Nu ştiu dacă e neapărat un clişeu din filmele sau comediile romantice, însă ştiu că întotdeauna există un astfel de personaj feminin naiv - asta este cert - care stă şi aşteaptă (după) un prost, pentru ca el să fie pregătit să facă ceea ce se numeşte "următorul pas", fie că e vorba de căsătorie, mutat împreună, schimbat locul de muncă, făcut un copil ş.a.m.d.; aşteaptă ca el să vină acasă de la aşa-zisa muncă şi ea să fie toată "numai un zâmbet".
O persoană dragă mie - nu îi voi menţiona numele - spunea că îi place să ştie că cineva (o "Ea") îl va aştepta acasă, după ce el vine de la serviciu, ca o soţie cuminte (dar asta nu înseamnă că îi este şi soţie!), cu o farfurie cu mâncare caldă (poate fi şi ciorbă).
Tot pe principiul acesta, iar voi face o trimitere la serialul meu preferat, DW, în care există un astfel de personaj feminin care nu este neapărat naiv (totuşi, ea joacă în altă Ligă), dar care toată viaţa ei aşteaptă în grădina din spatele casei sale să sosească un bărbat cu două inimi mari (n.r. - un extraterestru care umblă hai-hui prin Universul ăsta mare, vast şi complicat) şi care speră ca el să o culeagă de acolo, să o invite în nava lui spaţială cu dispozitiv de camuflare şi astfel să fie alături de el în numeroase aventuri în timp şi spaţiu, pe diverse planete, până când Timpul îi va despărţi.