Dragul meu parinte divortat
Te-am intalnit adesea, atat ca prietena, cat si ca specialist. Nu esti orice fel de mama si orice fel de tata. Esti un parinte care a ales sa faca lucrurile "altfel" decat in carte, sa fie altfel decat modelele ideale din povesti. Ai ales pentru viata ta. Dar ai o temere pentru copilul tau, cel care nu intelege de ce ceva care a fost a lui si doar a lui, mama si tata, parinti, dumnezei, jucarii, prieteni, au ales sa nu mai fie ai lui. Nu intelege si nici nu vrea sa inteleaga.
In primul rand ar trebui draga parinte, sa nu te mai simti vinovat, pentru ca ai ales un anumit drum. Sunt convinsa ca ai avut suficiente motive sa faci asta. Si poate ca e chiar mai bine asa. Copilul are nevoie de un parinte disponibil, nu de un parinte preocupat permanent de suferinta lui. Un copil are nevoie de un parinte echilibrat, care sa ii transmita ideea ca viata e frumoasa, ca merita sa fii fericit si sa te simti bine cu viata ta, ca e bine sa te iubesti si sa faci uneori ceea ce e bine pentru tine.
Din pacate, prea multi parinti aleg sa "se sacrifice", sa isi traiasca propria nefericire, transmitand copilului inconstient sentimentul ca este vinovat ca exista, ca este sursa nefericirii mamei sau a tatalui sau si ca la randul lui, intr-o situatie similara, este dator sa se sacrifice, sa sufere, sa fie asa "cum trebuie" si nu asa cum simte.
Totusi, sa nu ignoram, dincolo de alegerea noastra, suferinta copilului, care pierde un statut, un echilibru, de multe ori chiar un parinte. Este un pret pe care trebuie sa il platim cu totii, iar datoria noastra de parinti este, pe langa cautarea propriului echilibru si intelegerea suferintei copilului sau a copiilor nostri. In cazul divortului parintilor, copilul se simte vinovat, furios pe unul dintre parinti, se simte bulversat, se teme, incearca sa atraga atentia asupra lui, devine un copil agitat sau din contra interiorizat. In cazul asta, dragi parinti, renuntati pentru un moment la ceea ce aveti sa va reprosati unul altuia si acceptati realitatea ca veti avea mereu "ceva" de impartit. Si nu orice, ci o fiinta cu ganduri si sentimente, care sufera si care vrea sa inteleaga, care are nevoie de voi de amandoi.
Copilul are nevoie sa fie asigurat de faptul ca adultii uneori nu se mai inteleg, ca simt nevoia sa nu mai fie impreuna, dar ca vor fi intotdeauna mamica si taticul lor, si ca nimic in lume nu poate schimba asta. Ca vor fi mereu acolo, cand copilul va avea nevoie de el, ca il vor asculta si ajuta. Viata e frumoasa, dragul meu parinte si tu ai avut norocul sa aduci pe lume un copil frumos si inteligent. E greu si de multe ori imposibil sa accepti, sa iti dai seama ca si un copil mic sufera, se teme, e furios, are sentimente la fel ca tine. Doar ca lui ii e greu sa le inteleaga si are nevoie de noi adultii sa il ajutam. Sa nu il lasam sa sufere inutil. In fond viata e compusa din bucurii si greutati, dar noi putem alege sa ne simtim bine si sa fim puternici.
Cu drag,
Catalina Hetel, psihoterapeut
Suntem morali?
