Kate Middleton

Prințesa de Wales și prințul William, văzuți la o fermă...

Citeste mai mult»
Naomi Campbell

Cariera îndelungată în lumea modei a lui Naomi Campbell,...

Citeste mai mult»
meta

O psiholoagă care sfătuia Meta a demisionat pentru că...

Citeste mai mult»
Pierce Brosnan

Pierce Brosnan a pledat vinovat pentru drumeţie în afara...

Citeste mai mult»
Meghan Markle

Meghan Markle a lansat un brand de lifestyle

Citeste mai mult»
Olivia Munn

Actriţa Olivia Munn a dezvăluit că a făcut dublă...

Citeste mai mult»
florin

Florin Salam, ridicat şi dus la audieri, sub acuzaţia de...

Citeste mai mult»
Matthew Perry

Testamentul actorului Matthew Perry a fost făcut public

Citeste mai mult»
camilla

Regina Camilla a primit propria păpuşă Barbie şi a glumit...

Citeste mai mult»
ponor

Cătălina Ponor, din nou mamă: “A doua noastră medalie”

Citeste mai mult»
al pacino

Al Pacino va lansa un volum de memorii în octombrie

Citeste mai mult»
bagaj

Lista pentru bagajul de maternitate: 3 lucruri absolut...

Citeste mai mult»
alergie

6 tipuri de alergii și ce trebuie să știi despre ele

Citeste mai mult»
bronsiolita

Un tratament preventiv privind bronșiolita are o...

Citeste mai mult»
gina

Smiley, declarații sincere despre despărțire și iubire:...

Citeste mai mult»
Al Pacino tată

De ce nu a menționat Al Pacino toţi nominalizaţii la...

Citeste mai mult»
oscar

Filmul "Oppenheimer", marele câştigător al celei de-a...

Citeste mai mult»
avion

Un pilot şi un copilot, suspendaţi după ce au adormit...

Citeste mai mult»
kate

Cea mai recentă fotografie oficială cu prinţesa Kate ar...

Citeste mai mult»
adam sandler

Adam Sandler, cel mai bine plătit actor de la Hollywood...

Citeste mai mult»
Rupert Murdoch

Magnatul Rupert Murdoch, în vârstă de 92 de ani, s-a...

Citeste mai mult»
Jane Fonda

Julianne Moore, Jane Fonda şi Emma Thompson se numără...

Citeste mai mult»
oscar

Ce cadouri vor primi vedetele nominalizate la premiile Oscar

Citeste mai mult»
Hannah Gutierrez-Reed

Armuriera filmului ''Rust'', găsită vinovată de omor prin...

Citeste mai mult»
Colin

Cămaşa albă purtată de Colin Firth în "Mândrie şi...

Citeste mai mult»
Karl Lagerfeld

Apartamentul din Paris al lui Karl Lagerfeld va fi scos...

Citeste mai mult»

Rihanna, criticată pentru performanța „leneșă” de la...

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Kate Middleton revine la angajamentele oficiale la 8...

Citeste mai mult»
Sinead O'Connor

Administratorii averii lui Sinéad O'Connor denunţă...

Citeste mai mult»
stela

Stella McCartney atrage atenţia asupra a efectelor nocive...

Citeste mai mult»
Elon Musk

Elon Musk a dat în judecată OpenAI şi pe CEO-ul Sam...

Citeste mai mult»
iris

Iris Apfel, simbol al modei şi "starletă geriatrică", a...

Citeste mai mult»
Victoria Beckham

Prezentarea de modă a Victoriei Beckham la Paris,...

Citeste mai mult»
furla

Lux în fiecare Detaliu - Descoperiți Frumusețea...

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Palatul Kensington face o actualizare cu privire la...

Citeste mai mult»
 Elton John

O colecţie a lui Elton John a obţinut peste 20 de...

Citeste mai mult»

Rihanna şi Zuckerberg se află în India, invitaţi la...

Citeste mai mult»
Kanye West

Kanye West, dat în judecată de moştenitorii Donnei Summer...

Citeste mai mult»
richard

Actorul american Richard Lewis a murit la vârsta de 76 de...

Citeste mai mult»
anxietate

Ce este anxietatea socială și cum poate fi depășită?

Citeste mai mult»

Doi ciini pentru un ateu

Saptamina trecuta v-am povestit despre o piesa de teatru extraordinara. Acum, chiar daca titlul articolului pare rupt dintr-un scenariu de film, o sa aflati o poveste reala.

