Mako a Japoniei

Prinţesa Mako a Japoniei s-a căsătorit cu iubitul din...

Citeste mai mult»
Dave Halls

Noi detalii despre cazul Alec Baldwin: Asistentul de...

Citeste mai mult»
regina elisabeta

Regina Elisabeta a II-a a participat la primul ei...

Citeste mai mult»
moderna

Cât de sigur este vaccinul anti-Covid-19 Moderna asupra...

Citeste mai mult»
zodie

Horoscop 26 octombrie 2021: Leii au o zi excelentă,...

Citeste mai mult»
Alec

Alec Bladwin nu ştia că arma sa e încărcată. Aceasta i-a...

Citeste mai mult»
Ed Sheeran

Ed Sheeran, depistat pozitiv cu noul coronavirus. Mesajul...

Citeste mai mult»
james michael tyler

James Michael Tyler, cunoscut din serialul ''Friends'', a...

Citeste mai mult»
Joel Souza

Regizorul rănit de Alec Baldwin i-a adus un omagiu...

Citeste mai mult»
vaccin

Vaccinul anti-COVID-19 dezvoltat de Pfizer are o...

Citeste mai mult»
vaccin

O a treia doză de vaccin Pfizer are o eficienţă de 95,6%...

Citeste mai mult»
regina elisabeta

Regina Elisabeta a II-a și-a petrecut o noapte în spital....

Citeste mai mult»
Alec Baldwin

Alec Baldwin a tras cu o armă de recuzită care a ucis-o...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 22 octombrie 2021: Leii au o întâlnire...

Citeste mai mult»
vaccin

Vaccinul anti-COVID-19 dezvoltat de Pfizer are o...

Citeste mai mult»
Meghan Markle și Prințul Harry

Meghan Markle, mesaj neașteptat: ”Nicio familie nu...

Citeste mai mult»
miss franta

„Miss Franța” a fost dată în judecată de un grup de...

Citeste mai mult»
zeta-jones

Catherine Zeta-Jones, la Castelul Peleş: ”Dacă aş fi fost...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 21 octombrie 2021: Racii sunt foarte energici,...

Citeste mai mult»
prodan

Anamaria Prodan a investit un milion de euro în...

Citeste mai mult»
celine dion

Céline Dion și-a anulat mai multe concerte. Motivul...

Citeste mai mult»
astm

S-a aflat ce declanșează astmul la copii

Citeste mai mult»
paste carbonara

Paste carbonara, ideale pentru prânz sau cină. Cum le...

Citeste mai mult»
Meghan Markle

Tatăl lui Meghan Markle, cerere inedită pentru Meghan...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 20 octombrie 2021: Balanțele ar trebui să-și...

Citeste mai mult»
Kanye West

Kanye West şi-a schimbat oficial numele în Ye

Citeste mai mult»
Catherine Zeta-Jones

Catherine Zeta-Jones: „Soarele nu a răsărit încă la...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 19 octombrie 2021: Gemenii primesc vești bune,...

Citeste mai mult»
roger waters s-a căsătorit

Muzicianul Roger Waters, cofondator al formaţiei Pink...

Citeste mai mult»
bomboane de casa

Cum faci cele mai bune bomboane de casă

Citeste mai mult»
Ryan Reynolds

Ryan Reynolds, decizie importantă. Motivul pentru care a...

Citeste mai mult»
zacusca de fasole

Zacusca de fasole, cea mai simplă rețetă. Ai nevoie de...

Citeste mai mult»
Gina Pistol

Gina Pistol le-a cerut ajutorul fanilor din mediul...

Citeste mai mult»
Cher

Cher, implicată într-un nou scandal. De ce a dat-o în...

Citeste mai mult»
Adele

Adele a lansat single-ul „Easy On Me”. Videoclipul,...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 15 octombrie 2021: Capricornii ar putea fi...

