Suflete de caine si oameni fara suflet

Am vazut stirea cu cei 230 de caini de la adapostul din Botosani ucisi fulgerator, in mai putin de doua ore si am simtit cum din nou imi doresc cu toata fiinta mea sa fiu cat mai departe de aici….. Sunt o mare iubitoare de animale, nu doar de catei, insa cred ca o astfel de stire ar trebui sa-i revolte teribil si pe cei care nu iubesc animalele deloc. Si asta pentru ca in acest caz e vorba de respectul fata de o alta fiinta, de respectul fata de viata in general. Nu sunt deloc incantata de faptul ca strazile oraselor sunt pline de caini maidanezi… nu m-au atacat niciodata, nu imi este frica de ei… Insa nu este normal ca haite de caini sa traiasca sub cerul liber in orase, printre masini, pe aleile parcurilor, pe langa blocuri. Si pe langa indiferenta si impotenta autoritatilor, cel mai rau ma revolta si asociatiile care pretind ca militeaza pentru drepturile bietelor suflete… au trecut 20 de ani de la revolutie, s-au primit fonduri, s-au facut donatii… si nu s-a intamplat nimic… cainii au fost ocazional ucisi cu salbaticie de autoritatile locale si cam atat. Niciuna dintre asociatii nu a fost in stare sa construiasca un adapost civilizat, sa asigure sterilizarea masiva, nimic… toti vorbesc si iar vorbesc si iar vorbesc despre ce ar trebui facut… In teorie stam bine, practica, evident ne omoara si pe noi si pe catei. Ganditi-va mereu ca nu e vina cainilor ca au ramas sa traiasca pe strazi in geruri cumplite, pe ploi reci care pica zile la rand, in arsita cumplita fara strop de apa… e vina noastra, a celor care nu facem nimic.

Am avut un maidanez adus tocmai de Cluj, acum vreo 8 ani… Fusese batut crunt la ecarisaj acolo, am vazut stirea si l-am adus aici. Il chema Max si a fost un caine deosebit. Sunt si posesoarea a doi mopsi englezi, asa ca am putut face o comparatie… Max era cel mai sfios, cel mai cu bun – simt dintre caini. Intelegea toate comenzile mele, pricepea ca nu are voie sa intre in casa nechemat, stia ca trebuie sa astepte sa primeasca mancare, nu sa cerseasca permanent. Era mult mai destept si mai ordonat fata de cainii de rasa, desi nimeni nu-l invatase niciodata, nimic… facea cred totul instinctiv, intr-o mare recunostinta pentru faptul ca l-am iubit si i-am oferit 7 ani de viata linistita. A murit vara trecuta, de batranete… M-am tot intrebat de ce aceia care iubesc cainii nu isi aleg un pui de catel de pe strada in loc sa creasca tot felul de catei de rasa? Multi se gandesc probabil ca un maidanez nu da bine in lesa, ce ar zice lumea, ce ar zice vecinii… Romanii au chestia asta… Insa satisfactia ar fi uriasa…

Inchei gandindu-ma la cei de peste ocean si la cum functioneaza la ei Politia Animalelor, la respectul pe care il au vesticii pentru orice animal… tine de civilizatia unei natii, tine de educatie… noi suntem atat de departe incat nu se intrevede nici macar o raza de speranta. Vom avea in continuare caini pe strazi, caini legati in lanturi scurte de jumatate de metru,  hraniti cu ce ramane in farfuriile stapanilor, cai batuti cu salbaticie de stapani beti sau sadici si tot

Asa. In rest, suntem europeni cu acte in regula si ne place sa credem ca avem chiar ceva in comun cu Europa civilizata. Oare chiar e asa? Dati-mi voie sa ma indoiesc…