De ce-si pierd oamenii credinta in Dumnezeu? Din prea mult bine sau din prea multa suferinta? Este nevoie de DOI CIINI.

Imi aduc aminte ca, acum citiva ani, in Spania, am vazut bisericile si manastirile goale, pustii. Si de oameni si, unele dintre ele, chiar de har. M-a durut sufletul. M-am intrebat ce anume mai tine vie acea natie… Parintele Arsenie Boca spunea ca “doar Sfinta Liturghie mai tine lumea!” In maiestuoasele catedrale din Spania, la Liturghie era doar preotul si, in cazuri fericite, doi-trei virstnici. Era un imens gol: si fizic, si spiritual! Cuvintele preotilor s-ar fi ridicat melodios spre inaltimile considerabile din acele  catedrale, insa, zidurile pustii de piatra le spargeau si le faceau sa se intoarca inapoi, in paginile Evangheliei. Atunci am avut un sentiment ingrozitor de “Rece”. Cum traiesc acesti oameni?  De ce nu mai cred in Dumnezeu? Mai sint ei, oare, capabili de iubire?...  A fost primul meu contact cu ateismul.

De-atunci, am fost foarte curioasa sa inteleg de ce-si pierd oamenii credinta in Dumnezeu. Am cautat raspunsuri si… le-am gasit! Am intilnit un ateu. Povestea lui suna cam asa: vazuse cum o masina lovea un ciine, lasindu-l sa se chinuie pina la moarte pe marginea drumului. Atunci, el, pentru ca era crestin si un om cu suflet, s-a oprit si a ingrijit ciinele, insa chinurile si suferinta acelui animal nevinovat l-au facut sa spuna ca nu exista Dumnezeu, pentru ca dac-ar exista, n-ar ingadui asa ceva. Era atit de vehement…

Din acea zi, acest om l-a negat pe Dumnezeu. De-atunci, este ateu. M-a intrebat si pe mine “de ce ingaduie Dumnezeu-ul meu sa se chinuie un suflet nevinovat” si “ce vina avea ciinele ala, de ce trebuia sa moara in chinuri”? 

N-am stiut ce sa-i raspund! I-am spus doar ca “lucrurile se intimpla cu rost si ca nimic nu e intimplator”. Evident ca raspunsul meu nu l-a facut decit sa ma considere la fel de incuiata la minte ca toti ceilalti oameni care au nevoie de Dumnezeu pentru ca   n-au incredere in ei.

M-am mihnit foarte tare. M-am suparat pe mine. Vroiam atit de mult sa-i demonstrez acestui om ca Dumnezeu exista si… nu puteam. Tot ce-i spuneam nu facea decit sa-i intareasca necredinta. N-am putut decit sa strig, in adincul sufletului meu, catre Tatal: “Arata-i Tu, Doamne”!

    Ulterior, m-am gindit ca eu am, poate, prea putina credinta incit nu pot sa infring nici macar necredinta unui singur om.  I-am intrebat si pe altii ce i-ar fi raspuns acestui ateu. Cei mai multi mi-au spus ca nu se poate da un raspuns concret la intrebarea “de ce-a ingaduit Dumnezeu  sa se chinuie acel ciine”, insa unul dintre ei mi-a spus ca i-ar fi raspuns asa: “Dumnezeu a ingaduit sa se chinuie acel ciine ca sa ramii tu prost, de-aia!”. M-a distrat enorm acest raspuns, dar nu m-a multumit…

    Ma simteam neputincioasa. IL rugasem pe Tatal sa-i raspunda ateului, insa acest lucru nu se intimplase. Inca…

    Trecusera mai bine de 2 luni si uitasem de poveste. Era seara si m-a plimbam cu acelasi ateu care se afla, de data asta, in stinga mea, la volanul masinii: conducea. Nici eu, nici el, n-am vazut de unde a aparut pe sosea un ciine… pe care nu l-a putut ocoli si l-a luat intre roti. Pret de citeva minute eu am amutit. El… a condus in continuare! N-a oprit!!!

     Cind mi-am revenit in simtiri l-am intrebat de ce n-a oprit. Tacea. I-am spus “opreste-te acum si hai sa ne intoarcem sa cautam ciinele!!!” N-a vrut! I-am spus ca nu e nici o diferenta intre el si cel care, cu un timp in urma, daduse in fata lui peste ciinele cu pricina. Tacea… O singura intrebare mai ramasese nerostita: “Acum crezi?”

    L-am lasat sa-si rumege fapta. Aceeasi fapta pe care o vazuse la altcineva si  pe care o condamnase, pina atunci, atit de grav. Aceeasi fapta care, pe el, l-a determinat   sa-L  condamne pe Dumnezeu la “inexistenta”.