Citeste mai mult»
gogosari

Cum faci cei mai buni gogoșari cu varză roșie

Citeste mai mult»
Gabriela Cristea

Gabriela Cristea are COVID-19. În ce stare se află...

Citeste mai mult»
teste antigen

Testele rapide antigen pentru detectarea COVID-19, mai...

Citeste mai mult»
zodie

Horoscop 14 octombrie 2021: Racii sunt preocupați de...

Citeste mai mult»

Aspiratii pierdute

De în Cariera ta 2 noi 2008
Chiar? Ce se intampla cu primele noastre dorinte de a deveni ceva in viitor? Mici fiind suntem intrebati de catre adulti: “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” Iar noi raspundem fiecare in functie de “aspiratiile” care par sa ne atraga atunci, poate chiar pe moment. Cum ar fi profesia unuia dintre parinti, sau ceva ce ei ar dori sa devenim, ceva ce ne inspira poate incredere si ne face sa visam. De cele mai multe ori, pe parcursul vietii, aceste dorinte se sting, dispar; uneori ne aducem aminte de ele si zambim propriei amintiri, considerand-o naiva si nefondata. Dar de fapt, in sinea noastra, stim foarte bine ca si acum mai cochetam uneori cu acele ganduri, ne mai gandim cum ar fi fost daca am fi dus pana la capat acea prima dorinta.

Indiferent care ne-au fost motivatiile atunci, s-a intamplat totusi ceva care ne-a determinat sa alegem alt curs, sa devenim altceva. Iar noi am lasat sa se intample acest lucru. Fie pentru ca am inteles ca nu ni se potrivea acel viitor, acea profesie, fie pentru ca ne-ar fi solicitat mai multa energie, sacrificiu si determinare decat am fost dispusi sa oferim, sa investim, capapabili sa depunem pentru a ajunge Acolo.

Imi aduc aminte ca in prima copilarie imi doream sa devin medic. Explicatia o dadeam tot eu: voiam sa o “vindec” pe o matusa care avea grija de mine si la care tineam foarte mult. Pe langa asta, familia mea era destul de “intesata” de medici si asistente medicale, asa incat era firesc sa ma atraga aceasta perspectiva, chiar si la o varsta atat de frageda. Apoi s-a intamplat acel ceva, de pe urma caruia am urmat “turma”, cursul vietii asa cum venea el, fara sa ma lupt, sa ma impotrivesc, sa ma zbat pentru a ramane la “dragostea dintai”. In cele din urma nu am studiat medicina, desi am cochetat adesea cu anatomia umana, mi-a placut sa citesc si sa aflu cat mai multe corpul uman. Dar am ales sa ma ocup de sufletul omului, nu de “ambalajul” lui. Banuiesc ca in cazul meu am ramas totusi destul de aproape de prima intentie.

Copiii par naivi si poate chiar caraghiosi cand sustin idealuri marete: vreau sa ma fac astronaut, vreau sa ma fac neurochirurg, vreau sa devin cercetator stiintific... Parintii si adultii apreciaza entuziasmul lor, ingenuozitatea si curajul de a face astfel de afirmatii. Insa foarte putini mediteaza indelung asupra acestora. Oare copilul meu chiar ar putea deveni...? In definitiv, de ce nu? Doar pentru ca e un tel prea maret iar noi niste oameni mult prea obisnuiti, prea comuni?

In unele licee exista persoane specializate pentru orientarea tinerilor catre profesii care sa li se potriveasca, pentru care sa aiba aptitudini, care sa le ofere satisfactiile de care au nevoie. De multe ori acestia sunt secondati de parinti. Desigur, atunci cand acestia reusesc sa fie de acord asupra viitorului copilului/copiilor lor. Pentru ca mai exista si cazuri in care fiecare parinte in parte considera ca profesia lui e mult mai atragatoare, ofera mai multe satisfactii materiale si este mai bine cotata. Si atunci, bietul copil este prins pe undeva la mijloc, intr-o “funie” de care trag ambii parinti, fiecare in directia lui. Cred ca asta e unul dintre cele mai grele si confuze stari pe care le poate trai un adolescent. Care si asa se confrunta saracul cu suficiente trairi pe care nu si le poate explica suficient de bine, pe care nu le poate controla si care ii dau suficiente batai de cap.

