brasov

Locuri pe care să le vizitezi în preajma Brașovului

Citeste mai mult»
insomnie

Ce boli ascunde insomnia. Când trebuie să ceri ajutor

Citeste mai mult»
regina elisabeta

John Williams şi Bob Iger, printre ultimele personalităţi...

Citeste mai mult»
Regina Margrethe a II-a a Danemarcei

Regina Margrethe a II-a a Danemarcei a retras titlurile...

Citeste mai mult»
echipament

Cum alegi echipamentul cardio la domiciliu?

Citeste mai mult»
haine

Haine fashion pentru anotimpul rece: geci de iarnă pentru...

Citeste mai mult»
zodii

Horoscop 28 septembrie 2022: Berbecii trebuie să evite...

Citeste mai mult»
piersic

Florin Piersic a mărturisit care a fost cel mai mare vis...

Citeste mai mult»
Shakira

Shakira va fi judecată în Spania pentru fraudă fiscală....

Citeste mai mult»
william

Prinţul William şi Kate nu doresc o ceremonie amplă prin...

Citeste mai mult»
horoscop 5 martie 2021

Horoscop 26 septembrie 2022: Berbecii au parte de...

Citeste mai mult»
elisabeta

După decesul reginei Elisabeta a II-a, preţul de vânzare...

Citeste mai mult»
prodan

Poliţie: Anamaria Prodan a făcut, în februarie, plângere...

Citeste mai mult»

Rihanna va susţine concertul de la pauza Super Bowl, din...

Citeste mai mult»
Hilary Mantel

Scriitoarea Hilary Mantel, de două ori premiată Booker, a...

Citeste mai mult»
 Daniel Craig

Viitorul James Bond va fi „în slujba Majestăţii Sale...

Citeste mai mult»
zodie capricorn

Horoscop 23 septembrie 2022. Gemenii pun capăt unei...

Citeste mai mult»
cafea

Cum să îmbunătățești gustul cafelei. Ingredientele pe...

Citeste mai mult»
william

Prinţul William le-a mulţumit voluntarilor şi membrilor...

Citeste mai mult»
 Elton John

Joe Biden îl invită pe Elton John, vineri, la Casa Albă...

Citeste mai mult»
pijamale

Care sunt tendințele de toamnă pentru pijamale

Citeste mai mult»
Juliette Binoche

Juliette Binoche: Trebuie să spunem ''nu'' rolurilor de...

Citeste mai mult»
Regina Margrethe a II-a a Danemarcei

Regina Danemarcei, diagnosticată cu COVID-19 după ce a...

Citeste mai mult»
globuri

Globurile de Aur, afectate de o serie de scandaluri,...

Citeste mai mult»
Mark Zuckerberg

Mark Zuckerberg şi soţia sa Priscilla Chan aşteaptă al...

Citeste mai mult»
horoscop

Horoscop 21 septembrie 2022: Berbecii au noroc de bani,...

Citeste mai mult»
William și Harry

William şi Harry, împreună la funeraliile Reginei...

Citeste mai mult»
regina elisabeta

Familia Regală, mesaj după înmormântarea reginei...

Citeste mai mult»
Alexandru Arșinel

Alexandru Arşinel a fost internat în spital. Actorul se...

Citeste mai mult»
horoscop

Horoscop 20 septembrie 2022: Berbecii se bucură de timp...

Citeste mai mult»
Camilla

Camilla îi aduce un omagiu fostei regine Elisabeta a...

Citeste mai mult»
Alla Pugaciova

Alla Pugaciova cere să fie inclusă de Rusia pe lista...

Citeste mai mult»
Woody Allen

Woody Allen a anunţat că nu va mai regiza

Citeste mai mult»
horoscop

Horoscop 17 septembrie 2022: Leii sunt foarte geloși,...

Citeste mai mult»
regina elisabeta

Abaţia Westminster în viaţa reginei Elizabeth II a Marii...

