Intotdeauna am crezut ca sarutul trebuie sa fie fascinatia suprema.
Tremurul gurii este freamatul sangelui, iar atingerea finala este insasi implinirea fiintei.
Imi pare ca in acel moment toata suflarea lumii este necesar sa se sufoce.
Este secunda care separa spiritul de corp pentru a se preda si a se desavarsi cu celalalt.
Este climaxul devenirii si este singurul care poate cunoaste sentimentele inimii.
In sarut toata minunea lumii se topeste si mainile deseneaza nou contur pe pielea celuilalt.
Este ca si cum atunci si doar atunci afli nemurirea trecatorului din tine.
Este semnatura barbatului si castitatea paganei.
Este amprenta femeii si coasta lipsa a barbatului.
Este un murmur de dorinta si imboldul lasului.
Este intreaga traire a universului si marul pacatului.
Este gingasia soarelui si fata nevazuta a lunii.
Este materie in stare pura si energie solidificata.
Este secretul aceluiasi pacat ce ne leaga.
Secunda in care se naste o poveste
Poimaine
