Oameni care se descurca

„Recunoasteti, va rog, ca sunt si oameni care se descurca excelent chiar si singuri, dezvoltandu-si dintr-o necesitate imperios-interioara acel "ochi obiectiv exterior impartial" (apartinand, de obicei, doar psihoterapeutilor), cu care-si pot (psih)analiza intreaga viata lor viata. Este stiut ca psihoterapeutii ii ajuta pe clienti/pacienti sa-si gaseasca singuri rezolvarile, incat tot acolo ajungem: solutii la domiciliu (acasa), solutii in tine. Doar ca nu sunt free alaturi de un psihoterapeut. Doar Dumnezeu ofera solutii free. Insa fiecare alege singur pentru sine mereu: free (ea/el cu Dumnezeu) sau cu bani (alaturi de Psihoterapeut). Parerea mea, desigur.” (comentariu C.N. vineri 29 iunie 2012 la articolul "Solutii")

Sunt de acord in totalitate ca exista oameni care se descurca excelent in viata lor. Dar aici se deschide o mare discutie si va propun sa vedem cum poate fi „folosit” un terapeut. Cred ca aceasta este discutia din spate care este importanta. Eu in experienta mea vad mai multe moduri de utilizare a terapeutului si cred ca aceste precizari sunt importante.

1) Consilierea psihologica. Cand vorbim despre un „ochi obiectiv exterior impartial” vorbim despre cineva care insoteste o persoana. Pacientul este intr-o orbire si atunci desfasoara o activitate de insotire in care terapeutul este partea pierduta de pacient – ratiunea. Dar aceasta este o consiliere psihologica valabila in momentele de pierdere a ratiunii. Aceste momente sunt cele de criza. In practica este o activitate cu o frecventa redusa – o data pe saptamana si care isi propune depasirea crizei.

2) Oamenii care nu se descurca cu viata lor sunt cei care intra intr-un travaliu psihoterapeutic. Psihoterapia poate avea ca obiectiv ca o persoana sa se descurce singura cu viata ei. Pacientul simte ca nu se mai poate descurca singur si atunci apeleaza la psihoterapeut. Ajungand sa se descurce se poate considera o psihoterapie reusita. Acest mod de abordare este cam asa – patologia pacientului ramane aceiasi insa el o poate folosi excelent. In practica ar veni o frecventa medie (2 - 3 sedinte pe saptamana). Dar atentie aici accentul pica pe „viata”, pe ceea ce se intampla in viata pacientului.

3) Acum ajungem si la oamenii care se descurca excelent cu viata lor, au succes profesional, au succes familial, etc. insa incep un travaliu. Ei nu sunt in momente de criza desi deseori pleaca de la anumite contexte mai dificile.

Acestia sunt oamenii care incep un travaliu psihanalitic. A face o psihanaliza si a face o terapie sunt doua lucruri diferite. Obiectivul in psihanaliza este inconstientul. Cu alte cuvinte ceea ce se are in vedere este patologia pacientului.

Prin cuvantul „patologie” nu intelegem o chestiune medicala ci omul in identitatea lui, cum este de fapt. Este o relatie intensa, cu o frecventa ridicata care poate incepe de la 3 sedinte pe saptamana, dar pe care o putem situa mai curand in intervalul 4-5. Freud spunea ca psihanaliza se face zilnic. In acest demers intra oameni care se descurca excelent cu viata lor dar care vor sa se si bucure de viata lor.

Daca scopul este identitatea pacientului, asa cum este el de fapt, dincolo de constructiile pe care le-a considerat adecvate la un moment dat, atunci faptul ca el se descurca cu viata lui sau nu devine secundar. Psihanaliza nu se poate face de unul singur pentru ca inconstientul va „pacali” mereu. Analistul si pacientul au o alianta in care se ocupa de inconstient si utilizeaza inconstientul pentru asta. Aici analistul face apel la propriul lui inconstient pentru a lucra in aceasta alianta. Din punctul meu de vedere este singura interventie care are efectiv ca scop vindecarea si nu constructia unei vieti mai bune sau a depasirii unei situatii.

4) Grupul. Atunci cand un pacient din motive economice, psihologice sau de alta natura nu poate face unul din cele trei demersuri de mai sus are doua variante – grupul sau grupul familial (sau de cuplu). Este o psihoterapie mai ieftina, presupune mai putin timp si poate sa fie facuta cu sprijin.

Noica spunea ca in limba romana exista „sine” si „sinea”, cu cat sinele se apropie de sinea, aceasta din urma se retrage mai adanc. Similar stau lucrurile si cu inconstientul, oricat am descoperi din el, intotdeauna raman altele.

Eu sunt de acord ca exista oameni care se descurca excelent cu propria viata, cu propria patologie sau cu propria familie ori mai stiu eu cum. Dar si ei simt nevoia de a vedea ceea ce este in ei. Sunt si oameni care nu sunt interesati de asta. Sunt miliarde de oameni. Iar unii dintre ei au un anumit motiv pentru care vor sa isi acorde atentie, timp, interes. Eu cred ca despre ei vorbim.