Mozaic

De Alexa Istrate în Suflet picant 24 apr 2012

Cand moare un om drag, rupe o bucatica din sufletul tau. Si pleaca cu ea pentru totdeauna. Si bucatica ramane pierduta , caci tu mereu cand te vei gandi la persoana respectiva, iti vei aminti si de golul ramas si te vei intrista. sau vei zambi... dar cu o piesa lipsa.

Suntem atat de influentabili si de manipulatori cand e vorba de sentimente... si pierdem atat de mult. Si culmea e ca am realizat ca toti suntem formati din cioburi. Toti purtam in noi bucatele din sufletele celorlalti, sufletul pleaca si se reintoarce, eu sunt convinsa... si atunci cand se intoarce... vine cu bucatelele "furate"de la tine si de la mine, care am suferit la plecarea lui anterioara. Dar si noi la randul nostru suntem cu suflet mozaic de alte suflete. Si iata de ce ar trebui sa ne iubim aproapele... caci ne iubim pe noi.

Oricum raman la parerea mea ,ca oamenii sunt egoisti din fire,dar e o tampenie, ca fara sa ne dam seama facem schimb de suflete, traim prin toti cei asemenea noua si ei lafel.

Sunt un om fericit ca vine vara, azi e o zi buna caci e soare, dragostea pentru care am suferit e o amintire si o experienta in plus si un gust amar ,dar si un zambet. A mai plecat o bucatica din minte. Dar primesc de la altii, caci si eu plec cu bucati din oameni care vor ceva si nu au(de la mine). Si tot asa. Suntem prosti daca ne mai certam. Ne furam unii pe altii si tot acolo ajungem.

Cartarescu zice ca "nimeni nu iese din propria viata curat. Toti purtam cu noi traumele, nefericirea, ofensele, esecurile, nedreptatile, adversitatea celorlalti. Cei mai buni dintre noi incearca sa nu perpetueze raul, sa nu-ntoarca asupra altora, la randul lor, raul care li s-a facut. Dar fiecare ne torturam pe noi insine amintindu-ne in detaliu, cu o claritate halucinanta, in atatea nopti fara somn, episoade din viata noastra in care raul si perversitatea au triumfat."

Si as vrea sa nu fie asa, dar poate ca asa trebuie. Insa stiu ca poate depinde de mine sa ii fac pe cei din jur sa zambeasca, macar putin. Am o bucurie in suflet, seara uneori paleste, dar odata cu rasaritul revine. E bucuria tineretii si a sperantelor care pentru mine nu vor muri niciodata, poate doar se vor transforma perpetuu.

Am siguranta si copilul in suflet care intreaba singur si singur isi raspunde: "Vrei soare? Soare iti dau!"