Citeste mai mult»
david

David Beckham a stat la coadă 13 ore pentru a-i aduce...

Citeste mai mult»
horoscop

Horoscop 16 septembrie 2022: Berbecii au probleme în...

Citeste mai mult»
Prințul William

Prinţul William a declarat că paşii făcuţi în urma...

Citeste mai mult»
R. Kelly

Cântăreţul R. Kelly, vinovat de pornografie infantilă

Citeste mai mult»
horoscop

Horoscop 15 septembrie 2022: Berbecii își pot găsi un...

Citeste mai mult»

Aspiratii pierdute

De în Cariera ta 2 noi 2008
Chiar? Ce se intampla cu primele noastre dorinte de a deveni ceva in viitor? Mici fiind suntem intrebati de catre adulti: “Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?” Iar noi raspundem fiecare in functie de “aspiratiile” care par sa ne atraga atunci, poate chiar pe moment. Cum ar fi profesia unuia dintre parinti, sau ceva ce ei ar dori sa devenim, ceva ce ne inspira poate incredere si ne face sa visam. De cele mai multe ori, pe parcursul vietii, aceste dorinte se sting, dispar; uneori ne aducem aminte de ele si zambim propriei amintiri, considerand-o naiva si nefondata. Dar de fapt, in sinea noastra, stim foarte bine ca si acum mai cochetam uneori cu acele ganduri, ne mai gandim cum ar fi fost daca am fi dus pana la capat acea prima dorinta.

Indiferent care ne-au fost motivatiile atunci, s-a intamplat totusi ceva care ne-a determinat sa alegem alt curs, sa devenim altceva. Iar noi am lasat sa se intample acest lucru. Fie pentru ca am inteles ca nu ni se potrivea acel viitor, acea profesie, fie pentru ca ne-ar fi solicitat mai multa energie, sacrificiu si determinare decat am fost dispusi sa oferim, sa investim, capapabili sa depunem pentru a ajunge Acolo.

Imi aduc aminte ca in prima copilarie imi doream sa devin medic. Explicatia o dadeam tot eu: voiam sa o “vindec” pe o matusa care avea grija de mine si la care tineam foarte mult. Pe langa asta, familia mea era destul de “intesata” de medici si asistente medicale, asa incat era firesc sa ma atraga aceasta perspectiva, chiar si la o varsta atat de frageda. Apoi s-a intamplat acel ceva, de pe urma caruia am urmat “turma”, cursul vietii asa cum venea el, fara sa ma lupt, sa ma impotrivesc, sa ma zbat pentru a ramane la “dragostea dintai”. In cele din urma nu am studiat medicina, desi am cochetat adesea cu anatomia umana, mi-a placut sa citesc si sa aflu cat mai multe corpul uman. Dar am ales sa ma ocup de sufletul omului, nu de “ambalajul” lui. Banuiesc ca in cazul meu am ramas totusi destul de aproape de prima intentie.

Copiii par naivi si poate chiar caraghiosi cand sustin idealuri marete: vreau sa ma fac astronaut, vreau sa ma fac neurochirurg, vreau sa devin cercetator stiintific... Parintii si adultii apreciaza entuziasmul lor, ingenuozitatea si curajul de a face astfel de afirmatii. Insa foarte putini mediteaza indelung asupra acestora. Oare copilul meu chiar ar putea deveni...? In definitiv, de ce nu? Doar pentru ca e un tel prea maret iar noi niste oameni mult prea obisnuiti, prea comuni?

In unele licee exista persoane specializate pentru orientarea tinerilor catre profesii care sa li se potriveasca, pentru care sa aiba aptitudini, care sa le ofere satisfactiile de care au nevoie. De multe ori acestia sunt secondati de parinti. Desigur, atunci cand acestia reusesc sa fie de acord asupra viitorului copilului/copiilor lor. Pentru ca mai exista si cazuri in care fiecare parinte in parte considera ca profesia lui e mult mai atragatoare, ofera mai multe satisfactii materiale si este mai bine cotata. Si atunci, bietul copil este prins pe undeva la mijloc, intr-o “funie” de care trag ambii parinti, fiecare in directia lui. Cred ca asta e unul dintre cele mai grele si confuze stari pe care le poate trai un adolescent. Care si asa se confrunta saracul cu suficiente trairi pe care nu si le poate explica suficient de bine, pe care nu le poate controla si care ii dau suficiente batai de cap.

