Viata ca o infrangere

Am auzit vorbele astea de la o pritena, ai carei parinti urmau sa fie evacuati dintr-o casa nationalizata. De fapt, ea tocmai pentru asta se zbatea, pentru ai ei, ca viata lor sa nu fie o infrangere.

Fiecare porneste in viata cu asteptarile lui. Cand suntem mici si ne intreaba cineva ce vrem sa fim cand o sa ne facem mari, raspundem pe data: medic, inginer, profesor…De cele mai multe ori alegem profesii despre care am auzit si avem cat de cat o idee. De la aceste vise copilaresti si pana la realitatea de mai tarziu e cale lunga. Nu stii cum vei evolua in scoala, cat de capabil vei fi, ce evenimente neasteptate (care te pot influenta) iti va oferi viata pe tot acest parcurs.

Cert e ca fiecare depune un efort, isi cauta drumul, ceva compatibil cu el, care sa il satisfaca si sa ii ofere o viata frumoasa. Probleme si dificultati exista peste tot in lume. Si, dupa ce ai facut toate aceste investitii de energie, timp, bani, pentru a avea o profesie, o specializare, e cumplit de dureros sa ajungi spre finalul vietii si sa lasi toate balta. Intr-un astfel de caz simti gustul amar al neputintei, iei viata ca pe o infrangere.

Din nefericire, chiar daca ai pe cineva langa tine, un partener de viata, asta nu inseamna ca el va putea drege lucrurile, ca va putea fi sau hotari in locul tau.

Zicem ca nicio munca nu e rusinoasa, nu e urata sau discreditanta. Si, cu toate astea, daca am fi nevoiti de maine sa ne transformam in femeie de serviciu, sa facem munci pe care ne-am surprins de multe ori ca le dispretuim sau le privim de sus, nu ne-ar veni prea la indemana.

Nu stim niciodata cat ne este firul de lung, cat vom avea de trait si cum. Dar putem face alegeri, putem hotari pentru noi, intr-o oarecare masura. Depinde foarte mult de modul nostru de gandire, de abordare si intelegere a vietii. Daca pornesti de la ideea ca…sunt dispus sa fac orice, numai sa castig o paine (bani!), atunci viata iti va oferi doar astfel de oportunitati, oarecum limitate.

Sa tii nasul pe sus, mai ales cand ajungi sa traiesti intr-o tara straina, cu o limba pe care abia o stapanesti, nu prea face. Tocmai pe asta se si bazeaza cele mai multe astfel de tari, care primesc emigranti. Intotdeauna se vor gasi joburi din astea, de “jos”, pe care ei, emigrantii, le vor accepta pentru ca nu au incotro, pentru ca sunt la inceput.

Pe urma, poti sa te mandresti spunand: eu am inceput de jos, de la spalat vase. Dar acum, am ajuns mare si tare, am de toate si imi merge bine mie si familiei mele.

Da, poti sa incepi de jos, atunci cand crezi ca nu ai incotro. Numai ca, in viata, intotdeauna ai de ales. Si exista si alte variante. Spre exemplu, inainte de a emigra, te poti interesa care sunt conditiile acolo, daca ti se accepta si ti recunosc studiile, ce examene sau eforturi e nevoie sa mai faci pentru a putea lucra ce ai invatat cu greu, in tara ta. Si se poate. Depinde de tine si de cata energie si timp mai vrei sa investesti.

Iar, daca nu te simti in stare sa o mai iei de la capat, sa inveti si sa dai alte examene, sa faci alte eforturi, macar stii de la bun inceput cum stai. Stii ce esti dispusa sa accepti sau sa faci. Si atunci, nu mai iei viata ca pe o infrangere.