Desi am putea crede ca meseria psihologului este inclusa cumva in cea a psihiatrului, lucrurile nu stau chiar asa. Desi ca baza amandoi studiaza psihicul uman, fiecare dintre cei doi au formari diferite. Psihologul urmeaza o facultate de psihologie si, eventual, alte formari si specializari suplimentare; psihiatrul urmeaza facultatea de medicina, dupa care urmeaza rezidentiatul si specializarea in psihiatrie.
Una dintre diferentele dintre cei doi ar fi ca, singurul caruia ii este ingaduit sa prescrie medicamente, este psihiatrul. Asta pe langa (psiho)terapia pe care o practica, tot in cabinet.
De ce i-am pus “versus”? Adica unul fata de celalalt, sau impotriva celuilalt? Pentru ca, de multe ori, psihiatrul priveste de sus pozitia psihologului. El, psihiatrul, stie mai mult si poate mai mult. Asa ca, el, psihologul, nu prea are de ce sa isi mai piarda timpul prin spital si sa ii incurce lui, psihiatrului, treburile. De ce se simte amenintat un psihiatru de catre un psiholog? Pentru a va satisface aceasta curiozitate nu aveti decat a intreba pe unul dintre acestia.
Desigur, exista si unele cazuri in care acestia doi pot colabora si, inca bine de tot. Spre exemplu, un psihiatru matur si responsabil va trimite (recomanda) un pacient/client, psihologului, atunci cand acesta are nevoie doar de terapie; cand nu e de domeniul psihiatric.
Explicat si mai simplu, un psihiatru se ocupa mai cu seama de psihotici, iar un psiholog de nevrotici. Pentru un psiholog este ceva mai dificil sa se incumete a trata un psihotic. Asta mai ales pentru faptul ca acestia au nevoie de permanenta supervizare (internare clinica) si de tratament medicamentos. Plus ca e mult mai greu de lucrat cu astfel de bolnavi.
Un psihiatru cu multa sau chiar putina experienta, va recunoaste destul de lesne simptomele unui psihotic si va sti sa faca o diferentiere, fara de un nevrotic. Pentru un psiholog fara experienta clinica, acest lucru e putin mai dificil de facut.
Cum stii caruia dintre cei doi sa te adresezi? De unde poti sa iti dai seama daca esti nevrotic sau psihotic? In primul rand e bine sa iti dai seama ca vrei sa afli cu adevarat lucrul asta, ce implica el si cum iti va transforma viata. Nu e nevoie sa faci o facultate de psihologie sau una de medicina pentru a-ti da seama ca esti deprimat, ai atacuri de panica, anxietati, fobii s.a.m.d. Dar poti sa iti recunosti cand una dintre aceste (sau mai multe chiar) simptome sau manifestari iti destructureaza viata si te scot din uz. Ei bine, atunci e cazul sa faci ceva pentru tine. Pana nu e prea tarziu. Prea tarziu nu sa iti iei complet campii sau sa faci cine stie ce acte necugetate. Prea tarziu incat aceste simptome si manifestari sa nu devina o obisnuinta, ceva de care sa nu mai vrei sa scapi. Sa te obisnuiesti cu o viata asa, chinuita, in care ii chinui si pe cei din jurul tau de acum, cu buna stiinta.
Multi oameni au avut parte de dureri abdominale. Unii au dat fuga la medic, sa vada despre ce este vorba si au avut parte de o operatie de apendicita. Altii, au amanat pana cand nu s-a mai putut si au ajuns direct pe masa de operatie, cu o peritonita de toata frumusetea. Risti sa ajungi la septicemie si sa nu se mai poata face nimic pentru tine?
Out
Viata ca o infrangere
