Mereu intr-un inceput de relatie

De ce nu tin la nesfarsit inceputurile de relatii? Momentele acelea magice cand el te cauta, te vrea, te viseaza, te doreste si ti-o arata cum poate si cum nu poate mai bine. Momentele in care tu nu stii cum sa iti mai aranjezi suvita aceea incapatanata ce nu cade in partea potrivita, in care viteza lui de a-ti raspunde la mesaje iti toaca nervii pe tocatorul timpului si iti musti neincetat buzele gandindu-te daca i-ai scris prea mult, prea putin, prea profund, prea rece... Si cand fluturasii iti zboara nestingheriti prin stomac si tot jocul acesta pare desprins din basme si povesti menite a fi, cu suflete pereche si eternitate in simtire.

Intr-adevar, nu e de trait toata viata in stresul fericit al inceputurilor de relatii, dar macar o data, de doua ori pe luna, timp de mai multe zile ai putea sa faci fata. Vanatoarea niciodata nu trebuie sa fie considerate ca fiind incheiata. Cochetaria si jocurile de seductie nu trebuie sa cunoasca sfarsituri, ci doar noi maniere de aplicare si interpretare.

Nimeni nu trebuie sa fie sigur de si mai ales pe nimeni, pentru ca oricat ai iubi o persoana daca te simti in plus si daca iti ajunge pana peste cap indiferenta sau lipsa de interes a partenerului tot vei face cale-ntoarsa si iti vei reorienta privirile. Si atunci pleci, inseli, minti si te pedepsesti pe tine, crezand ca, de fapt, iti pedepsesti partenerul de viata.

Femeile trebuie cucerite continuu, barbatului trebuie sa ii mentii mereu viu interesul- acesta, cred eu, este secretul. Chiar daca nebunia indragostelii evolueaza pe parcursul relatiei si cunoaste sentimente si mai nobile: respect, afectiune, ajungand pana la suprema iubire, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa uitam de unde am plecat, pentru ca s-ar putea sa nu mai stim care ne este adevarata destinatie si sa ratacim drumul pe la intersectii, ca mai apoi, cand realizam care era calea, sa plangem pentru ca am zabovit sau pentru ca ne-am lasat prinsi de peisaj si dusi pe drumuri cu infundaturi.