Golul si nestiutul s-au rasucit in rana trecutului si i-au adancit inutilitatea.
Acum nu te mai vad si, cu atat mai putin, nu te mai simt in Universul meu. De fapt, realizez ca tu niciodata n-ai existat.
Eu doar mi te-am imaginat.
Astazi m-am indragostit de un alt barbat.
Am dorit alte maini sa-mi cuprinda mijlocul si am ravnit sa-mi potolesc setea de pe alte buze. El este cel care acum imi umple visele de noapte... si de zi.
Nu te-am iubit niciodata cu vesnicie si prin el mi s-a aratat. De fapt, nu te-am iubit mai deloc; mi-ai placut teribil si te-am dorit arzand de pasiune... pana cand mi s-a stins simtirea.
Stii doar ca eu nu cred ca iubirea este posibila altfel decat total si nemarginit.
“Focul meu de paie stins” - asa imi vei umple gandul, pana cand vantul timpului isi va fi imprastiat cenusa.
Maine voi fi tot de el indragostita.
Ah, si cu cata dragoste il voi astepta sub teiul lunii!
Ah, si cu cat dor o sa imi zvacneasca sangele din inima!
Si poimaine am sa-l gasesc.
Poimaine eu si el vom pasi pe acelasi drum si vom avea vesnicie.
Poimaine am sa-l cunosc pe intotdeauna din iubire.
Sa treaca un azi si un maine... o clipa si un ceas... un tei si un dor... si va veni poimaine.
Poimaine este acum...
... si este aici.
Sarutul
... si atat
