De ani buni ni se ofera "posibilitatea" sa cumparam cadouri pentru Craciun incepand de pe la jumatatea lunii noiembrie, daca nu chiar si mai devreme. In definitiv, de ce sa ne imbulzim cu totii in ultimele zile, sa ne calcam in picioare, disperati ca nu gasim jucaria dorita de copil, sau cadoul mult asteptat de fiecare membru al familiei?
Mai stie cineva oare ce sarbatorim de fapt pe data de 25 Decembrie? Oare Mos Craciun, cu sacul sau plin de cadouri e mai important decat ziua in sine? Religia, asa cum o stiam si intelegeam noi, mai ales cei crecuti inainte de ’89, e pe cale sa devina doar istorie. Amintiri pe care bunicii nostri or sa le ia cu ei cand vor pleca de pe lumea asta. Pe langa nasterea Domnului, ziua de 25 decembrie marcheaza un nou inceput, un nou ciclu de viata, noaptea incepe sa descreasca si ziua sa "capete puteri" si sa ne promita mai multa lumina. Lumina afara si… in suflete.
Toata lumea e epuizata si dezgustata de colindele care se aud peste tot, prin magazine, la tv si radio, in transportul in comun, oriunde. Dar nimeni nu se revolta, nimeni nu spune nimic. Am ajuns sa dam cativa banuti celor care ne colinda, urlandu-ne in ureche, cu saptamani inainte de vreme, doar doar sa scapam de ei, sa nu-i mai auzim, sa ne lase sa ne asteptam Craciunul in tihna, in tacerea gandurilor noastre. Fetita cu chibriturile continua sa existe si, probabil ca va exista intotdeauna, insa inima noastra a inghetat si ea, iar intentia de a ajuta un copil amarat a devenit confuza si ne pune pe ganduri: "Oare copilul asta care cere de pomana n-are un telefon mobil mai pricopsit decat al meu? Eu nu imi permit sa mi-l iau pe cel pe care mi-l doresc, nici macar la oferta de Craciun. Sa ii dau, sa nu ii dau ceva de pomana?"
Ma intreb ce gandesc oare cei mici, care cred inca in Mos Craciun. Il vad pretutindeni, prin magazine, pe strazi, la televizor, prin reviste si, in copilaria si naivitatea lor, tot il mai asteapta pe Mos Craciunul lor, unic, care sa le aduca jucaria mult dorita. Multi stiu ca Mos Craciun e de fapt tata si mama dar, in sufletelul lor tot prefera sa ii considere niste intermediari de-ai lui.
Un cunoscut pocait imi spunea ca Mos Craciun nu exista, ca e un paganism ce facem noi de fapt si ca am denaturat complet sarbatoarea Craciunului. Oare cum ar fi sa ne crestem copiii de acum inainte fara Mos Craciun? Sa le "furam" accesul la aceasta "minune de decembrie", in care ei au nevoie (oare?!?) sa creada pentru cativa ani din viata? Sau sa nu ne mai oferim nici macar cadouri de Craciun; sa sarbatorim asa, in tacere zilele acestea de iarna?
Sa fim buni
Sentimentul de vinovatie
