Mai pastram traditiile de Paste in 2009?

Sarbatoarea pascala este una plina de spiritualitate in primul rand, pe care noi toti ar trebui sa o traim la intensitate maxima. Inainte de a manca oua, cozonac si alte preparate delicioase cu specific, Pastele are o incarcatura mistica resimtita intr-un mod personal de fiecare in parte. Si aceasta sarbatoare ascunde traditii si ritualuri religioase cu sfintenie respectate de multi credinciosi, dar cati se mai inscriu astazi in tot ceea ce inseamna pregatire spirituala: cate dintre noi reusesc sa tina tot postul, sa mearga la slujbele speciale din saptamana mare (Denii), sa se spovedeasca, impartaseasca, sa mearga la slujba de Inviere, dar nu numai pentru a lua lumina, ci pentru a asista la intreaga ceremonie care dureaza pana in zorii diminetii, si cate dintre noi mai gatesc cu adevarat astazi? Nu cumva mergem la Inviere, luam lumina si plecam rapid sa ne infruptam cu toate preparatele care asteapta cuminti sa fie devorate? Nu cumva postul este ceva deja demodat? Iar cozonacul incepe sa fie mai gustos si mai practic atunci cand e cumparat de la cofetarie? Mai nou, si ouale rosii se cumpara de-a gata, nemaifiind nevoie sa ne batem capul cu fiert, vopsit, etc. Nu cumva tanjim dupa comoditate in detrimentul traditiei?

Ouale rosii - traditie sau achizitie?

Inrositul oualelor este in prim planul culinar al acestor sarbatori. Nu exista Paste fara oua rosii si nu exista, cel putin inainte, casa care sa nu inroseasca oua in Saptamana Mare. De acum insa, vremurile au luat-o in alte directii, iar regulile majoritatii caselor s-au schimbat. Tinere sau nu, casatorite sau nu, singure sau nu, toate femeile inroseau oua. Astazi multe dintre ele nu mai gasesc un motiv puternic pentru a mai respecta astfel de obiceiuri. Chiar una dintre prietenele mele (necasatorita, care sta si singura) imi spunea ca nu are pentru cine sa faca toate aceste pregatiri, ea e singura, nu are musafiri, deci nu are rost. Va primi de la mama ei cateva oua si cateva preparate traditionale si cam acesta va fi Pastele pentru ea.

Mi-am intrebat vecinele si prietenele, gospodine din fire despre traditia oualelor rosii si despre importanta pregatirii lor. Unele dintre ele au afirmat ca le vor face in casa, mai exact in Joia Mare. Dar nu mare mi-a fost mirarea sa aud la unele dintre ele ca prefera sa le cumpere gata vopsite: "pai sunt atat de frumoase acelea care se gasesc pe piata, de ce sa ma mai enervez eu ca nu imi iese culoarea, ca nu au fiert suficient, ca se sparg si asa mai departe; eu le voi cumpara de-a gata: am incredere ca sunt proaspete si plus de asta ies si mai ieftin."

Altele asteapta ca parintii sa le faca "pachet" ouale rosii: "eu muncesc pana vineri, asa ca nu prea am timp suficient sa 'indes' tot ce e de facut sambata, deci i-am dat de lucru mamei mele, care imi va face cam 15 oua si mi le va trimite pachet", spune Oana, o tanara ambitioasa care lucreaza la o firma de audit. "Pur si simplu nu am timp, din pacate multi considera ca valorile traditionale apun din cauza faptului ca noi nu vrem sa le mai punem in practica, dar nu este asa, timpul ne este un mare dusman si ne impiedica sa ne mai organizam treburile; epoca moderna nu se mai compara cu perioada ceausista in care la ora 16:00 cel tarziu erai acasa si aveai timp berechet pana seara sa faci si mancare si curat si tot ce vroiai; acum este mai greu, ajungem acasa la ora 19:00, poate si mai tarziu si timpul este limitat, de aceea apelam la ajutoare de nadejde sau la comert".

Da, poate ca are dreptate Oana, iar vremurile sunt in continua schimbare, ritmul de lucru este mai alert decat de obicei, dar totusi ma gandesc la bucuria de a face aceste preparate, fara de care nu simti ca este Paste! La mine in familie, nici nu concepem sa nu vopsim oua! Poate de alte preparate ne lipsim fara dezamagire, dar vopsitul oualelor este un obicei care trebuie respectat, chiar daca uneori ne apuca miezul noptii finalizand tot procesul! Merita, doar o data pe an este Pastele!

Cozonacul, drobul si mielul - mai mult sau mai putin prezente!

