Conversatie cu sufletul unui copil nenascut inca - 1

- Si... cand te vei naste?
- ...Nu stiu daca voi mai alege sa ma nasc... sau cel putin nu acum, nu asa...
- Ce vrei sa spui?...
- Nu cred ca lumea, asa cum e ea acum, ma merita. Eu cand ma voi naste, voi veni pur, iar prin porii mei se va simti miros de salcam, miere si lapte... nu vreau sa-mi intinez iubirea din care ma voi fi nascut  si nici inocenta... mi-e teama ca asa s-ar intampla, daca as alege sa ma nasc acum...
- Nu mi-e foarte clar... ar trebui sa iti doresti totusi sa te nasti... lumea nu e un loc chiar atat de urat...
- De ce s-o fac?... Ca sa-mi otraviti sufletul cu ura dintre voi..., sa-mi innecati albastrul ochilor in grijile voastre..., sa ma invatati ca "a avea" e mai important decat "a simti" si  sa imi spuneti ca nu pot desena o floare cu petale verzi pentru ca "asa ceva nu exista"?...

Eu vreau sa Simt, sa ma  Joc, sa Iubesc si sa fiu iubit si Liber si da, vreau sa pot face lucrurile asa cum imi spune Adevarul meu si nu "conform" normelor voastre... stupide... Stiu prea bine ce urmariti: odata nascut, ma veti incorseta in hainele voastre, ma veti invata sa vorbesc si apoi, cand voi fi crescut, ma veti invata s-o fac in mod politicos; veti ucide in mine creatia si libertatea, pentru ca multe lucruri pur si simplu "nu se fac" in lumea voastra...; daca voi alege sa fiu fata, ma veti invata ca sunt inferioara barbatului, iar daca voi alege sa fiu baiat, ma veti invata ca "baietii nu plang"... Deci, pentru ce s-o fac? Aici, unde ma aflu acum, nimic din toate astea nu exista. Aici, totul este ASA CUM A FOST LASAT SA FIE. Nimeni nu cere nimic, totul vine natural. Pentru ca totul pleaca din Iubire. Nimeni nu uita sa iubeasca, nimic nu e rece. Nimeni nu uraste... pentru ca nu ne-a invatat nimeni s-o facem... Asa ca... pentru ce ma chemati...? Ca sa ma ucideti?...