Dar oare ce ne determina totusi sa ne abatem de la propriile noastre aspiratii? Sa ajungem a accepta ce vor altii de la noi, ce asteapta ei sa fim, si nu ceea ce simtim noi sa devenim? Cata amaraciune se poate aduna in sufletul unui om a carui viata a devenit monotona, plictisitoare, fara nici un fel de satisfactie, iar asta doar pentru cateva momente de slabiciune din tinerete. Din nefericire, atunci cand accepti sa traiesti o viata trasata de altii, de parintii tai, de societate, de limitarile vremurilor, nu te mai poti astepta la bucurii si satisfactii prea mari. Intrebarea: “unde ma voi afla peste 10 ani?” devine anodina, nenecesara. Stii foarte bine cam ce va fi peste acesti 10 ani, cand te vei afla in prag de pensie, cu copii mari, la casa lor etc. Desi acest viitor pe termen scurt iti confera o stabilitate interioara, nu te bulverseaza si nu te solicita, daca privesti totusi inapoi in timp simti totusi un gust amar. Iti spui: “Cred ca as mai fi putut face totusi ceva. As mai fi putut realiza si...”

Spiritul unui om este construit din alegerile pe care le face. Din nefericire, este mult mai usor sa te supui dorintelor si cererilor altcuiva decat sa te ghidezi singur, dupa propriile tale repere si principii. In felul acesta te absolvi de responsabilitatea propriei tale persoane. Si nu stiu daca dezamagirea unui parinte de a nu-si vedea copilul unde si l-a visat este mai mare decat propria dezamagire, de a nu fi devenit ceea ce ti-ai propus. Cei mai multi dintre oameni aleg sa aiba copii tocmai pentru a-si “asigura” dreptul la viata, pentru a investi in ceva, in cineva, in altcineva, propriile lor aspiratii si idealuri, pentru a avea in felul acesta un viitor. Dar din pacate nu poti sa “strici” o viata, viata propriului tau copil, fortandu-l sa devina pianist, actor, sau orice altceva nu ai devenit tu, parintele lui, pentru ca nu ai putut, pentru ca nu ai avut suficiente sanse, curaj sau posibilitati. Iar daca o faci, sa te arati apoi dezamagit de nereusita acestuia. Pentru ca de fapt, este vorba de nereusita ta. Tu esti cel care nu ti-ai dus pana la capat idealurile; asa ca nu ai nici un drept sa il acuzi acum pe el, copilul tau, ca nu a reusit nici el sa o faca.

Sa dam oare vina pe societate? Suntem invatati sa ne conformam regulilor, legilor scrise sau nescrise, sa acceptam viata asa cum e ea, fara a avea curajul sa o schimbam, sa o facem mai buna, sau macar asa cum o vrem noi. Aceasta conformare la care suntem indemnati si supusi ne constrange astfel incat nici unul din noi nu mai are curajul sa viseze cu adevarat la ceva al lui. Persecutiile celorlalti din afara uneste oamenii atat de puternic dar, totodata, ii face si vulnerabili, incapabili de a mai avea curaj pentru a iesi in fata, epntru a se evidentia in vreun fel.

