Nimic nu e intamplator.....

De în Filozofii de viata! 21 feb 2011

Sunt anumite intamplari in viata ta, care te fac sa te intrebi, de ce trebuie sa treci prin ele. Sa inveti ceva? Sa te feresti de altceva? Mai bine asa, decat daca era altfel….

Eu nu cred in coincidente si tot timpul cand mi se intampla ceva de genul, stau si analizez! De ce s-a intamplat, ce a generat intamplarea si ce semne imi arata? Am constatat ca s-a ajuns la situatia respectiva ca rezultat al unui intreg sir de fapte si intamplari petrecute inainte; unele neinsemnate, altele chiar importante!

Absolut orice miscare, orice secunda, orice gand contribuie la ce se va intampla in viitor! Sau mai bine zis, duce catre ceva! Orice duce la ceva! 

Suntem rezultatul faptelor noastre, a actiunilor noastre, suntem  rodul gandirii noastre pana in momentul prezent.  Multi din noi am auzit expresia “Ai grija ce gandesti ca e posibil sa se indeplineasca!”… … …

Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 4

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Cojoaca Bogdan (26.02.2011, 20:08)
Ai mare dreptate ! Mie mi se intampla sa am noroc in viata pana m-a lovit ghinionul care se acumulasea de-alungul anilor ce absentase si BAM. Am incercat sa-mi dau seama din ce motive s-a intamplat, cu ce am gresit etc. dar nu am gasit nimic...nici o cauza, nici un inculpat nimic :| .Nu pot da mai multe detalii dar sunt situatii in care e mai bine sa nu iti pui intrebari ce a dus la respectivul incident ci doar sa te concentrezi pe viitor sa nu se mai intample, chiar daca nu stii de ce sa te feresti. Plus ca mult mai important este sa nu ramai niciodata jos daca pici !!! Frumos post si abordarea la fel !
Răspunde-i
maria raluca zagoneanu (22.02.2011, 22:15)
Intr-adevar nimic in viata nu e intamplator, chiar daca la momentul respectiv nu ne dam seama de acest lucru! Cu timpul realizam ca totul s-a intamplat cu un rost, ca viata nu e doar loterie...
Răspunde-i
Alina Horez (22.02.2011, 14:45)
Da...asta e curaj; multi nu au curajul sa isi schimbe viata! Orice intamplare e o ocazie, dar daca treci pe langa ea, degeaba! Felicitari pentru ca ati stiut ce vreti!
Răspunde-i
bianca curalea (22.02.2011, 14:10)
ai perfecta dreptate, alina. viata mea este in prezent rezultatul unor intamplari, care luate separat nu au nimic special, dar una dupa alta , mi-au facut viata frumoasa. totul a inceput la 16 ani. am suferit o operatie la san din cauza unei mastite fibrochistice,asa ca a trebuit sa renunt un an la scoala, din cauza deselor internari si a tratamentului puternic pe care il faceam. apoi, am avut de ales sa merg sa termin liceul in craiova sau targu jiu (in calafat , de unde sunt, nu se putea). desi eram mai aproape de casa la craiova, am ales targu jiu. aici am stat la niste rude pe care nu le vazusem de multi ani. am avut apoi sa aleg intre liceu la zi profil tehnic sau seral profil servicii. ce credeti ca am ales?....... seral.alti colegi , alti profesori, alte cunostinte...... au fost 3 ani frumosi de liceu..... am avut o relatie cu un tip pt care nu simteam nimic, chiar nu stiu ce a fost in capul meu, dar asa trebuia sa fie. dupa liceu ai mei au vrut sa merg acasa, dar ceva ma retinea. brusc parca imi doream ceva mai mult de la relatia mea , dar nici fericita nu eram. si totusi am ramas. ca orice tanara, m-au pasionat parfumurile si astfel am inceput sa distribui cosmetice. si asta a fost pasul care urma sa-mi schimbe viata in bine. cum s-a intamplat?....... pai, asa: intr-o zi o fosta colega de liceu imi spune ca trimite pe cineva sa-mi aduca banii pe un parfum. nimic