Dar oare ce ne determina totusi sa ne abatem de la propriile noastre aspiratii? Sa ajungem a accepta ce vor altii de la noi, ce asteapta ei sa fim, si nu ceea ce simtim noi sa devenim? Cata amaraciune se poate aduna in sufletul unui om a carui viata a devenit monotona, plictisitoare, fara nici un fel de satisfactie, iar asta doar pentru cateva momente de slabiciune din tinerete. Din nefericire, atunci cand accepti sa traiesti o viata trasata de altii, de parintii tai, de societate, de limitarile vremurilor, nu te mai poti astepta la bucurii si satisfactii prea mari. Intrebarea: “unde ma voi afla peste 10 ani?” devine anodina, nenecesara. Stii foarte bine cam ce va fi peste acesti 10 ani, cand te vei afla in prag de pensie, cu copii mari, la casa lor etc. Desi acest viitor pe termen scurt iti confera o stabilitate interioara, nu te bulverseaza si nu te solicita, daca privesti totusi inapoi in timp simti totusi un gust amar. Iti spui: “Cred ca as mai fi putut face totusi ceva. As mai fi putut realiza si...”

Spiritul unui om este construit din alegerile pe care le face. Din nefericire, este mult mai usor sa te supui dorintelor si cererilor altcuiva decat sa te ghidezi singur, dupa propriile tale repere si principii. In felul acesta te absolvi de responsabilitatea propriei tale persoane. Si nu stiu daca dezamagirea unui parinte de a nu-si vedea copilul unde si l-a visat este mai mare decat propria dezamagire, de a nu fi devenit ceea ce ti-ai propus. Cei mai multi dintre oameni aleg sa aiba copii tocmai pentru a-si “asigura” dreptul la viata, pentru a investi in ceva, in cineva, in altcineva, propriile lor aspiratii si idealuri, pentru a avea in felul acesta un viitor. Dar din pacate nu poti sa “strici” o viata, viata propriului tau copil, fortandu-l sa devina pianist, actor, sau orice altceva nu ai devenit tu, parintele lui, pentru ca nu ai putut, pentru ca nu ai avut suficiente sanse, curaj sau posibilitati. Iar daca o faci, sa te arati apoi dezamagit de nereusita acestuia. Pentru ca de fapt, este vorba de nereusita ta. Tu esti cel care nu ti-ai dus pana la capat idealurile; asa ca nu ai nici un drept sa il acuzi acum pe el, copilul tau, ca nu a reusit nici el sa o faca.

Sa dam oare vina pe societate? Suntem invatati sa ne conformam regulilor, legilor scrise sau nescrise, sa acceptam viata asa cum e ea, fara a avea curajul sa o schimbam, sa o facem mai buna, sau macar asa cum o vrem noi. Aceasta conformare la care suntem indemnati si supusi ne constrange astfel incat nici unul din noi nu mai are curajul sa viseze cu adevarat la ceva al lui. Persecutiile celorlalti din afara uneste oamenii atat de puternic dar, totodata, ii face si vulnerabili, incapabili de a mai avea curaj pentru a iesi in fata, epntru a se evidentia in vreun fel.

