Cand invatam sa devenim parinti?

Iata o intrebare ce mi-a venit in minte pe masura ce ascultam o tanara mamica in devenire care imi spunea tematoare si emotionata ca nu stie cum si unde sa se pregateasca pentru a deveni parinte. Toti cei din jurul ei ii spunea cate ceva, pe cine sa asculte? Unde sa citeasca despre aceasta noua provocare? Cum sa invete ce inseamna a fi parinte?

Iata cele trei cuvinte care rasunau din discursul ei: a asculta, a citi, a invata. M-am intrebat oare eu ce am ascultat din tot ceea ce spunea ea? Exista ceva ce ar trebui sa citim si sa invatam? Cine ar putea fi profesorul daca ar exista o scoala a parintilor?

Vocile celor din jurul ei se doreau a fi ascultate cu toatele. Ele ei povesteau crampeie din experienta lor reala de parinte sau fragmente din fanstasmele lor de a fi parinti. Insa daca am da la minimum acest buton care zumzaia in urechea ei, ce ar ramane in urma acestui zgomot de fond? Oare ce ii trecea ei prin minte in timp ce ii asculta, ce simtea ea?

"Ma simt confuza ascultandu-va pe toti, nu stiu cum e sa fii insarcinata, este o experienta cu totul noua pentru mine si oricate as auzi, simt ca eu sunt cea care va da o semnificatie acestei trairi noi.

Mi-e teama pentru ca nu stiu ce ma asteapta, sunt fericita pentru ca voi da viata unei fiinte, fiului sau fiicei mele, sunt agitata pentru ca ma asteapta un drum lung si plin de imprevizibil".

Unde putem citi despre cum devenim parinti? In carti, tratate, reviste, situri de specialitate. Cum se dezvolta copilul, ce sa facem sa ii fie bine, cum sa ne relaxam, cum sa ne pregatim pentru nastere si cum sa avem grija de bebe in primele luni etc

Dar unde citim ce inseamna pentru fiecare femeie in parte sa devina mama? Unde poate citi mamica de mai sus despre ceea ce simte ea, despre cum traieste fiecare clipa alaturi de copilul ei pe care nu il vede, dar pe care il simte inlauntrul ei si parte din ea.

Despre cum respira o data cu copilul ei, cum il hraneste in timp ce se hraneste pe ea, cum ii vorbeste sau cum il mangaie creandu-i un chip, dandu-i un nume, o identitate, primindu-l in familie si investindu-l ca urmas al ei.

De unde putem invata sa fim un bun parinte? Si ce este acela un parinte bun? De la parintii nostri, de la bunicii nostri? De la specialisti, doctori, psihologi, profesori?

"Esti sigura ca esti pregatita sa devii parinte?" era intrebata de familia ei tanara mamica. "Nu sunt," a raspuns ea linistita si in acelasi timp tematoare, "dar voi ati fost?"

Ma voi pregati si voi invata pe masura ce cresc si eu alaturi de copilul meu, pe masura ce inteleg ce simt si traiesc experienta de a fi mama.

Parintele este el insusi un autodidact prin faptul ca este un profesor ce isi preda propria lui materie si are un elev unic. Si intrebarea cum care am inceput ramane deschisa si altor raspunsuri. Cand invatam sa devenim parinti?

P.S. Prietenei mele Valentina, viitoare mamica, cea care a inspirat acest material prin emotia din cuvintele si privirea ei.