Da, este greu sa devi tu insati! Adica sa te auto-perfectionezi si, totodata, sa iti permiti a devieni victima destinului harazit de altii.
Tag-uri: , , , , ,
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 11

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Cristina Marioglou (02.02.2012, 13:59)
Imi pare rau ca nu se dau si premii pe feminis pentru cele mai haioase comentarii. sigur Ady tu ai fi luat un astfel de premiu. Inca mai rad...
Răspunde-i
ady (02.02.2012, 01:23)
Eu cand eram mic...cand mi se punea o intrebare..gen "Ce vrei sa te faci cand vei fii mare" le raspundeam tot timpul ca vreau sa ma fac avion:)))...iar adultii care imi adresau aceasta intrebare...mereu se puneau pe ras..iar eu nu intelegeam...acum cand am crescut...vreau sa va spun ca de fiecare data cand am ocazia ma fac avion...si inteleg profund ...amuzamentul de pe timpul acela:))))
Răspunde-i
Cristina Marioglou (06.11.2008, 19:03)
cu placere, Andreea. am pornit sa scriu randurile acestea dupa ce am citit o carte care mi-a adus aminte de primul meu gand la o viitoare profesie. nu pot spune cu mana pe inima ca mi-am indeplinit toate visele si aspiratiile de atunci, din copilarie, si nici chiar pe cele din tinerete, dar pot spune ca am avut multe experiente interesante si am facut alegerile de care aveam nevoie pentru a evolua.
Răspunde-i
Andreea (04.11.2008, 23:27)
da imi place aceasta povestire daca o pot numi asa ma regasesc oarecum si eu vroiam sa ma fac medic pt ca bunicuta mea era bolnavioara si la un moment dat nu s mai putea deplasa mereu la spital ea stand in sat spitalul era in oras
si imi doream sa o pot ajuta dar eram prea mica pt a face acest lucru si cu timpul nu am mai luptat pt acest vis..dar poate o sa revin asupra lui si o sa devin doctor in memoria bunicutei mele..va pup si va multumesc pt acest articol pt un moment am retrait clipele copilariei intr-un singur vis.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (04.11.2008, 13:41)
Buna Mirela. Normal e un termen atat de relativ. Barbatii au uneori reactii foarte ciudate si mai putin asteptate. Este posibil ca atunci el sa fi fost impotriva hotararii fetei voastre si pe parcurs sa ii fi trecut, dar acum sa ii fie greu sa recunoasca si se mentine asa, distant si nepasator. Ca si atunci cand cineva spune o minciuna si apoi ii este greu sa mai dea inapoi, continuand cu alte si alte minciuni.
Sau poate cazul lui se aseamana cu cel descris de mine mai sus, al parintelui care si-a transferat idealurile catre copilul lui, care nu i le-a indeplinit, iar dezamagirea lui este dubla.
Imi dau seama ca tie iti este greu, fiind cumva la mijloc intre ei doi. Cred ca e mai bine sa il lasi sa vina el singur inspre voi. Pana la urma tot va accepta situatia asa cum este ea, cum a fost hoatarata de altii "fara voia lui" si ii va parea rau de timpul pierdut, de sentimentele ratacite, de faptul ca nu a vazut-o pe "mogaldeata" de nepoata acum, in anii ei cei mai minunati. Oricum ar fi, tot el este cel care a pierdut si pierde in continuare.
Răspunde-i
Mirela37 (04.11.2008, 13:01)
Buna ziua. Cristina vreau sa te intreb ceva: e un gest normal ca un tata sa nu fie de acord cu alegerea fiicei lui de a se casatori? E normal ca si dupa trei ani sa nu acepte ca ea si-a ales destinul? E normal ca bunic fiind sa nu-ti vezi nepotica ?
Despre ce poate fi vorba oare... e orgoliu, sau se simte dezamagit ca fiica noastra nu a urmat drumul pe care ar fi vrut el sa-l urmeze?
Cum sa fac oare sa- mi reunesc familia?
Răspunde-i
Cristina Marioglou (03.11.2008, 22:36)
Mirela, dar de ce aveai tu nevoie sa ii schimbi pe ceilalti?