Da, este greu sa devi tu insati! Adica sa te auto-perfectionezi si, totodata, sa iti permiti a devieni victima destinului harazit de altii.
Tag-uri: , , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 11

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Cristina Marioglou (02.02.2012, 13:59)
Imi pare rau ca nu se dau si premii pe feminis pentru cele mai haioase comentarii. sigur Ady tu ai fi luat un astfel de premiu. Inca mai rad...
Răspunde-i
ady (02.02.2012, 01:23)
Eu cand eram mic...cand mi se punea o intrebare..gen "Ce vrei sa te faci cand vei fii mare" le raspundeam tot timpul ca vreau sa ma fac avion:)))...iar adultii care imi adresau aceasta intrebare...mereu se puneau pe ras..iar eu nu intelegeam...acum cand am crescut...vreau sa va spun ca de fiecare data cand am ocazia ma fac avion...si inteleg profund ...amuzamentul de pe timpul acela:))))
Răspunde-i
Cristina Marioglou (06.11.2008, 19:03)
cu placere, Andreea. am pornit sa scriu randurile acestea dupa ce am citit o carte care mi-a adus aminte de primul meu gand la o viitoare profesie. nu pot spune cu mana pe inima ca mi-am indeplinit toate visele si aspiratiile de atunci, din copilarie, si nici chiar pe cele din tinerete, dar pot spune ca am avut multe experiente interesante si am facut alegerile de care aveam nevoie pentru a evolua.
Răspunde-i
Andreea (04.11.2008, 23:27)
da imi place aceasta povestire daca o pot numi asa ma regasesc oarecum si eu vroiam sa ma fac medic pt ca bunicuta mea era bolnavioara si la un moment dat nu s mai putea deplasa mereu la spital ea stand in sat spitalul era in oras
si imi doream sa o pot ajuta dar eram prea mica pt a face acest lucru si cu timpul nu am mai luptat pt acest vis..dar poate o sa revin asupra lui si o sa devin doctor in memoria bunicutei mele..va pup si va multumesc pt acest articol pt un moment am retrait clipele copilariei intr-un singur vis.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (04.11.2008, 13:41)
Buna Mirela. Normal e un termen atat de relativ. Barbatii au uneori reactii foarte ciudate si mai putin asteptate. Este posibil ca atunci el sa fi fost impotriva hotararii fetei voastre si pe parcurs sa ii fi trecut, dar acum sa ii fie greu sa recunoasca si se mentine asa, distant si nepasator. Ca si atunci cand cineva spune o minciuna si apoi ii este greu sa mai dea inapoi, continuand cu alte si alte minciuni.
Sau poate cazul lui se aseamana cu cel descris de mine mai sus, al parintelui care si-a transferat idealurile catre copilul lui, care nu i le-a indeplinit, iar dezamagirea lui este dubla.
Imi dau seama ca tie iti este greu, fiind cumva la mijloc intre ei doi. Cred ca e mai bine sa il lasi sa vina el singur inspre voi. Pana la urma tot va accepta situatia asa cum este ea, cum a fost hoatarata de altii "fara voia lui" si ii va parea rau de timpul pierdut, de sentimentele ratacite, de faptul ca nu a vazut-o pe "mogaldeata" de nepoata acum, in anii ei cei mai minunati. Oricum ar fi, tot el este cel care a pierdut si pierde in continuare.
Răspunde-i
Mirela37 (04.11.2008, 13:01)
Buna ziua. Cristina vreau sa te intreb ceva: e un gest normal ca un tata sa nu fie de acord cu alegerea fiicei lui de a se casatori? E normal ca si dupa trei ani sa nu acepte ca ea si-a ales destinul? E normal ca bunic fiind sa nu-ti vezi nepotica ?
Despre ce poate fi vorba oare... e orgoliu, sau se simte dezamagit ca fiica noastra nu a urmat drumul pe care ar fi vrut el sa-l urmeze?
Cum sa fac oare sa- mi reunesc familia?
Răspunde-i
Cristina Marioglou (03.11.2008, 22:36)
Mirela, dar de ce aveai tu nevoie sa ii schimbi pe ceilalti?

