Cine pe cine manipuleaza?

Fie ca ne place sau nu, ca ne dam seama de asta sau nu, suntem manipulati zilnic de catre ceilalti si, la randul nostru o facem si noi, mai mult sau mai putin constient.

Lasand la o parte politica si campaniile publicitare oferite de mass media, daca stam sa analizam putin viata noastra zilnica, vom realiza ca manipularea este la tot pasul, o putem observa aproape in tot ceea ce intreprindem.

Se cheama manipulare atunci cand actul este intentionat si prin el vrem sa obtinem ceva sau sa determinam pe ceilalti sa faca precum vrem noi. Putem sa facem asta intr-un mod direct si brutal sau, ceva mai elegant, fara ca persoana avizata sa isi dea neaparat seama de asta. Sigur ca varianta a doua e mult mai convenabila si mai placuta, pentru ambele parti, insa nu intotdeauna reuseste.

Manipularea este primul stadiu. Dupa acesta urmeaza dominarea si controlul. Acestia sunt cei trei pasi pe care ii fac cei ce vor sa se simta puternici, sa aiba sentimentul ca ii controleaza pe ceilalti.

Feriti-va de grecii care fac daruri.
Pornind de la aceasta expresie foarte cunoscuta si care ne trimite cu gandul la Calul Troian, iata un exemplu care ar putea fi edificator. Doi cunoscuti: unul ii tot propune celuilalt sa ii faca un site, pe gratis, fara nici o obligatie financiara sau de alt fel. Incearca sa il ademeneasca, sa il convinga, sa ii spuna iar si iar ca asta nu presupune nimic ca schimb din partea lui. Raspunsul celui din urma ramane negativ si ferm. El nu vrea sa accepte atare oferta si, obligat de insistentele primului, ii ofera acestuia si explicatia necesara: “Sa zicem ca accept acum oferta ta si nu imi ceri nimic. Dar daca la un moment dat, in timp, imi vei cere totusi ceva in schimb iar eu nu voi fi dispus sau pur si simplu nu voi fi de acord sa iti ofer acel ceva?? Pana la vremea aceea eu voi fi utilizat site-ul facut de tine si ma voi simti obligat, constrans de aceasta. Nu vreau sa imi forteze nimeni mana. Nu vreau sa fiu pus in astfel de situatii neplacute, care ar putea duce la sistarea relatiei noastre. In definitiv, plata pentru constructia unui site, fara a mai pune la socoteala si service-ul acestuia pe timpul utilizarii, se ridica pe undeva pe la 2-3.000 euro. Daca cineva este dispus sa iti faca un astfel de “cadou”, este exclus sa nu aiba ceva in gand, sa nu vrea ceva in schimb.”

Am intalnit adesea astfel de oameni, care incearca sa se insinueze in viata celorlalti facand astfel de oferte, de cadouri “nevinovate”, si care ulterior isi cer “drepturile”, in acelasi mod “nevinovat”, pentru ca nu-i asa, li se cuvine.

Sigur ca poti aborda si o atitudine de “nesimtit” si accepta oferta, ca mai apoi, cand vine “momentul platii”, sa te faci ca ploua. Insa deja esti pus in postura de a primi, fara a se mai pune problema ca vrei sa accepti sau nu, atitudini, ganduri foarte negative din partea celui ranit, celui “inselat”. Asa ca, de ce sa ajungi in situatii neplacute, pe care nu stii daca le mai poti controla si care iti pot aduce multe neplaceri??

Am avut si eu o prietena care imi tot facea cadouri, de tot felul, ajungand chiar la a-mi darui obiecte de valoare, valoare sentimentala (pentru ea), prin care voia sa imi tot spuna ceva. La vremea accea am avut naivitatea sa cred ca intentiile ei sunt simple, ingenue. Dar la un moment dat i-am spus: “Nu mai pot primi sau accepta cadourile tale. Ma tem ca la un moment dat imi vei cere in schimb ceva ce nu iti voi putea oferi si vom ajunge sa suferim amandoua, in mod inutil.” Si am avut dreptate sa procedez astfel.