    Acum as fi putut sa-i dau un raspuns ateului. As fi vrut sa-i spun ca e timpul sa se trezeasca pentru ca, asa cum spunea si Parintele Arsenie Boca, “cel mai greu pacat, vesnic fara iertare, este starea omului impotriva adevarului”. N-am facut-o. Stiam ca Dumnezeu a ingaduit ca inca un ciine sa se chinuie, pentru ca el sa vada cit de mult a gresit in judecata si sa se-ntoarca la credinta. Si mai stiam ca m-am aflat in acea masina, cu el, ca sa vad ca Tatal i-a raspuns si… sa inteleg ca, din pacate, lupta cu Intunericul e mult mai mare: ateul, chiar si dupa asta, IL neaga in continuare pe Dumnezeu.
    Nu stiu daca  inca mai “vinde” oamenilor povestea cu ciinele, insa stiu ca, in fata mea, n-o mai poate sustine. Nu stiu daca si-a recunoscut, macar o data, lui insusi, greseala… Nu stiu daca si-a dat seama ca, din orgoliu, IL neaga pe Dumnezeu.
Stiu doar ca lupta cu Intunericul va continua, iar eu… sint de partea Luminii!!! 

http://annadehillerin.blogspot.com/

Tag-uri: , ,
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 43

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

anca gavril (19.05.2011, 08:41)
hmmm...mda.interesanta tactica.da am sa-mi joc mai bine rolul data viitoare.criticii nu apreciaza.:D
Răspunde-i
anca gavril (19.05.2011, 08:40)
hmmm...mda.interesanta tactica.da am sa-mi joc mai bine rolul data viitoare.criticii nu apreciaza.:D
Răspunde-i
Debussy (16.05.2011, 12:53)
asta este replica ta de luni, sa inteleg. Este un joc pe care doar crezi ca-l poi manui, dar e prea mult pentru tine. Succes, si cauta sa nu pari mai mult decat esti.
Cam atat din partea mea. Poti aduga ce doresti si de acum incolo pe aceasta pagina.
"Imaginea" ta este aceeasi.

Anna de Hillerin, ma bucur pentru acest articol. Iar lucrul pe care l-ai subliniat intr-o tonalitate extrem de fina: metafora e ca si viata...
Răspunde-i
anca gavril (16.05.2011, 12:16)
Debussy,ma bucur ca ai inteles tu perfect ce-am vrut sa spun!
Răspunde-i
Debussy (12.05.2011, 23:08)
Raspunsul meu este foarte clar din prima "interventie". In niciun caz nu este vorba despre a "da voie". Cauta, si vei gasi. Succes!

