In Romania si sacrificiul a devenit imposibil

Zilele trecute statam de vorba cu o prietena care imi spunea ca nu crede ca anul acesta mai merge pe undeva in concediu. Se gandea sa incerce un weekend in Bulgaria, insa nu era foarte sigura. Stand de vorba cu ea mi-am adus aminte de toate vacantele copilariei. Nu exista vara sa nu merg si la mare si la munte, cu toate ca acest lucru presupunea sacrificii mari din partea parintilor. Nu era usor nici atunci, dar macar era posibil. Adica, te sacrificai ca parinte in sensul ca renuntai la alte lucruri, si reuseai sa-ti duci copilul si la mare si la munte. Acum, la oricate lucruri ai renunta, tot nu reusesti sa faci mare lucru.

Prietena mea are un baietel de 5 ani care probabil se va juca toata vara in caldura unui Bucuresti prafuit, printre masini parcate in spatele blocului sau eventual se va balaci in apa unui strand supraaglomerat la sfarsit de saptamana. Munceste mama lui mai putin decat munceau parintii nostri? In niciun caz, nu! Ba dimpotriva, cred ca munceste mai mult, sta in trafic cu orele in drum spre munca, incearca de la o luna la alta sa puna un ban deoparte pentru o vacanta banala (nu va imaginati ca vrea sa plece in Bora Bora) si evident nu reuseste! Si ca ea sunt majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. In Romania de azi nici macar sa te sacrifici nu mai poti! Renunti la tot - coafor, manichiura pedichiura (le mai faci acasa, te mai vopseste o vecina etc. etc .) si chiar si asa, nu poti sa faci nimic. Cand esti singur sau n-ai copii te gandesti ca nu e o tragedie... insa cand stii ca nu iti poti duce copilul o saptamana la mare ti se rupe sufletul. Si asta pentru ca tu stii ca muncesti, te trezesti dimineata la 7, stai in RATB sau in masina personala o ora si mai bine ca sa ajungi la munca, acolo iti faci treaba cum poti tu mai bine (oricum iti e teama ca mereu se va gasi un inlocuitor, nu-i asa?), seara vii acasa rapus de trafic si de oboseala si de stresul de a nu avea bani pentru ca maine s-o iei de la capat! Stai si te intrebi: ce viata e asta? Ce as putea face mai mult decat sa muncesc?  Ei bine, asta e viata a milioane de romani care muncesc, care se chinuie sa ajunga de la o luna la alta cu cat mai putine datorii, care se straduiesc sa le ofere copiilor ce pot (insa nu reusesc mereu), care renunta la a-si lua hainele pe care si le doresc, care renunta sa iasa in oras la restaurant macar o data pe luna... sunt oameni care practic nu traiesc, doar vegeteaza! Asta nu e viata! 

Ma uit la pensionarii din occident care isi permit hoteluri de 4-5 stele in Turcia. La noi nici macar salariatii (majoritatea) nu isi permit asa ceva... bietii pensionari oricum nu mai intra la socoteala cand e vorba de vacante... ganditi-va cate dintre cunostintele voastre aflate la pensie au mai parasit casa macar pentru o saptamana la bai? Muncesti un an intreg pentru douazeci si ceva de zile de concediu in care probabil vei sta acasa, vei face curat, vei iesi vreo 3 zile la iarba verde sau, daca ai curaj, vei incerca un weekend la mare, fie la noi, fie la bulgari! Asa ca d-aia cateodata ma uit in jur si ma gandesc cu tristete si cu frustrare ca iar a venit vara, iar va trece vara si multi, cei mai multi dintre romani vor ramane doar cu speranta ca anul viitor, poate, isi vor permite concediul pe care il viseaza de ani si ani de zile! Iar cei care sufera probabil cel mai mult sunt copiii care vor ridica din umeri cand invataroarea sau educatoarea ii va intreba la toamna unde au fost in vacanta...