Imi imaginez un parinte ce vrea sa obtina cateva secunde de zambet pe fata copilului sau, de doar cateva luni. Se schimonoseste in fel si chip, caci daca s-ar privi din exterior, sau l-ar filma cineva, s-ar prapadi de ras, vazand cat de penibil este! Dar oare asta inseamna a fi penibil, sau inseamna dragoste?
Cand iti e draga o persoana si atunci cand o vezi sau o auzi, incepi sa tremuri de emotie, ti se inmoaie picioarele, iti transpira palmele, iar tot ce e in jurul tau trece usor pe plan secundar si nu te mai poti concentra la nimic… Asta e semn de slabiciune… sau e dragoste?
Te uiti in ochii ei/lui si stii, si vezi ca minte, dar cu toate astea nu se schimba nimic in sufletul tau, nu zici nimic, pentru ca preferi sa suferi decat sa o/il pierzi! Asta se numeste prostie…..sau dragoste?
Consideri ca fericirea ei/lui e si fericirea ta, iar fiecare clipa impreuna e o minune si esti in stare de orice, sperand ca nu numai tu simti asta! Asta e amagire…sau dragoste?
Cand simti ceva pentru altcineva si te abtii sa ii arati asta, de frica unui refuz, de frica respingerii sau pur si simplu de frica unui esec.... lasitate? sau dragoste?
Penibilitate, slabiciune, prostie, amagire, lasitate; orice traducere ar avea, dragostea scoate la iveala adevarata fata a unui om; chiar daca iti provoaca suferinta cateodata, probabil ca e mai bine sa o traiesti decat sa nu stii ce inseamna!
Triaj, camera de garda!
Timpul contra viata; viata contra timp!