Ai dreptate, multi isi plang de mila si chiar cer disperati ajutor, insa cand li se intinde o mana, o refuza. Iar asta pentru ca de fapt nu sunt inca pregatiti sa schimbe nimic din viata lor.
Răspunde-i
Mirela37 (03.11.2008, 20:37)
Da, de curaj e vorba, de curajul de a fi tu insuti si de a face ceea ce-ti doresti cu adevarat. Orice obstacol poate fi depasit prin vointa si curaj.
Eu cred ca si atitudinea pozitiva tot de aici pleaca, pentru ca sunt destule persoane care-si plang de mila dar nu au curajul de a face o schimbare in viata lor, nu vor sa zambeasca de teama ca zambetul lor e posibil sa nu fie pe placul unora.
Ma intrebi, acum de unde am avut curaj? E foarte simplu, am renuntat sa incerc sa-i schimb pe altii si m-am schimbat eu. Am inceput schimbarea cu mine mai intai de toate. Si asta dupa ce un om mi-a vorbit despre respectul de sine, despre succes, despre lucruri pe care eu le uitasem.
Mi-a mai spus o fraza,, speranta este buna, dar tu vino in ajutorul ei cu faptele tale''. Acum asta fac...transform speranta in realitate.
Nu e deloc tarziu sa fiu eu insami.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (03.11.2008, 17:28)
Mirela, curaj nu ai avut tu atunci? Si acum de unde ai avut? Oricum, felicitari pt mamica din tine; ca ti-ai lasat fata sa decida singura pe ce drum vrea sa apuce.

Vale, asa zicem toti, ca am facut alegeri gresite, sau proaste la vremea respectiva, in trecut. Dar poate ca daca nu faceai acele alegeri atunci, nu ai fi putut sa te bucuri acum de familia ta. Din ce spui tu in cele cateva randuri, ai inclinat spre latura pragmatica a vietii si ai si o "compensatie" afectiva puternica. Tot e ceva!
Răspunde-i
vale (03.11.2008, 13:50)
am gresit foarte mult in anii trecuti. n-am stiut sa-mi cunosc adevarata capacitate de a face ceva si deciziile au fost foarte proaste.Dar, am un sot ok si o fiica de 16 ani. Sunt langa ea si ii ascult toate temerile, dorintele si bucuriile. atunci cand sufera sunt prezenta in viata ei, nu pentru ca eu impun acest lucru ci,ea ma doreste acolo. aceasta este realizarea mea cea mai mare. este un copil bun si stie ca sunt suportul ei moral. profesional nu am reusit.doream sa fiu arheolog sau avocat. viata mi-a dat o lecte si pot spune ca ...nu fac ceea ce imi place dar financiar castig destul de bine pentru zilele noastre. nu am regrete,stiu doar ca pot avea banii necesari pentru a trai alaturi de cei dragi
Răspunde-i
(03.11.2008, 13:10)
Acum trei ani in urma cand fata mea a facut o anume alegere, i-am pus o intrebare:..,,Renunti la visele tale?'' Intr-un moment a renuntat la liceu si s-a casatorit. Cu cateva luni in urma vorbisem cu ea si-si facea planuri..spunea ca dupa ce va termnina liceul vrea sa devina psiholog sau jurnalista.
Cred ca a meditat mult la intrebarea mea.. mai ales ca eu am considerat ca puterea exemplului e mai puternica decat orice indemn.
Acum eu fac ceea ce mi-am dorit de cand eram la varsta ei dar nu am avut destul curaj, iar fiica mea si-a reluat liceul si isi urmeaza visele.
Nu mai spun ca intre timp am devenit bunica.:) :)
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Cariera ta

Alianta terapeutica

6 dec 2010 2

Lie me if you can

9 sep 2010 3

Happiness is an option

1 feb 2010 4

Viata ca o infrangere

15 ian 2010 0

Maine

24 oct 2009 2

New Girls in town

30 apr 2009 0

Lasa ca fac maine

12 noi 2008 6

Aspiratii pierdute

2 noi 2008 11
Cele mai citite
Azi
Săptămânal
Lunar

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
26 oct