Cam la fel se petrece si cu persoanele “binevoitoare”, care se ofera sa iti faca tot felul de servicii pe care nu le ceri, care vor sa te ajute desi nu le-ai cerut asta, si in mod vadit te descurci foarte bine si singura. Fie ca se intampla asta la birou, prin preajma casei, printre prieteni sau in familie, e bine sa te gandesti de doua ori inainte de a tot accepta astfel de oferte in aparenta “nevinovate”.

Sunt multi oameni in varsta, singuri, coplesiti de singuratatea lor ce tanjesc dupa cateva clipe de companie, in care sa schimbe fie si banalitati, in care sa iti povesteasca ceva din viata lor (chiar daca repeta de multe ori aceleasi intamplari) si pe care iti vine greu sa ii refuzi, sa ii “concediezi”. Din nefericire, este foarte greu sa fii asertiv cu astfel de persoane. Daca faci un prim pas inspre ei, le accepti cererile minore in aparenta, pe parcurs ii observi cum devin din ce in ce mai insistenti si cer din ce in ce mai mult din timpul si atentia ta. Si nici sa ii repezi nu poti, atunci cand se trec peste umilele tale tentative de a iesi din cadru, de a reveni la alte tale. Nu spun acum sa fugim de astfel de situatii, sa ii ocolim, sa ii marginalizam ca si cum ar purta o boala care se ia. Doar sa procedam din start in asa fel incat sa nu ajungem a fi puse in situatii delicate, de a-i rani pe ei sau, de a accepta la nesfarsit lucruri care nu ne fac noua placere.

In definitiv, comunicare inseamna schimb. Eu spun ceva, tu imi raspunzi, schimbam idei, ganduri, chiar sentimente. Si prin intermediul cumunicarii putem face ca acest schimb sa nu vina in detrimentul niciunuia dintre noi. E foarte dificil sa fii tot timpul atent, pe faza, sa cantaresti cine da si cat , pentru a nu ajunge sa fii manipulat de ceilalti. Daca realizezi ca ai fost pusa in astfel de situatii, de a fi manipulata, ajungi sa fii stapanita de un sentiment de neputinta, furie si chiar nesiguranta.

Uneori, intre educatie si manipulare exista o linie foarte subtire, aproape invizibila. Imaginati-va o mamica ce nu isi poate convinge copilul sa faca anumite lucruri: sa isi stranga lucrurile si jucariile, sa isi puna hainutele si incaltarile la locul lor, sa isi faca temele, sa o ajute la curatenie, spalatul vaselor, sa isi faca somnul de dupa masa sau sa mearga seara la culcare etc. Si atunci ajunte sa il “momeasca” pe copil, apeland la multcunoscuta formula: daca faci asta, primesti asta. Daca iti faci temele, te duc in parc si iti iau inghetata. Daca speli tu vasele, o sa ai parte de un desert dublu. Si tot asa mai departe. In felul acesta copilul este pur si simplu manipulat de propria lui mama, stimulat sa indeplineasca anumite activitati doar in ideea primirii unei recompense. Si astfel se formeaza un fel de reflex: daca imi dai, iti dau, ajungand mai tarziu in viata, sa nu mai execute absolut nimic daca nu primeste ceva in schimb. Invatam ca mergem la scoala (asa cum parintii merg la serviciu) si primim note sau calificative, ulterior mergem la serviciu si suntem remunerati si asa mai departe. Dar se intampla sa mergem multe zile la scoala si sa nu fim ascultati si deci, sa nu fim rasplatiti cu note pentru ce ne-am straduit sa invatam in ziua respectiva. Si atunci ce facem? Ne suparam si nu mai invatam? Renuntam? Nu mai mergem la scoala? Nu ne mai facem temele decat atunci cand stim sigur ca ne vine randul sa fim ascultati? Putem fi siguri de asta? Nu! Asa ca raportul dintre input – ce oferim noi si output – ce primim in schimb nu depinde exclusiv de noi. De aceea este bine sa putem aprecia cand si ce anume oferim, pentru a stii in acelasi timp si ce vom primi in schimb si cand si la ce ne putem astepta.