Daca de oua ne-am lamurit si exista o oarecare predilectie spre a ne indeparta de traditii, ele oricum fiind prezente pe masa oricarei persoane pe masa de Paste (indiferent de provenienta), sa trecem la lucruri mai "satioase". Asa cum numai romanul poate petrece in astfel de sarbatori, trebuie sa degustam pe masa lui miel, cozonac, pasca sau drob, fara de care nu ar mai fi Paste la romani. Sau nu?

Mai gasim oare in anul 2009 case in care sa miroasa a cozonac cald in ajun de sarbatoare? Gospodine care sa prepare pasca de Paste ca la carte si sa "descante" aluatul cum numai ele stiu? Mielul mai este sau nu un "must-have" de Paste? Si mai mult decat atat, nu numai daca le mai gatim, dar le mai achizitionam? Mai mancam miel de Paste, mai servim drob sau pasca sau ne adaptam meniul la diete, tendinte si preferinte?

Vecinele mele nu renunta deloc la miel, mai mult chiar, deja l-au cumparat, l-au portionat si l-au pregatit pentru a fi gatit in aceasta saptamana: stufat, drob de miel si o ciorba sunt cele mai des intalnite preparate pe care au in plan sa le gateasca.

Una dintre prietenele mele, Diana, contabila de profesie, sustine ca va inlocui cu succes mielul cu puiul, pentru ca oricum, la ea in familie nu prea se mananca miel si atunci nu are rost: "nu voi pregati niciun preparat din miel, desi eu gust de fiecare data la mama acasa un pic de stufat sau drob din acest tip de carne, insa nu are rost sa prepar ceva dupa care nu ne omoram niciunul; voi incerca retete noi de pui: as vrea sa incerc niste retete rapide, dar exotice, care sa imbine dulcele cu saratul; as vrea sa fac o salata exotica care sa includa si pui si ananas si putin mango, si o friptura la cuptor de pui cu diverse arome si garnitura de legume, cat mai multe si mai colorate. Da, as putea spune ca prefer un meniu light, pe care sa il mananc cat mai repede si sa nu stea prin frigider zile intregi pentru ca in final sa ajunga in tomberon. Anul acesta merg pe proaspat, rapid si natural."

In privinta cozonacilor, controversa este mai profunda, renuntandu-se aproape definitiv la prepararea lor. Foarte putine persoane mai pregatesc acest desert traditional acasa, pentru ca tot procesul necesita foarte mult timp si un strop de noroc, pentru a iesi cei mai tantosi si mai crescuti cozonaci cu care sa te mandresti printre toate cunostintele. Iar in astfel de cazuri, femeile intervievate prefera sa stea la coada si sa cumpere unul sau doi cozonaci calzi, neriscandu-se in niciun fel sa rateze reteta. Dar oare gustul e acelasi, ma intreb eu?

O vecina imi spune, cu regret in glas, ca tanjeste dupa vremurile in care holurile blocurilor erau impanzite de mirosuri ademenitoare, unele de cozonac, altele de sarmale ori de friptura si asa mai departe: "acum se prefera metoda practica de sarbatori: faci rapid friptura pe gratar, adaugi un piure rapid sau o garnitura de legume preparate pe loc, cumperi tortul de la cofetarie (in loc de cozonac si pasca), prepari aperitive rapide din legume si mezeluri si iata masa gata pentru a fi servita." Ce vrea sa spuna este ca lumea nu isi mai rupe din timp pentru pregatirile traditionale, mai ales in ziua de azi cand te duci la piata si te intorci cu toata masa de Paste gata preparata: "cozonaci calzi, pasca de la cofetarie, oua gata vopsite, sarmale congelate, carnea de miel gata taiata si asezonata pentru gratar si iata cum scapi de ore bune in bucatarie".

Oana sustine ca va alege un meniu pe care sa il savureze si de care sa se bucure, chiar daca nu vor fi toate preparatele traditionale: "de ce sa ma lupt sa fac drob, miel si alte preparate de care nu se atinge nimeni? Eu intodeauna fac sedinta inainte de cumparaturi si intreb membrii familiei ce preferinte au si pornind de la ideile lor fac si meniul de Paste: cateva oua rosii, o sa cumpar un cozonac, mai mult pentru copii, caci noi nu ne omoram cu el si un pui mai mare pe care il voi gati diferit: putina friptura, putina ciorba si cam atat. Plus de asta voi face o prajitura, inca nu m-am hotarat de care, si pentru ca noua nu ne place drobul, voi prepara o placinta cu carne sau cu ciuperci care sa-l substituie. Si cam asta este tot." Am intrebat-o de ce totusi nu face acel cozonac in propria bucatarie, pentru ca si munca este mai mica atunci cand faci mai putin si mi-a zis ca, desi suna a cliseu, nu are timp sa se ocupe de acest lucru si nici nu stie daca merita efortul, avand in vedere ca ea isi rezerva doar ziua de sambata pentru preparararea tuturor bucatelor.

