Migratia - Identitate si apartenenta

Am sa raportez acest articol la comentariul lui Carmen la postarea anterioara.

Sunt de acord ca migratia a jucat permanent un rol in formarea si deformarea lumii asa cum o stim. De la raspandirea omului pe intregul glob, de la descoperirea Americii si anterior, la cresterea si caderea Imperiului Roman, de la tendinta spre ocuparea spatiilor libere din Australia si America, migratia a fost o constanta a umanitatii. De asemenea vorbim de doua civilizatii – una a leganatului si una a purtatului. Una care se bazeaza pe stabilitatea locala si alta care se bazeaza pe schimbarea permanenta a locului. Intr-adevar, migratia este o problema constanta in evolutia omenirii.

Cand vorbim despre intensificarea fenomenului este o tema in sine – in istorie, Romania a fost un spatiu spre care se imigra, acum este un spatiu de emigrare. In Romania au ajuns din motive politice sau economice rusi, bulgari, polonezi, sarbi, etc. Acum are loc un parcurs invers – romani pleaca in numar semnificativ spre zone economice superioare. Intre aceste doua momente, din punct de vedere istoric, mai este o perioada in care caracteristica de baza a fost izolarea. Ma refer la perioada de dupa razboi pana in 1990.

Ce s-a intensificat? Situatia economica pare sa genereze mutarea unui numar semnificativ de persoane dintr-o parte in alta a lumii. Dar in acest caz am putea sa vorbim despre situatia unui lucru simplu – o problema reala care se rezolva intr-un mod simplu si uniform – se realizeaza o mutare in alta parte unde e mai bine si asta e tot. Un fel de aplicarea a principiului „ibi bene, ibi patria:”. Cu toate acestea, acest lucru nu pare sa functioneze asa simplu si uniform. Nu spun ca nu exista si situatii de acest tip dar este putin probabil ca totul sa fie usor din punct de vedere psihologic.

Dar sa incercam sa intram in tema migratiei si sa vedem de ce problema acestora poate sa functioneze ca o tema pentru o terapie la distanta. As vrea sa ne gandim impreuna la urmatoarea tema – cea a identitatii. Fiecare dintre noi are o anumita identitate care se realizeaza prin apartenenta la o comunitate. Originar, este cea a familiei. Certificatul de nastere in care copilul este trecut ca fiu / fiica al / a parintilor reprezinta semnificarea acestei apartenente din punct de vedere social. In urma nasterii copilul primeste un nume, pe cel al tatalui si se recunoaste apartenenta lui la familia respectiva. Familia isi ia angajamentul ca va avea grija de acest copil. Vedem deja cele doua teme – cea a identitatii si a apartenentei.

Dar familia respectiva se defineste ca identitate prin asemananrea membrilor ei. Ca urmare aceasta familie are o piele care se defineste prin asemanarea celor din interiorul pielii respective si diferita de tot ceea ce este exterior ei.

Familia, la randul sau are o limba materna si o apartenenta grupala. Ca este una urbana sau rurala, ca este vorba despre apartenenta la un cartier, la o comunitate sau la oricare constructie regionala, statala, minoritara sau majoritara, aceasta tema a apartenentei se va defini mereu ca modalitate de identitate pentru copil.

Am putea sa vedem situatia ca o constructie in care apartenenta este definita in cercuri concentrice plecand de la cea mai mica comunitate spre cea mai mare. Cand vorbim despre migratie, vorbim despre spargerea acestei constructii de apartenenta cu efect imediat asupra identitatii de nume si de limba.

Cel care migreaza este pus in situatia sa redefineasca propria identitate si sa isi declare apartenenta la o alta comunitate. Acest lucru ar fi foarte simplu daca identitatea nu ar fi inconstienta. Identitatea este sentimentul de a fi „o identitate”. Ca urmare, subiectul nostru este inconstientul si nu apartenenta sociologica la comunitate.