O simpla sugestie

Oare de ce suntem mult mai inclinati sa acordam incredere celorlalti decat noua insine?!? Daca cineva ne califica intr-o maniera degradanta, negativa, primul lucru pe care il facem e sa dam o replica, sa spunem ceva in apararea noastra. Dar de ce simtim nevoia sa ne aparam, daca stim ca lucrurile nu stau cum le zugravesc ceilalti? Ca acuzatiile nu ne reprezinta si nu ni se potrivesc?

Ai o discutie cu niste cunoscuti sau prieteni si unul iti spune ca esti prost, sau incult, seful iti spune ca esti un incapabil, cineva trece pe strada si iti spune ca esti nesimtit etc. Iar primul sentiment pe care il ai e sa le dai crezare, sa te faci mic si sa te pierzi cu firea. De ce? Chiar nu ai deloc incredere in tine? In persoana ta? Ce anume te face sa cedezi atat de usor in fata lor?

Cand merg la scoala, copiii tibetani sunt invatati inainte de alfabet, cum sa respire. Fac diferite exercitii de respiratie, care ii vor ajuta sa supravietuiasca in mediul acela cu aer foarte rarefiat. E o chestie de bun simt si supravietuire. Poate ca in cazul nostru, a celor care traim intr-un aer relativ normal, desi destul de poluat, ar fi util ca in scoli, pe langa materiile obisnuite, copiii sa fie invatati sa se cunoasca mai bine, sa isi stie limitele si capacitatile, sa capete incredere in ei si fortele lor. In felul asta, mai tarziu in viata, nu vor mai fi doborati atat de usor de o simpla vorba aruncata de oricine, oricum.

Printre cursurile din facultate, in ultimul an, am avut si unul de sugestie si hipnoza. Una dintre fostele mele colege venise la acea facultate tocmai pentru a stapani tehnica hipnozei si a “scoate” de la sotul ei daca o inseala sau nu. Stiu, pare caraghios, o copilarie chiar, iar acum cred ca si ei i se pare la fel. Se zice ca daca nu vrei sa fi hipnotizat, nu este posibil ca cineva sa iti “invadeze” creierul si sa te controleze. Stim foarte bine ca lucrurile nu stau tocmai asa. Dar ce se intampla atunci cand accepti de buna voie sugestiile cuiva si te lasi condus de vointa celuilalt? Pai se intampla cam cum s-a intamplat in unul din cursurile de inceput ale acestei materii. La sfarsitul orei, profesoara ne-a facut un exercitiu de sugestie si hipnoza. Din toti studentii din an, cred ca eram mai bine de 70 in sala. Primul pas este cel de relaxare, dupa care urmeaza sugestia propriu-zisa. Ne-a pregatit dinaintea inceperii exercitiului, spunandu-ne ce si cum o sa simtim, ca nu e nimic grav sau ireversibil si, daca ne vine sa radem, sa incercam sa o facem discret, pentru a nu-i deranja pe colegi si a nu le strica...transa. De obiecei, exista o “forumula” care se tot repeta, sugestia in sine; pe care o accepti, o “imbratisezi” si careia ii capitulezi neconditionat. Cand am auzit prima oara spunandu-ne...”aveti pleoapele grele, din ce in ce mai grele, grele...ca de plumb”, nu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras. Mai ales tonalitatea ultimelor cuvinte mi s-a parut din cale-afara de caraghioase. Am incercat sa ma abtin si sa ma “concentrez” asupra celor ce se petreceau in sala. Dupa ce am constatat ca pleoapele imi cam devenisera ca de plumb, cam la fel s-a petrecut treptat si cu bratele si picioarele mele. Am simtit ca zambetul imi cam inghetase pe fata si, in mod ciudat, parca ma transformasem intr-un cosmonaut. Simteam o greutate in brate si in picioare si, oricat incercam sa le misc, nu reuseam. In momentul acela orice idee de zambet imi disparuse chiar si din minte; din mintea aceea relativ confuza, care continua sa auda ca prin ceata...”grele....grele ca de plumb”. Cred ca am mai avut putere sa gandesc doar atat: “Si acum ce o sa se intample? Daca o sa ne spuna ca nu o sa mai putem nici respira? Daca nu ne readuce la “forma initiala”? Aceasta temere nu a avut suficient timp sa se instaleze, caci a intervenit operatia de final, de revenire din transa. Urmand in continuare instructiunile pe care le primeam, am inceput sa imi scutur cu mare greutate bratele si picioarele, pe care le simtisem ca si paralizate, iar acum pareau sa inceapa a se dezmorti. Ciudat sentiment! Sa fi posedat de altcineva, doar prin cateva cuvinte “magice”. M-am uitat in dreapta, in stanga, aproape toata sala experimentase acelasi lucru. Ia uite ce usor se face sugestie si hipnoza in masa! Mi-am dat seama de puterea unei singure persoane asupra atator oameni, actionata doar in cateva minute. Norocul nostru ca doamna profesoara avea doar intentii bune. Dar ce se poate intampla atunci cand cineva nu tocmai bine intentionat apeleaza la astfel de tehnici?

Cred ca se intampla, mai mult sau mai putin, asa cum experimentam viata in fiecare zi. Ni se “sugereaza” un anumit produs alimentar, vestimentar, de uz casnic, un anumit tip de masina sau echipament etc., iar noi, oamenii, actionam cam tot la fel ca in cazul exercitiului de mai sus; ne conformam si acceptam alegerea, ca si cum ar fi fost a noastra.

Ce ar fi daca am incerca sa fim proprii nostri hipnotizatori? Pentru ca exista suficiente exercitii si tehnici de acest fel! Prin care sa ne putem mari stima de sine, increderea in propria noastra persoana, capacitatile si limitele. Cum ar fi daca atunci cand cineva ne spune ca suntem prosti, sa ne uitam la acea persoana cu mila si sa nu ii replicam nimic. Iar asta doar pentru faptul ca noi nu ne consideram astfel. Iar daca cineva se mira ca nu ne simtim ofensati si ne intreaba de ce nu reactionam, sa ii raspundem simplu: “Eu stiu ca nu e asa. Parerea lui nu ma intereseaza!”

Dupa doua trei incercari de acest fel, esuate, in care “atacatorul” nu reuseste sa obtina ce si-a propus, va renunta dezamagit.

In definitiv, daca vine cineva la tine si iti spune ca esti nemaipomenit de frumoasa, iar tu stii ca nu e asa, sau nu te simti astfel, de ce nu accepti sau chiar respingi acest compliment? Doar pentru ca pare a avea o conotatie pozitiva? Ca te face sa te simti bine, fie si doar pentru putin timp?

Fi atenta la cine iti face complimente sau iti arunca vorbe degradante. Incearca sa iti dai seama rapid daca motivul persoanei mai ascunde si altceva, e simpla rautate, sau are vreun dram de adevar. Si incearca sa nu te lasi atat de usor manipulata de ceilalti.