Si cu traditiile cum ramane?  Diana recunoaste ca  "Incercam sa le tinem cat putem de mult si oricum de pe masa nu vor lipsi preparate traditionale, insa in procesul lor de creare nu putem spune ca ne mai implicam atat de mult ca altadata". Oana este mai drastica si spune "pastram traditiile, dar nu mai avem timp sa le 'bibilim'; eu nu inteleg de ce se pune atata accentul pe faptul ca ar trebui sa le prepari in casa; daca acum exista cozonac gata preparat, care mai e si gustos pe deasupra, ce importanta are? Inseamna ca am stricat traditia? Eu nu cred pentru ca pe masa nu vor exista si oua si cozonac si tot ce trebuie."

Home-made sau nu, tendinta se pare ca este aceea de a gasi pe masa romanilor bucate traditionale, cu mici variatiuni in functie de gusturi. Despre procesul de preparare sau achizionare a lor ramane de discutat! O mai fi asa de important in ziua de azi acest lucru? Ramane la latitudinea fiecaruia! Eu savurez din plin clipele petrecute in bucatarie alaturi de sora mea, atat pentru vopsitul oualelor, cat si pentru gatirea celorlalte bucate si nu as vedea cu adevarat sarbatoare fara mirosuri imbietoare care-mi cotropesc casa in ajun de Paste. Este mult de munca, dar este cu adevarat special pentru mine, un adevarat ritual! Iar anul acesta mi-am propus sa incerc o noua reteta de pasca, singura singurica. Abia astept!

Ritualul religios - parte din viata noastra?!

Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca Pastele este in primul rand o sarbatoare crestina de o importanta majora pentru toti crestinii, iar apoi un prilej de sarbatoare, mancare, vacanta si petrecere. Trebuie sa ne pregatim sufleteste pentru acest moment crucial pentru crestinatate, iar aceasta pregatire spirituala presupune foarte multi pasi de urmat:

Inainte de toate, vorbim de postul Pastelui, care este cel mai lung de peste an. Am observat pana acum ca avem tendinta sa "furam" cate o vineri, cate o miercuri in care tinem post, eventual Saptamana Mare si cam atat. Dar cine mai tine astazi tot postul? Va spun eu: bunicii si comunitatile rurale inca mai respecta aceste datini relgioasem insa chiar si acolo, mai exista oameni care se desprind de acest obicei. De exemplu bunica mea este una dintre cele mai credincioase fiinte pe care le cunosc, intotdeauna am zis ca uneori e prea credincioasa, iar pentru ea perioada de post e litera de lege. Insa odata cu inaintarea in varsta, sanatatea nu ii mai permite un regim atat de drastic: sufera de osteoporoza si are nevoie de multe lactate si branzeturi, pentru a se aproviziona cu suficient calciu. Tot ce poate face este sa nu manance carne, si nu mananca, insa pentru a introduce acele alimente in perioada postului, a cerut dezlegare de la preot. Cata lume se mai ocupa in detaliu de acest aspect?

Mediul urban este mai putin traditional in acest sens. Nici macar vecinele mele, femei experimentate si trecute prin viata nu pot adopta intreaga perioada de post, ci doar miercurea si vinerea si evident in Saptamana Mare. De impartasit si spovedit nici nu mai vorbesc: nici nu mai aud lume pomenind de aceste doua ritualuri bisericesti care ar trebui sa faca parte din viata fiecaruia. Eu inca ma mai duc la Biserica in acest sens si nu cred ca voi renunta, pentru ca ma simt foarte bine dupa, este o senzatie de eliberare, de curatire interioara si de impacare cu sine.

Slujba de inviere este cea care marcheaza de fapt inceputul sarbatorii pascale. Cu tristete va spun ca din anii trecuti am observat o tendinta printre semenii mei: lumea nu mai vine la slujba pentru semnificatia ei si pentru ceea ce inseamna ea, ci pentru ca este "la moda". Tinerii isi etaleaza ultimele achizitii in materie de vestimentatie, ultimele tipuri de masini; vin pana la ora 12:00 noaptea pentru a lua lumina si Paste si apoi "zboara" pe la diverse petreceri, in vreme ce slujba continua pana in zorii diminetii.