Atinge moastele, neamuleee!

Ma gandeam acum la treaba cu impinsu', imbrancitu', coatele-n gura si vorbele de duh mai putin sfant, practicata de mult-prea-credinciosii nostri compatrioti pe care ii gasim dispusi haotic la coada interminabila de la moaste. Orice fel de moaste. Moaste sa fie.

Banuiesc ca e nevoie sa le-atinga ca sa simta duhul sfant pogorat asupra-le si sfintenia celui care candva purta si carne asortata oaselor sale. Chiar daca ceilalti din jur trebuie sa moara pentru asta. Sacrificiile in numele religiei au fost mai mereu in trend, sub o forma sau alta. Asa ca, de ce nu si in cazul asta sau cu atat mai mult acum?

Treaba sta cam asa, la cum o privesc eu: pe lumea asta, asa cum e ea acum, procesul de purificare, curatare si iertarea pacatelor, iluminarea, maretia si atingerea sfanta a duhului divin (toate concepte abstracte) se realizeaza CEL PUTIN prin defasurarea unei actiuni concrete, in speta – ATINGEREA de oase. Dupa care mergem acasa si mancam mici. 

Bine, fie... dupa post.

Doamne-ajuta.