Nota de subsol: a nu se citi ceea CE VREI sa citesti. Recepteaza ceea ce e scris asa cum este scris. (Si nu e metafora. )
Răspunde-i
anca gavril (12.05.2011, 22:08)
Debussy,nu am vrut sa demonstrez nimic.poate de asta ai si ramas cu impresia ca nu aduc argumente.stiu ce e metafora si am vazut-o unde era.;)am zis doar ca poti sa crezi ce vrei,atata vreme cat mie imi permit sa cred altceva decat crezi tu.tu imi dai mie voie sa cred altceva?sau ma razvratesc?!=))
Anna,o lume a ateilor nu ar insemna o lume pacatoasa(din punctul de vedere al unui crestin),o sodoma.asa zic.am imresia ca ai alta parere.
Ar fi inca o prejudecata.
Pe mine nu ma intereseaza asa de tare ce crede fiecare.Imi plac oamenii care sunt oameni.Crestini,musulmani,atei,budhisti sau mai stiu eu ce.Asta ca sa vezi ca nu visez o lume a ateilor pentru mine.Ca sa zic asa.:D
Răspunde-i
Anna de Hillerin (12.05.2011, 21:41)
Stiu, Anca, ca ti-ar placea sa traiesti intr-o lume de atei. Pe mine insa, nu m-ar deranja sa ramin singura intre voi, pentru ca atita timp cit stiu ca-l am pe Hristos, stiu ca totul se poate schimba. Ar fi nasol, insa! Intr-o lume de razvratiti...  E dur cuvintul, stiu, dar e adevarat!
Răspunde-i
Debussy (12.05.2011, 21:21)
Mda.. CALE nu inseamna "numai una". Inseamna o varietate de nuante, precum are UNIVERSUL. Caci Universul nu poate fi doar un punct.. Cum Calea nu poate fi doar UN drum, sau O alegere.
In toata aceasta "poveste" este vorba de metafora. Dar e "cale" lunga pan' la "a intelege". ( un alt verb..)
Si nu cred ca cineva care vrea neparat sa demonstreze ceva fara argumente solide, poate sa transmita vreun real mesaj folosind genul acesta de frazare: "Si nu imi vine sa nu stiu ce daca tu pasesti pe a ta." Imi vine greu sa ..CRED ca este o metafora!
Răspunde-i
anca gavril (12.05.2011, 19:52)
Doamna Minerva,asta am inteles eu,pentru ca ati folosit verbul "raspundeam".
Debussy,parerea mea e ca sunt mai multe cai.De asta pot pasi linistita pe a mea.Si nu imi vine sa nu stiu ce daca tu pasesti pe a ta.
Anna de Hillerin-"razvratiti" e un cuvant cam dur.mi-as dori pentru o zi ca ateii sa fie majoritari.Nu ca sa aratam noi ce putem(ca nici nu putem!=)) ),ci ca sa se vada ca lumea ar fi mai...sa nu zic mai buna..dar mai civilizata.Fiindca doar 2 crestini din cati cunosc sunt oameni adevarati.Ma refer la cunostintele din viata reala.Atei nu cunosc foarte multi,dar tot 2 sunt oameni cu care poti sta de vorba si cu care te poti intelege.Acu,na,poate am dat eu numai de specimene mai....deviate...dar..
Răspunde-i
Anna de Hillerin (12.05.2011, 17:52)
Debussy, si eu ma bucur ca s-au reunit aici atitia oameni speciali si, in egala masura, ma bucur ca cei mai multi dintre noi ne regasim pe aceeasi vibratie. Despre lupta cu Intunericul, sint multe de spus... Imi aduc aminte de cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc care spunea sa "caut pacea, nu dreptatea! Ca pacea e mai mare de 4 ori decit dreptatea. Cauta pacea, spunea el, si dreptatea vine de la sine"!
E destul de grea sabia blindetii!
Răspunde-i
Debussy (12.05.2011, 15:32)
Draga Anna,
mesajul articolului tau este cred, cu mult mai mult decat ca ti-ai propus initial. Aceasta paralela intre lumea hispanica, si aceasta parte a balantei faptice personale, a adus in prim plan inca un exemplu al neincetatei lupte intre Lumina si intuneric.
Ce mi-a placut din momentul in care ai postat acest articol este ca s-au "unit" suflete sub acelasi acoperamant: al lui Dumnezeu. Idiferent daca opiniile sunt pro sau contra. In asta consta tot farmecul ..divin!
Stiinta, pe care o aproba ateii nu ar fi posibila fara Cunoasterea pe care Dumnezeu o da celor care vor si pot sa dezlege Misterul ..pana la un punct. Deh, de aici trebuie sa lucreze sufletul! Are si el un scop. Vibratia lui este data de treptele pe care le urca sau le coboara..
Anna, nu stiu cati reusesc sa aduca pe Cale ateii. Prezenta lor este tot una divina. Ca au ales sa declare inexistenta lui Dumnezeu, e decizia lor. Au acel liber arbitru pe care nici Dumnezeu nu-l atinge. Cei mai multi, din punctul meu de vedere, vor sa iasa din "tipar", insa de cele mai multe ori fara argument.. Au doar ambalajul de "NU".

Ce m-a miscat: deschiderea sufletelor cu povesti care marcheaza existenta. Situatii pe care le-au constientizat, au invatat din ele si au crescut!
Cat despre personajul in cauza, lasa-l in plata ..lui. Ca doar functioneaza dupa alte legi: ale lui, proprii...

