"Sa ne spuna Claudiu ce putem face cand, in cadrul unei psihoterapii, unul din cei doi protagonisti (sau chiar ambii), realizeaza ca sentimentele lor depasesc cu mult limitele pe care au consimtit initial sa le respecte.
Aceasta este chiar situatia mea. Ma aflu de ceva timp intr-o terapie si am realizat ca m-am indragostit de terapeutul meu. Mentionez ca sunt casatorita de 15 ani si am un baietel de 3 ani, care este rezultatul relatiei multumitoare pe care o am cu sotul meu. Si totusi?
M-am trezit ca nu imi mai e mintea decat la terapeut. Nu ma mai intereseaza familia, nici macar studiile. In prag de licenta (ma pregatesc sa devin medic generalist), nu m-am pregatit deloc, nu m-am simtit in stare.
Analizandu-mi sentimentele, imi dau seama ca nu este vorba de o dependenta, nici macar simpla iubire nu este, ci pasiune.
Nestavilita, coplesitoare, nimicitoare, ca un val care te rastoarna si simti ca nu mai ai aer, ca un uragan care distruge totul in calea sa. E dificil de pus in cuvinte tot ce simt.
Terapeutului am evitat sa ii ofer toate detaliile in privinta sentimentelor mele, cu toate ca banuiesc ca si el traieste ceva similar sau foarte apropiat.
In plus, datorita firii mele vesele, pline de viata, am simtit ca ar fi un demers inutil, pentru ca, se pare, am o problema de credibilitate in ochii sai.
Dar stiu ca ma place, ca ma considera o persoana sensibila, m-a incurajat sa raman in terapie, insa m-am retras invocand diverse pretexte - desi unele erau reale.
A continua aceasta relatie este traumatizant, a iesi din ea pare a fi la fel. Ce sens mai are o relatie terapeutica care pare a fi devenit cu totul altceva? Sa fie oare o testare a propriilor limite?
Pe el il suspectez ca exact de asta si-ar dori sa raman si ma intreb daca chiar imi intelege adevarata natura a ceea ce simt."
Nu cred ca in contractul terapeutic pe care il aveti a fost mentionat faptul ca nu aveti voie sa simtiti tot felul de lucruri. Aici e vorba de diferenta intre a simti si a pune in act ceea ce simti.
Cadrul terapeutic este conceput pentru a impiedica actul si nu simtirea. Cadrul este al relatiei – cadrul se refera la unitatea de loc, de timp si de sarcina.
Adica in cadru sedintele se desfasoara in aceeasi locatie, in aceeasi unitate de timp – 45 minute, incep si se termina la aceeasi ora, in aceleasi zile ale saptamanii si au aceeasi sarcina – ”a spune orice”. In relatia terapeutica cadrul contine si protejeaza pe ambii participanti.
In acest cadru se poate pune orice – inclusiv sentimentele de iubire pentru terapeut. Modalitatea de punere este ”cuvantul”, ele se pot spune, pot sa fie analizate impreuna cu terapeutul si cu siguranta au referire la functionarea psihologica.
Actul presupune a pune in act ceea ce simtiti in diferite modalitati. Actele sunt, de cele mai multe ori, incalcari ale cadrului. Pericolul pare sa fie generat de act – a pune aceste lucruri in acte si nu in cuvinte.
Spuneti ca este dificil de pus in cuvinte ceea ce simtiti si este de inteles. Pentru aceasta exista terapie, pentru a putea ajunge la ne-spus, la ceea ce nu putem sa spunem pentru ca nu avem o reprezentare despre aceste lucruri.
O alta dificultate este data de neputinta de a vorbi impreuna cu celalalt despre aceste lucruri. De unde sa vina aceasta neputinta?
Relatia pacient – terapeut este o relatie profunda, in cadrul ei se ating puncte sensibile. In cadrul relatiei terapeutice vorbim de transfer si contratrasfer.
Aceste sentimente nu sunt in afara relatiei terapeutice ci sunt continuturi care fac parte din procesul terapeutic.
Faptul ca se intampla asa nu inseamna ca ne situam in afara relatiei terapeutice ci in cadrul ei. Sunt continuturi care pot sa fie intelese, interpretate, integrate intr-un proces terapeutic.
Eu vad situatia pe care o descrieti cam asa: sunteti intr-o incurcatura cu cineva – terapeutul. Puteti vorbi cu el despre aceste lucruri intrucat incurcatura pare comuna si sa gasiti impreuna o continuare.
Mi se pare ca este un material important pentru terapia dvs. Daca lucrurile nu pot sa fie puse in cuvinte asa cum sunt, atunci motivele pentru care au aparut nu pot sa fie analizate si apare aceasta evitare, care merita atentie.
Cadrul terapeutic
