Copii?

Nu,nu eu ,nu inca.Doar ca ma gandesc in ultima vreme la acest subiect.Parca s-a umplut lumea de femei insarcinate ,peste tot pe unde merg si nu e zi sa nu aud de o prietena/ruda/colega/cunostinta care a nascut,sau naste sau tocmai a ramas insarcinata.

La mine evolutia acestei dorinte de a avea copii a fost foarte ciudata.Cand eram mica imi doream foarte mult,pe la 16 ani s-a nascut varul meu si eram innebunita sa stau cu el ,sa-l ingrijesc,sa ma joc. Pe masura ce am crescut insa...dorinta se diminueaza.In acest moment nu cred ca-mi doresc deloc.Din nou,insa,ii las loc lui Dumnezeu sa-si faca treaba,daca El va decide ca voi face unul,atunci asa sa fie.
Dar nu am planuri si dorinte in acest sens.Poate m-am si speriat de multitudinea de mame disperate,paranoice si absolut absorbite de copilul lor,de oameni care se schimba in rau indata ce a aparut un copil in viata lor si nu mai sunt deloc individe ci doar "mame".Nu imi place vorbitul cu diminutive,schimbatul de scutece si discutiile interminabile despre "mancarica" pentru copil si ce frumos scoate gaze ala mic.Imi plac ce-i drept parintii care au dus copilul in port bebe pe munte la un an,care ii invata sa inoate de la trei ani ,care isi pastreaza inca intimitatea de iubiti ,care au facut din copil un miracol si nu un premiu sau o mare cruce de dus.

De fapt,am realizat,ca petrecand ultima saptamana in tabara cu copiii am invatat multe despre mine si in timp ce lucram la educatia lor,lucram la educatia mea.De multe ori,am senzatia ca nici nu realizez ca nu mai sunt copil si imi amintesc perfect ce simteam la varsta lor.
De multe alte ori mi-e foarte greu sa fiu in prezenta copiiilor,sa am rabdare,dragoste dar si autoritate si control de sine.
Mi se pare foarte frumos sa simti ca vrei sa daruiesti un copil barbatului pe care il iubesti,pentru ca da,asta e un simtamant si nu o "gandire".Pur si simplu te uiti la omul pe care il adori si simti undeva in corp ca "misca" ceva.Cel putin asa e la mine.E un instinct,e o alegere pe care femeile o fac ,fie constient fie inconstient si nu se intampla cu toti barbatii din viata noastra.

Iar daca mie nu mi se va intampla nu voi considera ca sunt neimplinita,sau lipsita de viata,sau ratata.Nu cred ca toate femeile trebuie sa fie mame,la fel cum nu cred ca toata lumea trebuie sa se casatoreasca sau sa fie de succes in viata profesionala,sau sa cumpere o casa si o masina.Are altcineva treaba cu asta,nu eu.