Inspiratie, si ...rasplata divina!
Răspunde-i
andrada (12.05.2011, 13:01)
Am revenit cu placere si-am citit ceva impresionant... Doamna Minerva, dupa ce-am vazut, din ce-ati scris, ca CINEVA chiar vrea sa afle ce se-ntampla daca ii incarca pe unii la limita suportabilitatii, privesc cu alti ochi lumea din jur. Acel CEVA din sufletul meu a vibrat... Cred ca e de bine. Si-apoi, am avut bucuria descoperirii unui om altfel decat s-a aratat la televizor. Poate ca televizorul nu era cel potrivit (nu prea imi pierd timpul cu tv-ul)... Asemenea experiente de viata sunt mai graitoare decat dusul la biserica. Poate ca nici eu n-am ajuns la nivelul de constiinta care sa ma-ndemne la gesturi mai hotarite in definirea crezului meu... Am mai citit ce-au scris si celelalte... Ma bucur, cel putin ca n-am treaba cu zona "gri" - de asta sunt sigura. Vreau sa ma bucur de viata cu tot ce are ea, iar momentele de cumpana sa ma ocoleasca. daca or sa vina, voi afla sigur cum stau cu credinta... ;-)
Răspunde-i
Anna de Hillerin (12.05.2011, 12:13)
@Minerva: Va multumesc pentru gestul extraordinar pe care l-ati facut, de-a impartasi cu noi experienta dumneavoastra de viata, atit de grea, prin care ati trecut. Stiu sau, mai bine spus, simt prin ce ati trecut, pentru ca si eu am trecut prin asta. Ma bucur c-am mai descoperit pe cineva care a trecut testul la care am fost si eu supusa - imi da si mai multa incredere in ce va sa vina! Ni s-a dat in schimb putere. E o responsabilitate foarte mare. Eu...  sper s-o folosesc cum trebuie!
Răspunde-i
Anna de Hillerin (12.05.2011, 12:13)
@Raluca Urea: Ateii sint foarte vehementi. Sint niste razvratiti: si inauntrul lor, si in afara, si impotriva lui Dumnezeu, dar si impotriva lucrurilor firesti, de multe ori. Nici eu, cu toate cunostintele mele teologice, n-am putut sa-i arat ateului ca greseste. I-a aratat Dumnezeu, dar inca n-a inteles. Va veni timpul. Multumesc si eu, Raluca, pentru cuvintele frumoase si pentru ca m-ati primit in comunitatea de aici. Este un spatiu in care se regasesc oameni speciali.
Răspunde-i
Anna de Hillerin (12.05.2011, 12:13)
@Angela Baciu: Multumesc, Angela. Si eu ma bucur. Poate facem intr-o dupa-amiaza un taifas! ;)
Răspunde-i
Minerva (12.05.2011, 11:40)
Nu Anca, nu am spus ca esti teribilista, departe de mine gandul acesta, tu gandesti specific varstei tale si ma bucur ca ti-ai asumat responsabilitatea de a avea o opinie clara. Ma bucur ca tanara generatie dovedeste ca EXISTA. La fel gandeam si eu dar viata are capitolele ei peste care nu putem sari oricat am vrea!
Răspunde-i
anca gavril (12.05.2011, 11:13)
Doamna minerva,nu am decat 21 de ani.dar nu cred ca sunt manata de vreun fel de teribilism.nu am fost copil rebel niciodata.Nu fac pe desteapta.Decat foarte rar:D.
Răspunde-i
anca gavril (12.05.2011, 11:13)
Doamna minerva,nu am decat 21 de ani.dar nu cred ca sunt manata de vreun fel de teribilism.nu am fost copil rebel niciodata.Nu fac pe desteapta.Decat foarte rar:D.
Răspunde-i
Minerva (12.05.2011, 10:36)
Anca, banui ca esti mult mai tanara ca mine! La varsta ta, cand mama si baba imi spuneau sa merg cu ele la biserica raspundeam , apoi viata a inceput sa-si arate coltii, eufemistic vorbind siii...intr-o buna zi m-am trezit ca simteam imperios nevoia de a merge la biserica. Am inceput acest periplu simplu, fara ca cineva sa ma mai impinga de la spate. Apoi, intr-o alta zi am descoperit rugaciunea si prin rugaciune, usor, usor cred ca mi-am definit si pozitia fata de Credinta...am inteles ca de fapt, nu intamplator locul acela de comuniune