Raul

Cat de rau/rea pot fi? Iata o intrebare la care orice om ajunge la un moment dat in viata.  Vedem prin filme, citim in carti despre lupta dintre bine si rau. Si, nu stiu cum se face, dar de fiecare data invinge binele. Oare chiar asa sa fie si in realitate? O victima a unui furt, a unui viol, chiar si a unei crime, nu prea poate spune ca a invins binele. Chiar daca una dintre victime si-a recuperat bunurile, celelalte doua nu au cum sa isi mai recupereze virginitatea si integritatea sau viata. Pe cine mai multumeste daca se face dreptate si criminalul e pedepsit? La ce mai e buna pedeapsa in sine?

S-au facut nenumarate studii stiintifice pentru a se descoperi de unde vine Raul din noi, din oameni. Cum apare el, cum se formeaza, cum si din ce motive ajunge sa se manifeste. Singura concluzie la care s-a ajuns pana acum nu e tocmai o concluzie ci o constatare: exista atat bine cat si rau in oameni. Si doar de ei depinde, de fiecare individ in parte, sa lase sau nu Raul sa iasa la iveala. Iar asta, din pacate, e un lucru foarte greu de infaptuit.

Cunoastem prea putin acest Rau dinlauntrul nostru si, tocmai de aceea, nu am invatat si nu stim ce sa facem cu el, cum sa il tinem sub control. Uneori e indeajuns sa te enervezi putin ca sa ridici tonul. Si astfel, primul pas a fost deja facut. Violenta verbala sau fizica, agresivitatea, au niste cai foarte subtile si ascunse de a se manifesta. Poate si de aici incapacitatea noastra de a ne putea controla cu usurinta.

Poate daca am accepta mai usor ca suntem si rai, ca putem deveni oricand rai si ne putem manifesta aceasta rautate in diferite feluri fata de semenii nostrii, ne-ar fi ceva mai usor sa ne putem controla. Dar, in cele mai multe cazuri, fiecare isi spune: ah, eu nu sunt (asa) rau; sau nu pot fi rau. Oricum, nu asa ca acela care a facut o crima. Esti sigur de treaba asta? Pentru ca absolut toti oamenii sunt capabili sa ucida, in functie de situatie. In mod firesc, putem face asta ca sistem de aparare. Din pacate, unii aleg sa ridice tonul, sa ridice mana sau cutitul din cu totul alte motive.

Cand vedem un bebelus in bratele mamei lui sau in carucior ne gandim cat de dragalas si gingas este. Nu ne-am putea imagina niciodata in faza aceea incipienta, de inceput de viata, ca acelasi bebelus, peste ani, va deveni un criminal atroce. Gena criminalitatii? Proabil ca toti o avem inradacinata in increngatura de gene cu care ne nastem. Depinde in mare parte de educatie si mediu dar, si mai mult, depinde de fiecare individ in parte, de alegerile pe care le face.

Este cumplit de greu, mai degraba imposibil ca un copil sa creasca intr-un mediu violent, in care bataile sunt zilnice si fara rost, si sa nu ajunga la randul lui un agresor. Isi va folosi rautatea acumulata in ani, agresivitatea si violenta fie doar si ca sistem de aparare. Va lovi sau va agresa la randul lui, numai daca va fi provocat sau agresat. Oare? Se poate delimita atat de usor spatiul intre bine si rau? Putin probabil!

Acel Rau va fi mereu prezent acolo, in adancul fiintei lui si va ajunge sa se manifeste in anumite situatii. Oricat de mult s-ar lupta si ar incerca sa nu ii cedeze, sa nu il lase sa se manifeste, la un moment dat tot il va alege ca pe singurul lucru pe care il cunoaste si pe care se poate baza cu adevarat.

Printre lucrurile cel mai greu de acceptat in decursul unei terapii sunt atat limitele cat si faptul ca iti descoperi Umbra. Acel Rau pe care il intuiesti ca este acolo, a carui prezenta subtila o simti uneori, dar cu care nu te-ai intalnit poate niciodata. Desi, unii oamenii se intalnesc cu propria lor Umbra si in viata de zi cu zi, nu doar in cadrul organizat al unui cabinet de psihoterapie. Si ce fac atunci? In primul rand, se sperie. Sa descoperi dintr-odata ca in launtrul tau zace un monstru, mai mic sau mai mare, nu e un lucru usor de acceptat. Mai ales ca nu poti aprecia ce e in stare sa faca si in ce conditii. Care-i sunt limitele.

Dar, in momentul in care accepti faptul ca tu esti sau poti fi si rau, atunci realizezi si faptul ca il poti controla. Daca iti spui ca nu exista sau te faci ca nu-l vezi, ca nu il stii ca e acolo, inlauntrul tau, el va rabufni dupa bunul sau plac, va iesi la iveala cand te astepti mai putin si nu il vei mai putea controla in niciun fel.