa cer ajutorul si sa recunosc faptul ca nu le pot face pe toate. Si mai ales din pricina faptului ca aceasta persoana urma sa fie un barbat. Slava Domnului ca exista prieteni care te pot ajuta si asa s-a rezolvat problema…chiuvetei..orgoliul meu "masculin" insa mai are cate ceva de rezolvat.

Nu stiu cum pot impaca cele doua laturi ale mele, feminina si masculina, fara a trece prea mult dintr-o extrema intr-alta. O persoana apropiata mi-a dat azi o solutie, mi-a zis ca ar trebui sa uit ca pot sa fac tot ce poate sa faca un barbat atunci cand am unul langa mine care poate sa faca toate astea pentru mine. I-am raspuns ca mi-e greu, ca nu stiu cand sa apas butonul pornit/oprit, asa ca merg in continuare pe sarma intre "baietoi" si "femeie" si sper sa ma pot echilibra. Iar ieri, de ziua femeii, am decis sa "serbez" prin a nu spala vasele si nu a da cu aspiratorul,  le-am lasat pe azi si, ca sa impac si latura masculina, am fost la antrenamentul saptamanal de arte martiale. Asta e, asta sunt…cu asta defilez!