Experiment: sport fara pierdere de timp...chiar si dimineata!

Toata ideea a pornit de la o controversa in interiorul redactiei, si de la o idee valabila in 90% din cazuri. Eu insistam pe ideea ca este mult mai bine si util sa faci sport dimineata, si vroiam sa tin o adevarata pledoarie pentru aceasta, in timp ce colegele mele sustineau ca este nerealist subiectul, ca nimeni nu se scoala dis-de-dimineata, somnoroasa, plina de entuziasm pentru o sesiune de sport. Este prea mult, nu?

Ce sa facem ca sa le determinam pe cele 90% care nu fac sport sa adopte acest stil de viata? Cum? Ei bine, ne-am gandit ca daca acestea ar incepe sa faca putina miscare zi de zi (nu sa inceapa direct ci antrenamente de sala, cu greuatati), si sa faca in asa fel incat sa nu simta ca pierde timp valoros facand acest lucru, ne-am atinge scopul. Am zis sa exeprimentam aceasta metoda si sa vedem ce iese: cine sa fie „cobaiul"? Chiar eu! Comoditatea in persoana, care nu tine nicio dieta, care nu face sport deloc si care mananca fara cenzura (nu va imaginati ca sunt un monstrulet, ca nu sunt)! Zis si facut! Am inceput de marti dimineata si iata ce am reusit sa fac pana azi:

Marti – inceputul este greu, dar nu prea

M-am trezit la ora 8:00, ca de obicei. Am inceput oprind alarma la ceas, care nu mai inceta sa ma tachineze. Dupa ce am cascat profund, mi-am intins bine oasele (este o recomandare a specialistilor sa nu te ridici brusc din pat), dupa care mi-am adus aminte de experiment si m-am gandit: „ce sa fac eu rapid acum la trezire?".

Stand culcata inca, mi-am ridicat picioarele si am facut forfecari, cred ca aproximativ un minut (nu vroiam sa exagerez de la inceput), apoi m-am ridicat in fund si in timp ce realizam clasicele intinderi ale mainilor in lateral, sus si jos, faceam si rotatii ale capului, accentuand lucrarea muschilor din zona gatului. Sa nu credeti ca am stat 10 minute facand aceste lucruri, in nici un caz, cred ca totul a durat in jur de un minut si jumatate. Si uite asa, s-a facut 08: 04.

M-am dus repede sa pun apa de cafea la foc, am pus si zaharul in acelasi timp, si mi-am gasit putin timp si pentru miscare fizica,  pana ce apa a inceput sa fiarba. Ce am facut? Ei bine, 10 genuflexiuni, executate cat se poate de corect. Si sa va spun un secret? Mai aveam timp si de mai multe pana fierbea apa, dar repet, nu am vrut sa exagerez din prima zi. (08:15)

Apoi m-am dus la baie, pentru igiena corporala. Nebuloasa in capul meu! Ce as putea sa fac eu la dus? Ei bine, m-am spalat si in timp ce ma spalam pe dintisori (caci eu ma spal la dus pe dinti), am facut cateva fandari laterale in cada, pentru intinderea muschilor picioarelor (acestea sunt exercitii de stretching); si nu, nu am alunecat in cada, daca va pregatiti sa gasiti acest pretext! Bun, deci m-am spalat pe dinti si am facut si ceva activitati fizice in timpul asta. Am iesit din cada si am stat pe varfuri si cu abdomenul incordat cat am putut de mult in timp ce incercam sa ma sterg (este un efort foarte util in slabire si un exercitiu practic si eficient pentru abdomen si picioare; stai cat poti de mult pe varfuri si cu abdomenul incordat, nu iti va parea rau). (orele 08:30 batute spre 08.35).

Bun, m-am imbracat si am inceput sedinta de machiaj. Aici am zis pas. Nu am putut sa strecor nimic in timpul machiajului, pentru ca orice as fi facut, m-ar fi miscat si m-ar fi impiedicat sa termin machiajul la timp. (batute spre 09:00)

M-am pregatit de plecare si am iesit pe usa pe la 09:10. Sincera sa fiu as mai fi putut sa fac ceva sport, pana pe la 09:15, caci era devreme, dar nu am facut.