interesant pt mine, pana in clipa in care privirile noastre s-au intersectat. ce faceam, oare? sa imi placa de el, actualul sau fostul iubit al ei ( nici eu si nici ei nu stiau ce sunt: actuali sau fosti iubiti), tocmai cand ma mutasem la "iubitul" meu partener de viata. cat curaj din partea mea?! ma uimeam singura!!!!la putin timp am inceput sa iesim impreuna. la inceput un suc, apoi o plimbare, pana intr-un weekend friguros de iarna cand am ajuns pe la herculane in camera unui hotel. am facut dragoste si am hotarat sa fim un cuplu impotriva tuturor. dar ce era de facut? eu stateam in casa altcuiva, el inca se folosea de cealalta, stand din cand in cand la ea. ( el plecase de mult timp de acasa si se mutase la ea si acum ii era greu sa se intoarca la ai lui). pt mine n-a contat. eu am plecat din casa celuilalt a doua zi dupa ce am venit de la herculane. m-am mutat din nou la rudele mele. aici aflu cu stupoare ca ei nnu acceptau un alt prieten al meu in casa. cat in ceea ce-l priveste pe el, nu l-am fortat nicicum. stiam ca mai face sex cu ea, folosindu-se de asta ca sa aiba pe unde sa mai doarma. nu ma interesa nimic atata timp cat cu mine se purta exemplar.o stiam prea bine si pe ea ca sa ma ingrijorez: o tipa buna de .........distractie. si atat. ii citeam stresul din ochi cand ne intalneam si linistea cand ne desparteam. au urmat luni de minciuni ale lui catre ea. pana cand el s-a hotarat sa se intoarca acasa. la putin timp, intr-un week-end am mers la el si, acolo am ramas........ i-am anuntat rapid printr-un telefon pe ai mei despre ce s-a intamplat si pe rudelor mele le-am spus sa dea hainele si lucrurile mele cui vor. eu nu mai iau nimic de acolo si nici de ei sa nu mai aud. asadar ma mutasem cu el , doar cu hainele de pe mine si inca vreo doua pe care le luasem de schimb. adoram sa dorm doar in camasa lui, sa port tricoul lui, sa folosesc samponul lui. era minunata senzatia. si ne-am hotarat: ne iubim si muncim sa ne facem un rost in viata. am avut norocul de a intalni in viata un om care ne-a ajutat sa fim si sa avem ceea ce suntem azi. ne-am mutat la casa noastra. ne-am luat prima masina, o dacie, apoi am schimbat-o cu un cielo, ne-am apucat sa marim casa( culmea, am terminat-o si e chiar cum ne-am dorit), am facut nunta, am nascut un copil pe care il adoram si zi de zi ne bucuram de viata. anul asta de ziua mea am avut parte de surpriza vietii mele: sotul meu mi-a daruit o masina superba si cateva cuvinte pe care nu o sa le uit niciodata: "pentru sotia mea, care mi-a redat pofta de viata si care reprezinta prezentu si viitorul meu. restul e trecut si asa o sa ramana". am simtit ca tremur toata. ma uitam la el, ma uitam la masina si citeam randurile scrise de el. de atatea ori pana cand nu le mai vedeam din cauza lacrimilor. asa ca, destinul isi croieste pana la urma drum in viata fiecaruia. trebuie doar sa-l acceptam .iata-ma azi , dupa 7 ani , cum din fata singura intr-un oras strain sunt o femeie fericita. pt mine fericirea este familia mea, sotul si copilul meu. ce se intampla daca eu nu il intelegeam pe el si nu acceptam unele lucruri din viata lui? ce eram azi fara el? cum era viata noastra daca nu intalneam persoana care ne-a ajutat si ne-a dariut totul? cum era viata fara ianis, minunea noastra mica? sunt intrebari la care nu vreau sa aflu raspunsul. pentru prima data spun ca imi pare bine ca am mintit pe cineva dar minciunile noastre au fost pentru a ne face viata frumoasa. va pup
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Filozofii de viata!
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
20 sep