Si copiii viseaza urat?

Visele sunt un travaliu de elaborare onirica extrem de important pentru psihicul uman si pentru nevoia fiecaruia de a se detensioan, de a descarca diferite reziduuri cotidiene.

Freud spunea despre vis ca este “calea regala de a ajunge la inconstient”. Adica o cale catre ceea ce nu este constient, catre ceea ce nu intelegem sau nu capata o semnificatie pentru noi, dar care este foarte important pentru functionarea noastra.

Ca si adultii, si copiii viseaza destul de mult si folosesc visele in acelasi scop.

Copiii traiesc o multitudine de experiente noi, de trairi si sentimente contradictorii, ceea ce adesea lasa urme destul de greu de elaborat. Lucruri pe care le-au vazut, pe care le-au simtit, asupra carora s-au intrebat sau despre care au auzit pot genera confuzie, deruta, uimire, spaima, teama sau dezgust.

Capacitatea lor de a vorbi despre ele, de a le pune in cuvinte si a le exprima este foarte scazuta pentru ca ceea ce prevaleaza la varstele mici este trairea, afectul. Nu au inca posibilitatea de a le elabora, de a le gandi, de a le transforma.

Visele sunt o modalitate importanta de a elabora si de a prelucra anumite trairi sau situatii ce s-au petrecut si au avut un impact si o rezonanta afectiva puternica. In special pentru copii, care nu au capacitatea de a exprima si de a intelege de ce ii afecteaza anumite situatii sau evenimente care le provoaca teama, confuzie, furie, suferinta, visele sunt o incercare de a descarca tensiunea.

Cosmarul denota o traire de angoasa, de spaima iar repetarea lui pe aceeasi tema sau pe teme variate ne comunica nevoia copilului de a da un sens acelei trairi.

Copiii percep anumite situatii din viata lor ca fiind de neinteles, grele sau de nesuportat si visul reprezinta o incercare de a le intelege sau de a le elabora. De aceea, adesea ei se trezesc brusc, speriati, tipand sau urland, ingroziti sau facand pe ei si uneori refuza sa adoarma la loc de spaima.

Este bine sa incercam sa ii ajutam sa exprime ceea ce simt, sa ne spuna cum este cand se trezesc asa si in masura in care pot sa ne povesteasca ce au visat. Atunci cand refuza sa ne spuna ce viseaza ne arata ca visele au un continut extrem de angoasant si ca sunt foarte speriati. Pe de alta parte, teama si anxietatea lor creste tocmai pentru ca nu pot vorbi despre ele.

Uneori pot fi evenimente sau situatii care s-au petrecut in familie si care au fost suficiente de agitate sau de conflictuale sau care au produs suferinta familiei.

Copiii au nevoia sa li se vorbeasca, sa fie si ei parte a trarilor familiei pentru ca si ei impart aceeasi atmosfera, resimt aceleasi stari si este foarte greu pentru ei sa nu le explice nimeni ce se intampla.