Sevraj

De Alexa Istrate în Suflet picant 18 ian 2013

M-am imbatat inca de mica, am iesit, mi-au placut aglomeratiile, fugitul de acasa, forfota, lucrurile marunte, oamenii care m.au tradat mai mereu si pe care la randu-mi am ajuns sa ii tradez...mi-am omorat sufletul sistematic, cu lovituri succesive..m.am intors la credinta si am fugit de ea tot in repetate randuri. Mi-am schimbat domeniile de activitate, ca sa nu ma plictisesc si sa fac tot ce stiu sa fac, dar sa invat si lucruri noi. Am fost statornica numai in relatii. Si am suferit. Si imi place sa muncesc, dar nu mai stiu ce, si imi plac oamenii, dar nu mai stiu care din ei. Si ajung la stari de-astea, "apogeu", in care nu ma mai suport, simt ca toti ma compatimesc, tuturor le e mila de mine, ca gandurile sunt "saraca, pacat, era talentata, dar n-a avut noroc"...nu,nu sufar de mania persecutiei, ci de boala tanarului absolvent de "arta" din Romania. Si ma imbat, si ma urasc si mai tare, dar parca suferinta e anesteziata..si nu e asa, din contra, a doua zi ma intreb de ce mai traim...pentru ce atata zbucium..si incep sa ii fac pe cei din jurul meu, si care ma iubesc, sa sufere, si sufar si eu si mai rau, ca o tampita, ca o apucata...parca sunt intr-un nenorocit de cerc vicios in care oamenii ori tradeaza, ignora,critica de destepti ce sunt,tot,ori mint,fura, mor sau te uita. E un joc, nu e asa? Am simtit de mai multe ori ca e un joc, un joc pe mai multe nivele. Cand se joaca jocul tau, sunt respectate regulile impuse de tine( rareori ai bucuria asta, cred ca cel mai des intri in jocul altora), apoi sunt diferitele nivele, respectiv etapele importante din viata fiecaruia. E o tampenie tot. Nu suntem liberi. Suntem constransi la cutii de chibrituri si la joburi si programe tv spalatoare de creiere...suntem lipsiti de bani si astfel,deseori, de posibilitati. Parca ar vrea sa gandim "n-ai bani, n-ai vise.munceste sa faci bani, ca sa ai si tu ce implini" . Ce? pensia,sau ce?
Sunt o tanara (batrana) absolventa de arta in general, dar care la examenul "viata" a ramas cu restante. Poate sunt prea sensibila. Nu ma cunosteam asa.Nu ma mai cunosc. Nu cred ca mai stiu sa traiesc. Iubesc viata, dar nu o mai inteleg. Am revenit, Feminis. La multi ani, 2013! si promit ca-ncerc sa nu mai gresesc. :( voi esua, cu siguranta:)