cu transcendentul era ceva mai mult decat banalul mers intr-o cladire care putea apartine oricarui cult. Si am mai inteles ca in Preot nu trebuie sa vad Omul ci pe Cel care mediaza intre mine si Dumnezeu. Ai sa ma intrebi de ce trebuie sa medieze Preotul intre mine ca OM si intre Dumnezeu ca Divinitate. E, uite o intrebare buna, mi-am spus...si am inceput sa caut, sa incerc sa gasesc ceva care sa defineasca cat mai explicit nevoia de mediator...se spune ca toti preotii au har, pana la un anumit punct sunt de acord...insa am intalnit prea multi preoti care vad in aceasta profesie doar o modalitatea de a casatiga cat mai mult si din ce in ce mai putini Preoti care prin rugaciunea lor sa ma ajute. Nu este nicio rusine sa ceri ajutor. Cand mi-am pierdut Sotul am avut senzatia ca iubirea s-a spulberat, cand mi-am pierdut Tatal ca o parte din radacinile mele s-au uscat dar cand mi-am pierdut Copilul intreaga lume s-a prabusit. Si atunci m-am revoltat, de ce mie, de ce eu care asa cum am fost crescuta si educata, spuneam ca nu am facut nimic rau, am renuntat la Dumnezeu, l-am recuzat cu toata fiinta si cu toata puterea constiintei mele...si s-a intamplat ca nu am mai putut plange. Oricat as fi incercat nu mai aveam lacrimi. Luni de zile am bantuit locurile pe unde umblat alta data si-mi spuneam ca EI, Andrei si tatl lui eru impreuna, se aveau unul pe celalat intr-un alt plan si ma parasisera pe mi aici, ma uitasera...singura care mi-a fost alaturi a fost mama...si intr-o seara, reusisem sa atipesc dupa luni de zile in care nu am dormit nici macar 5 minute si am auzit ca prin somn, o voce care imi spunea ca . Am deschis ochii, mama se ruga pe scaunul de langa fereastra in lumina amurgului de primavara - vara, nu aprinsese lumina ca sa pot dormi si am intrebat-o daca pot sa ma rog alaturi de ea. Sigur, a spus, si am ingenuncheat si am inceput sa spun singura rugaciune pe care o stiam de copil...Tatal Nostru. Si in timp ce ma rugam au inceput sa-mi curga lacrimile...Rare ori vorbesc despre mine, iar acum am simtit ca pot vorbi despre asta si ca trebuie sa existe un dram de Altceva aici.
Răspunde-i
Raluca Urea (12.05.2011, 10:28)
Foarte frumos articolul Anna!
Si eu m-am gasit recent cam in aceeasi postura cu o prietene veche care m-a anuntat ca e atee si la fel incepuse seria de dovezi ca nu exista Dumnezeu etc etc.Nu stiu ce sa le raspund acestor oameni niciodata...nu am poate cunostintele teologice necesare si poate nici pe cele spirituale.Atata spun,ca eu cred .
Răspunde-i
anca gavril (12.05.2011, 09:33)
@Anna de hillerin-hm....pai stiu ca nu trebuie sa faci nici un efort.am zis doar ca ar fi bine din unele puncte de vedere.dar motivele pentru care nu cred sunt mai multe.de cand am inceput sa nu cred......hmmm..nu cred ca am crezut vreodata.stii,familia mea e crestina.bunica era foarte bisericoasa,ma lua cu ea cand eram mica.incercam sa ascult slujba,sa ma intereseze,dar nu prea-mi iesea.pur si simplu nu gaseam ceva de ascultat.de dat erau unele pilde,dar aveam imresia ca-s la gradinita,cu doamna educatoare la cititul povestii.dar nu asta e sentimentul pe care trebuie sa- al cand esti in biserica.ma rog.atunci eram si mica.dupa aia mergeam la impartasit...nu gaseam