Ai dreptate, multi isi plang de mila si chiar cer disperati ajutor, insa cand li se intinde o mana, o refuza. Iar asta pentru ca de fapt nu sunt inca pregatiti sa schimbe nimic din viata lor.
Răspunde-i
Mirela37 (03.11.2008, 20:37)
Da, de curaj e vorba, de curajul de a fi tu insuti si de a face ceea ce-ti doresti cu adevarat. Orice obstacol poate fi depasit prin vointa si curaj.
Eu cred ca si atitudinea pozitiva tot de aici pleaca, pentru ca sunt destule persoane care-si plang de mila dar nu au curajul de a face o schimbare in viata lor, nu vor sa zambeasca de teama ca zambetul lor e posibil sa nu fie pe placul unora.
Ma intrebi, acum de unde am avut curaj? E foarte simplu, am renuntat sa incerc sa-i schimb pe altii si m-am schimbat eu. Am inceput schimbarea cu mine mai intai de toate. Si asta dupa ce un om mi-a vorbit despre respectul de sine, despre succes, despre lucruri pe care eu le uitasem.
Mi-a mai spus o fraza,, speranta este buna, dar tu vino in ajutorul ei cu faptele tale''. Acum asta fac...transform speranta in realitate.
Nu e deloc tarziu sa fiu eu insami.
Răspunde-i
Cristina Marioglou (03.11.2008, 17:28)
Mirela, curaj nu ai avut tu atunci? Si acum de unde ai avut? Oricum, felicitari pt mamica din tine; ca ti-ai lasat fata sa decida singura pe ce drum vrea sa apuce.

Vale, asa zicem toti, ca am facut alegeri gresite, sau proaste la vremea respectiva, in trecut. Dar poate ca daca nu faceai acele alegeri atunci, nu ai fi putut sa te bucuri acum de familia ta. Din ce spui tu in cele cateva randuri, ai inclinat spre latura pragmatica a vietii si ai si o "compensatie" afectiva puternica. Tot e ceva!
Răspunde-i
vale (03.11.2008, 13:50)
am gresit foarte mult in anii trecuti. n-am stiut sa-mi cunosc adevarata capacitate de a face ceva si deciziile au fost foarte proaste.Dar, am un sot ok si o fiica de 16 ani. Sunt langa ea si ii ascult toate temerile, dorintele si bucuriile. atunci cand sufera sunt prezenta in viata ei, nu pentru ca eu impun acest lucru ci,ea ma doreste acolo. aceasta este realizarea mea cea mai mare. este un copil bun si stie ca sunt suportul ei moral. profesional nu am reusit.doream sa fiu arheolog sau avocat. viata mi-a dat o lecte si pot spune ca ...nu fac ceea ce imi place dar financiar castig destul de bine pentru zilele noastre. nu am regrete,stiu doar ca pot avea banii necesari pentru a trai alaturi de cei dragi
Răspunde-i
(03.11.2008, 13:10)
Acum trei ani in urma cand fata mea a facut o anume alegere, i-am pus o intrebare:..,,Renunti la visele tale?'' Intr-un moment a renuntat la liceu si s-a casatorit. Cu cateva luni in urma vorbisem cu ea si-si facea planuri..spunea ca dupa ce va termnina liceul vrea sa devina psiholog sau jurnalista.
Cred ca a meditat mult la intrebarea mea.. mai ales ca eu am considerat ca puterea exemplului e mai puternica decat orice indemn.
Acum eu fac ceea ce mi-am dorit de cand eram la varsta ei dar nu am avut destul curaj, iar fiica mea si-a reluat liceul si isi urmeaza visele.
Nu mai spun ca intre timp am devenit bunica.:) :)
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Cariera ta

Alianta terapeutica

6 dec 2010 2

Lie me if you can

9 sep 2010 3

Happiness is an option

1 feb 2010 4

Viata ca o infrangere

15 ian 2010 0

Maine

24 oct 2009 2

New Girls in town

30 apr 2009 0

Lasa ca fac maine

12 noi 2008 6

Aspiratii pierdute

2 noi 2008 11
Cele mai citite
Azi
Săptămânal
Lunar

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
29 sep