Asteptari

De cand ma stiu am facut planuri.Imi place/placea la nebunie sa stiu ce se va intampla,ca se va intampla ceva "bun",conform asteptarilor si planurilor mele,exact pe gustul meu.Ei bine...genul asta de gandire mi-a creat o groaza de probleme.
                           Pai cum asa?Pai uite asa,ca "Daca vrei sa il faci pe Dumnezeu sa rada,fa-ti planuri".Am descoperit ca multe dintre momentele in care m-am simtit "ranita"(bla bla..acest cuvant nu exista,decat in imaginatia noastra) si suparata,si nedreptatita,au fost rezultatul unor asteptari .Viata este exact asa cum este si este minunata asa,nu are nevoie de noi sa o strunim pe calea "corecta".Din nou fac o comparatie automobilistica(deh,e din familie),pe vreme de iarna si polei ,daca masina derapeaza,trebuie sa o lasi sa-si faca damblaua si tu doar sa ghidezi usor din volan.Cu alte cuvinte,ce am inteles eu din lectia asta,era ca trebuia sa ma "contopesc" usor cu masina si nu sa ma opun .Cam asa e si cu viata,din ce am aflat eu,daca te impotrivesti,daca astepti,ceri obsesiv lucruri ,vei sfarsi...dezamagit.Lucrurile nu vor fi niciodata "exact" cum ni le-am imaginat noi,pur si simplu pentru ca nu putem prevedea viitorul,decat daca suntem clarvazatori.Si nici atunci,pentru ca viitorul se scrie continuu in timpul prezent si este supus schimbarii permanent.
                               Eu mi-am propus,printre miile de teme din anul acesta,sa renunt la asteptari si anticipari.Si cand reusesc sa fac asta ,se intampla miracole,da ,ati citit bine,MIRACOLE.Pentru ca lucrurile poate nu sunt asa cum ne astaptam si cum ne-am fi dorit initial,dar sunt al naibii de bune si asa.Cum zicea Barbara Streisand in "The Mirror has two faces":"Daca atunci cand prietenul meu ma conduce acasa la sfarsitul unei intalniri eu nu aud cantand orchestra filarmonica,atunci ii dau papucii?"Pentru ca asta ar fi o asteptare comuna nu?Vedem filme,auzim povesti ale altora,citim carti,reviste si ne construim mici scenarii,care daca mai tarziu nu se realizeaza,ne simtim alienati si tristi.Poate ca atunci cand ne vom intalni sau ne-am intalnit omul vietii noastre, nu arata cum credeam,nu era imbracat/a asa cum am fi crezut,nu avea meseria pe care o doream ,dar cumva ni se potriveste perfect.Poate cariera vietii noastre nu e ce ne-am imaginat intotdeauna ca vom face,copiii nostri nu arata,nu se imbraca,nu se poarta exact cum am crezut,pomii de pe strada nu sunt aliniati asa cum am sperat si asa mai departe.Dar toate sunt autentice,pentru ca au un sens exact asa cum sunt.Cum  ni le-a dat Dumnezeu in cale,ca sa invatam din ele.
O saptamana cat mai fara asteptari!