Cum vad copiii viitorul?

"Cand o sa ma fac mare si voi o sa fiti batrani si o sa muriti, toate dulapurile astea o sa-mi ramana mie, sa-si puna nevasta mea jucariile in ele".

Replica de mai sus, care poate a reusit sa strecoare un zambet pe figurile voastre prinse in vartejul de zi cu zi, ii apartine unui pusti de 3 ani care, plimbandu-se foarte serios cu mainile la spate dintr-un capat in altul al sufrageriei, purta un dialog cu parintii sai.

Dar ea este o imbinare perfecta a ceea ce este acum si aici si ceea ce va fi peste multi ani. Copiii se intreaba adesea cum va fi cand vor creste mari, ce vor face, unde vor sta, ce vor lua cu ei din ceea ce au acum.

A lua ceva ce a fost al familiei, a primi ceva pentru a-l pastra in familie. Iata ideea de mostenire. Mostenirea face trecerea de la o generatie la alta, asigurand continuitatea si transmiterea celor ce au fost ale generatiei anterioare unei generatii viitoare.

Dar ce transmitem copiilor? In ce consta mostenirea lor? Exista o parte materiala, ne gandim la valorile financiare, la bunuri, la obiecte de familie pastrate de demult, la case, masini etc. Aceasta este mostenirea materiala. Concreta. Care se poate darui copiilor si care poate fi clar masurata.

Insa, ceea ce imi venea in minte si ceea ce uneste legaturile dintre generatii este mostenirea spirituala. Ceea ce transmitem si se transmite psihic. Dorinte, aspiratii, vise, idealuri. Traditii, mituri, povesti. Tristete, suferinta, secrete.

Le transmitem copiilor nostri cat de mult ii iubim, cat de mult i-am asteptat, cum au aparut ei si care este viitorul pe care il tesem pentru ei. Le daruim cate ceva din ceea ce am primit si noi pentru a duce mai departe, ii inzestram cu calitati si nutrim speranta ca vor construi cu succes ceea ce au primit prin mandat la nastere.

Le transmitem si ceea ce nu poate fi spus, ceea ce este in familie dintotdeauna dar niciodata nu a capatat glas, ceea ce este purtat inauntru, dar niciodata nu a ajuns la suprafata. O mostenire grea legata de boala sau de moarte.

Cine au fost strabunii lor, care au fost povestile lor, cum le-am ales numele. Veniti pe o legatura de filiatie prin prisma mostenirii ei vor reusi sa se afilieze si sa-si gaseasca locul in familie.

Istoria lor nu va fi inceput cu nasterea lor si nu se va incheia o data cu moartea lor. Legaturile lor nu se vor autogenera si nu vor ramane pustii prin absenta celor ce le-au dat nastere.

Mostenirea este cea care da sens viitorului si il construieste inca din momentul aparitiei copilului.