nimic emotionant,spiritual.faceam si eu fiindca facea toata lumea.a nu se intelege ca eram obligata.m-au invatat sa ma si rog.nici acolo nu vedeam vreun rost.pur si simplu recitam o poezie.nu aveam impresia ca ma adresez cuiva.la scoala faceam religia.imi placeau profesorii intotdeauna,dar ce spuneau era pentru mine tot o poveste de gradinita,asa ascultam eu.am rarit foarte tare mersul la biserica,de vreo cateva ori pe an.in clasa a saptea abia m-am spovedit prima data.a fost o experienta asa....,de bifat testul grila.eu nu stiam ce sa-i zic preotului asa din proprie initiativa(constiinta nu ma mustra,desi cred ca facusem lucruri considerate pacat),dar nici el nu cred ca incuraja la asa ceva,incat am raspuns cu da sau nu la intrebarile pe care mi le-a pus.nu mi le amintesc pe toate,chiar daca nu au fost multe,dar ce-mi amintesc e:"te rogi"?-am raspuns sincer:foarte rar(sau nu prea),"asculti de parinti?"-nu prea(asa ziceam eu,ca sunt destul de ascultatoare,dar nu cea mai).mi-a dat aghiasma.cred ca asta a fost picatura.nu mi-am dat seama atunci,dar a fost prima si ultima dfata cand m-am spovedit.pur si simplu ma uitam la altii care luau impartasanie si imi ziceam:eu-mai pacatoasa ca asta?nici la biserica nu m-am mai dus la nici o slujba.merg la nunti si inmormantari.dar zic ca asta e la un nivel superficial.banuiesc ca nu am simtit niciodata nici o chemare.ateismul meu nu vine din nici o suparare.nu am costientizat ca sunt atee decat pana acu 2 ani,cand in discutii cu alti atei,mi-am dat seama ca impartasesc aceleasi puncte de vedere.pana atunci tratasem religia,credinta..asa,cu indiferenta.adica nu aveam tangente de nici un fel.nu-mi puneam intrebari.traiam fara,pur si simplu.in ce cred...cred ca suntem singuri si nu ne vegheaza nimeni.nu ne pedepseste nimeni pentru faptele noastre decat legea si constiinta noastra,pe care eu nu o confund cu vocea vreunui inger.cred ca stiinta e mai buna decat religia intrucat,unde are explicatii,sunt mai bune decat le dau oamenii domnului,si unde nu le are,recunoaste (deocamdata,fiindca mereu isi depaseste limitele).mie imi plac lucrurile astea,ori e alba ori e negra,nu.....in ape.e mai de incredere.adica nu tre s-o interpretezi ca s-o intelegi.mai cred si in om,ca fiinta rationala si stapana pe destinul ei.
Răspunde-i
Angela Baciu , scriitor (11.05.2011, 23:59)
ma bucur sa te cunosc, imi place cum scrii, sper sa ne putem cunoaste candva...
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 22:12)
Da, Ruxi, si eu cred ca, undeva, in sufletul lui poarta "amprenta". Ma intreb, insa, cind a suferit mai mult: prima oara - cind a vazut cum altcineva a dat peste un ciine si el s-a oprit sa-l ingrijeasca (si a facut atita tam-tam pe chestia asta), sau a doua oara - cind a calcat chiar el un ciine si nu s-a mai oprit (despre ciinele calcat de altcineva vorbeste si astazi, insa despre cel calcat de el...  niciodata )?!
O fi suferit vreun pic pentru ca nu a oprit sa salveze animalul calcat de el? Intrebarea e retorica, evident.
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (11.05.2011, 21:47)
de ce trebuie sa fii sarcastica si sa faci aluzii sexuale dupa un asemenea articol? nu se supara nimeni pe o atee, fiecare va avea revelatia ei mai devreme sau mai tarziu. ar trebui sa se stie , totusi ca zona "gri" e tot o zona neagra, din pacate - mileniul al treilea se stie ca va fi un mileniu spiritual sau nu va mai fi deloc. depinde de fiecare and va alege sa se trezeasca. si iarasi e gresit sa crezi ca o femeie credincioasa nu e dorita de un barbat. e ca atunci cand te hotarasti sa te lasi de fumat: dintr-o data se ivesc neumarate ocazii , chefuri , si tot timpul trebuie sa se gaseasca cineva sa-ti ofere o tigara :))) faptul ca refuzi tigara nu atrage dispretul unui fumator, dimpotriva ;)
Răspunde-i
Minerva . (11.05.2011, 17:23)
Am sa-ti raspund printr-un mic eseu - De vorba cu Ingerul:

