La ce ne poate ajuta un zambet?

Sau cum ne putem folosi de el pentru a iesi din situatii stanjenitoare, neplacute sau pur si simplu pentru a ne ridica moralul.

Mergi pe strada absorbita de propriile-ti ganduri. Te impiedici si esti gata sa cazi. Reusesti in cele din urma sa te redresezi si te uiti în jur. Te-o fi vazut cineva? Rade de tine? Ei, si parca exista cineva care sa nu se fi impiedicat in viata lui macar odata!?! Ce e atat de hilar in asta? In definitiv exista posibilitatea sa cazi si chiar sa te love?ti... Si daca rade careva ce? Poti sa te amuzi si tu de situatie. In definitiv tu ai creat-o. Asta iti da ragaz sa iti revii de pe “melagurile gandurilor tale” si sa fii mai atenta pe unde calci. Cine poate rade de propria-i stangacie sau greseala este deasupra situatiei, o poate controla si, totodata, se se poate amuza de cele intamplate. Tragi un zambet si iti zici în sinea ta: “ce cascata sunt!” Dupa care iti vezi mai departe de drum.

Ia uite! Iar vine aia sa te iscodeasca. Te tot întreaba ce ai facut, daca ai rezolvat si tu nu stii cum sa ocolesti raspunsul. Nu vrei sa dai nimanui socoteala inca despre treaba asta si poate nici mai tarziu. Ei bine, nici nu te obliga nimeni sa faci asta. Si atunci ce-i de facut? Simplu: privesti persoana direct în ochi, ii zambesti cald si o intrebi la randul tau: “La ce iti foloseste sa afli raspunsul meu?” In mod normal, asta ar fi de ajuns pentru a dezarma pe oricine de prea multa curiozitate. Si daca totusi continua sa insiste, ii poti servi din nou acelasi tratament, acelasi zambet, chiar fara a mai adauga nimic. In cele din urma va intelege si se va opri.

Esti intre prieteni. Te auzi intreband cu voce tare: “Pai de ce vine cu Ioana, parca era cu Andreea?” Faci o gafa de zile mari si nu stii cum sa o mai dregi. Poti sa iti ceri pur si simplu scuze – spunand ca nu ai avut timp sa afli de aceasta “schimbare” subita, sau sa le zambesti tuturor si sa dai situatiei o conotatie hilara, spunand ceva de genul: “Si eu care stiam ca sunt inca impreuna! Ce grabiti sunt unii sa îsi caute fericirea! Iar si iar.”

Simti ca ti s-au inecat toate corabiile, ca ultima perioada din viata ta a fost covarsitoare, cu momente dintre cele mai nefericite. Starea asta apasatoare, depresanta, care dureaza de atata vreme parca nu mai trece. Te simti cu plansul in nas mai tot timpul, te sensibilizeaza orice schimbare brusca de situatie si iti dai seama ca nervii iti sunt intinsi la maxim. Si e primavara! Pe drum spre casa, treci prin parc si dintr-odata observi ca au aparut ghiocei si toporasi. Uiti de tot, de toata perioada asta urata din viata ta si...zambesti. Zambesti asa cum iti zambesc si tie aceste mici flori de primavara care incearca parca sa iti spuna ca viata incepe din nou anul asta, ca a iesit soarele si odata cu el, poti avea si tu mai mult curaj si putere sa infrunti si sa dovedesti toate cele care vin neanuntat peste tine.

Te duci la cumparaturi, incepi sa pui in cos tot ce e pe lista, ce iti aduci aminte ca ai nevoie, sau ce gasesti atragator pe raft. Ajungi la casa si iti vine randul sa platesti. Deschizi geanta si descoperi ca inauntru exista tot ce vrei si ce nu vrei, cu exceptia portofelului. Mai intai te trec niste sudori reci, iti ingheata sufletul la gandul ca ai fost furata. Dar nu, in secunda urmatoare iti amintesti ca ai plecat de acasa in graba, ai luat cheile de pe masa, dar nu si portmoneul. Il vezi clar, in minte, asezat acolo, langa vasul cu flori. Asta e acum! Nici card, nici bani! Ce mai poti face?! Zambesti larg, iti ceri scuze pentru incurcatura, lasi cumparaturile acolo si pleci. In definitiv e doar un act ratat. Probabil ca nu era neaparata nevoie de aceste cumparaturi acum.

Esti plina de nervi. S-au adunat o gramada la serviciu in ziua respectiva; seful a strigat la toti angajatii, au venit sarcini peste sarcini de rezolvat urgent, afara e urat, frig si ploua, ti s-a desprins bareta de la pantof, aglomeratie pe drumul spre casa, etc. Ce sa mai, o zi oribila! Ajungi in fata casei, dai sa intri in bloc iar vecina de la etajul 6 abia se moscaie cu papornitele ei. Si cand esti gata sa ii zici ceva stimulativ, sa o urnesti din drum, se intoarce spre tine si iti cere jovial ajutorul. Desi iti venea sa urlii in urma cu cateva secunde, iti dai seama ca pentru unii viata e chiar mai grea decat a fost a ta in ziua asta si atunci ii zambesti, o ajuti sa deschida usa aceea pe care si tu o deschizi cu mare greutate si te oferi sa ii duci una dintre sacose pana la lift. Hai ca nu e chiar atat de negru!