Pasi prafuiti in trecut

Citeam de curand un articol scris de Bucurenci despre „prieteni” si nu m-am simtit deloc straina de cuvintele sale. Discuta despre acei oameni cu care nu mai ai nicio legatura dar cu care inca simti datoria fireasca de a-i saluta si de a sta de vorba pret de cateva minute, raspunzand la interogatoriul aberant folosit atunci cand chiar nu stii ce sa mai vorbesti: Ce mai faci? Cu ce te mai ocupi? Mai stii ceva de de restul? Casatorit(a)? Etc.

E drept ca o data cu anii trec si prieteniile din facultate, de la master, de la locul de munca. Daca depasesti o etapa, depasesti si anumite prietenii. Nu te mai leaga aceleasi preocupari, nu mai ai acelasi timp la dispozitie si mai mult de atat obosesti sa mai povestesti despre lucruri care par inutile. Uoff.. si cu anii astia ce ne mai maturizeaza.

Ne amuzam cum mama era aproape hipnotizata de perdele si draperii de matase, de piese de mobilier cu aspect baroc, de filmele vechi, muzica veche si cartile cu miros de biblioteca. Uita-ne! Acolo suntem si noi si nici nu am varsta pe care o avea mama. Deja melancolica.

Acum pretuim alte lucruri la oamenii pe care ii vrem alaturi, suntem mai capriciosi si din pacate mai putini.

Tu cati prieteni mai ai?