Sarbatorile Pascale au fost si raman strans legate de familie si de o traire speciala a familiei ce inseamna incheirea unui ciclu si intrarea in altul. Familia este un grup in care ceea ce uneste membrii ei sunt legaturile, iar aceste legaturi se construiesc si se fortifica si prin transmiterea si mostenirea unor valori si traditii spirituale.
Ce valoare are pentru un copil oul rosu daca nu i se spune si povestea lui? Dar slujba de Inviere si lumina purtata pana acasa?
Oare cum percep copiii astazi semnificatia sarbatorilor si care este inca locul lor in traditia familiei?
Este adevarat ca in timp, o data cu comercializarea si cu modernizarea ideii de sarbatoare, traditiile se refera mai degraba la cumparaturi, la achizitii sau la vacanta. Este o trecere dinspre valorile spirituale spre valori aferente unei societati de consum.
Insa ar trebui sa constientizam faptul ca Sarbatorile nu inseamna doar un maraton de cumparaturi si de treburi casnice, ci este un intreg ritual care impleteste tineri si batrani, povesti de demult si povesti mai noi, pilde religioase si obiceiuri cu iepurasi, bucurie si incarcatura simbolica.
Mostenirea acestor valori asigura ea insasi continuitatea unei familii, iar anularea acestei functii spirituale conduce la dezradacinarea familiei si la absenta unei identitati.
Este un moment in care toti care de obicei au treburile lor si sunt prinsi in rutina cotidiana, au timpul de a sta impreuna. Unitatea familiei poate fi adesea pusa la incercare in conditiile in care membrii sai tind sa functioneze din ce in mai individual, sa se separe, timpul alocat lui a fi impreuna este foarte scurt, iar comunicare este superficiala.
Copiii resimt cel mai dificil golul, absenta, distantele, ca si cum familia ar fi un corp si membrele sale s-ar imprastia in toate partile, lucrul acesta creand multa suferinta.
Va invit asadar sa va bucurati de sarbatori in familie si sa oferiti copiilor prilejul de a simti aceasta atmosfera speciala.
Hristos a inviat!
Piticul care imita tot
Poveste fara sfarsit