Am plecat spre serviciu: mers pe jos pana la metrou, cam 10 minute. Apoi cu metroul, si in sfarsit, noroc cu acest experiment: nu am mai trisat si am urcat toate acele scari de la iesirea din metrou, de la statia Unirii. Doua optiuni imi ies in cale la Unirii: o scara rulanta, comoda, care parca striga dupa mine, si multe, dar foarte multe scari, care nu ma atrageau deloc. Nu am avut de ales, am urcat scarile, am rasuflat mai greu cand am iesit, dar am facut-o. Dupa ce am tras aer in piept, am pornit la pas spre serviciu, destul de mult de mers pe jos. Cam 10-15 minute. Sunt o norocoasa din punctul asta de vedere, ca am de mers mult pe jos. As avea o alternativa: sa iau masina o statie, dar nu am vrut niciodata. Mai mare deranjul (ca sa nu zic lenea) de a traversa o ditamai strada si de a astepta masina pentru o statie, ca apoi sa traversez iar pentru a mai merge putin pana la locatie. Prefer sa merg pe jos, fiind totusi constienta de utilitatea acestui lucru. Merg mai mult de o jumatate de ora pe jos in fiecare zi (poate in weekend mai putin, dar suplimentez absenta cu alte activitati care ard calorii), asa cum recomanda medicii.

La intoarcere acelasi traseu de mers pe jos (pana la metrou, de la metrou acasa, si ceva miscare pe acasa, dus, strans haine, un pic de curatenie etc.).

Sa recunoastem ca am facut ceva miscare astazi!

Miercuri – din ce in ce mai bine

Nu repet programul zilei anterioare, care este aproximativ la fel, ci adaug noutatile:

In primul rand ca m-am trezit mai tarziu un pic, caci a trebuit sa ajung la un eveniment, deci totul s-a decalat cu o ora. Am facut aceleasi lucruri ca in ziua precedenta, dar cred ca am facut mai multe forfecari de picioare la trezire si intinderi la dus. Am facut 15 genuflexiuni de data aceasta, iar drumul pana la eveniment a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. M-am plans putin de cat am mers pe jos, dar am fost totodata foarte fericita de faptul ca am facut atata miscare. Imaginati-va numai: cele 10 minute pana la metrou, apoi de la statia Stefan cel Mare pana pe Calea Floreasca... numarul 72! Da, am luat Floreasca de la numarul 1 pana la 72 pe jos. Acelasi drum la intoarcere, plus cele 15 minute pana la birou (cu tot cu urcatul scarilor la Unirii, sa nu credeti ca le-am ocolit)... si restul il stiti.

Joi – obisnuinta iese la iveala

Astazi chiar nu a trebuit sa ma mai gandesc la micile exercitii, pentru ca au venit de la sine. Ziua de azi se aseamana foarte mult cu cea de ieri, pentru ca iar am avut un eveniment, pentru care a trebuit sa merg destul de mult pe jos, si acelasi traseu a luat contur.

Ceea ce am constatat chiar acum, scriind, este ca nici macar nu m-au mai tentat scarile rulante de la Unirii, a fost o alegere fireasca scarile impunatoare, si parca nici rasuflarea de la capatul lor nu a mai fost atat de intensa.

Fetelor, poate ca aceste mici trucuri nu echivaleaza cu exercitiile la sala sau cu un program intreg de antrenament, dar decat deloc, mai bine asa! Plus ca nici macar nu le simti, le integrezi in programul tau zilnic si nici nu vei constata ca tu de fapt faci miscare, astfel ca sportul va fi... la el acasa. Iar mersul pe jos este un miracol nestiut! Dupa trei zile, in care am fost nevoita sa merg mai mult pe jos, simt cu adevarat ca picioarele mele au depus efort si ca au lucrat. Nu as da niciodata mersul pe jos pe transportul cu autoturismul personal. Plus ca acesta din urma este un calvar care ne distruge sistemul nervos.

Ti se pare greu? Irealizabil? Spune-mi mai multe pe forum.