Vi se intampla vreodata sa va pomeniti vorbind cu dvs dar ca si cum ar fi o alta persoana? Psihiatrii ar spune ca este vorba despre un caz de personalitate multipla. Si totusi stiti ca sunteti in deplinatatea facultatilor mintale, stiti ca sunteti constient si totusi cineva parca v-ar spune ce sa faceti ca si cum o fiinta nevazuta v-ar sopti peste umar: intoarce-te, ai gresit drumul!
In viata ni se intampla sa gresim de multe ori drumul cu stiinta sau fara stiinta si v-o spune un om care stie ce inseamna sa fii si foarte sus dar sa fii si foarte jos. Normal ar fi sa ne intrebam: unde am gresit? Din pacate trebuie sa retraim iar si iar o serie de experinte ca sa intelegem ca pe langa viata nu trebuie sa trecem ci sa o traim. Cam asta îmi ?optea Îngerul meu de pe um?rul stang: intoarce-te!!
Este extraordinar sa fi Cineva, lumea sa apeleze la tine ca la un om capabil sa faca foarte multe dar ce ne facem cand nu stim sa ne vindecam pe noi insine? Atunci cand esti pe un drum pe care si altii ar dori s? fie dar care nu fac nimic pentru a ajunge acolo, familia nu intelege ce vrei sa demonstrezi, pritenii nu inteleg pentru ce te chinui sa strabati aparenta unui drum de care nu te leaga nimic, dar nici o clip? nu-si pun intrebarea ce simti tu strabatand acel drum, aparent parasit, uneori desfundat, plin de gropi si de hartoape, care nu trece decât prin loca?ia propriei con?tiin?e.
Am avut norocul sa ma simt aleasa, am avut sansa de a demonstra ca pot fi acolo unde foarte putini ajung, dar credeti-ma nu este nici o fericire. De acolo de sus panorama propriei vieti este cenusie si adesea paleste in comparatie cu a retras in recluziunea credintei traieste cele mai bogate, mai rodnice ?i luminoase stari, desi esti adulat, desi lumea isi inchipuie ca esti o minune, desi locul unde ai ajuns este disputat de orgolii si de pseudo-stiutori, de oameni fara scrupule pentru care banul este adevaratul Dumnezeu, de cei care vor sa dea lectii fara sa o fi invatat pe a lor ca lumea, de cei care de o viata se tot cauta si nu se mai gasesc, dar ei spun ca STIU. Pe urm?, am remarcat ca prea multi voiau sa scotoceasca in sufletul meu pentru a gasi ceva întunecat cu care sa-mi sfarame si ultima farama de demnitate pentru ca acolo unde ajunsesem eu, ideea de demnitate era atat de mica incat iti trebuia o viata ca sa o gasesti, asta daca o mai gasesti, daca nu cumva interesul si teama de a nu iti pierde pozitia a sters orice urma care ar conduce spre drumul inapoi. Alergam de colo colo, ca pe o pista de incerc?ri, de multe ori mi-am spus ca viata este o cursa infernala, fara sa-mi dau seama ca, de fapt, transformam într-un vârtej tot ce atingeam si care mai de vreme sau mai tarziu m-ar fi inghitit. Abia cand am simtit valtoarea vremii adunandu-mi-se la tample si in crestetul capului mi-am dat seama ca alerg dupa o himera.
Si intr-o buna zi am sesizat ca soaptele Ingerului meu amutiser? iar vorbele unui prieten care imi spusese odata cafiecare purt?m pe um?r câte un Înger mi se în?urubaser? fierbinte in minte si se zvarcoleau, clocoteau, amenintau sa imi pustiasc? sufletul desi eu ma intrebam nedumerita cand s-a intamplat asta. Mergeam la biserica, ma rugam, il cautam cu inversunare locurile prin care stiam ca Exista dar Îngerul meu t?cea...Triste?ea coborase in sufletul meu ca o apa neagra. Alunecam printre oameni si printre lucruri incercand sa ma regasesc dar ce sa faci cu o mana de cioburi?!
Acum cateva luni insa, intr-o zi geroas? de ianuarie, a inceput sa ma doara spatele. Durerea se insurabase adanc intre omoplati si ameninta sa nu plece prea curand. Intr-o dimineata insa durerea s-a intetit. Aproape furioasa ca nu m-am putut odihni toata noaptea, am vrut sa merg la baie sa ma uit in oglinda, sa vad poate imi iesise vreun cos sau vreun furuncul si eu nu sesizasem. In drum m-am lovit de tocul u?ii. Doamne ce durere mi-a fulgerat spatele, o percepeam undeva in dreptul stomacului ca imediat sa nu mai simt nimic decat am auzit un suspin de u?urare: nu credeam sa ma mai eliberezi vreodata!
Soapta a facut sa dispara durerea instantaneu iar eu am izbucnit in ras, in hohote, ca in copilarie. Radeam cu lacrimi. De fericire. Doamne, cat de simplu a fost. Imi purtasem Ingerul, peste tot, cu mine, de fapt, il facusem prizonierul meu, iar acum il eliberasem, iar EL imi vorbise din nou. Eram SALVATA.
Răspunde-i
ruxi (11.05.2011, 17:22)
eu cred ca undeva in sufletul lui crede in Dumnezeu dar abia acum incepe sa simta credinta...
a avut compasiune, poate chiar a suferit pentru caine, s-a revoltat. apoi Dumnezeu l-a ajutat sa inteleaga ca viata are si bune si rele...abia cand a fost el in situatia "criminalului" a inteles ca sunt momente in viata pe care trebuie sa le iei ca atare...Dumnezeu nu iti da nici bine nici rau, Dumnezeu te ajuta "sa treci peste momente grele" Dumnezeu nu pedepseste, Dumnezeu te invata sa te intelegi pe tine insuti in relatia cu tine si cu ceilalti si asa incepe Credinta....
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 17:07)
@Minerva: Eseul e foarte interesant, dar nu se poate citi cu diacritice. V-as ruga, daca exista posibilitatea, sa-l repostati fara diacritice. Multumesc.
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 17:07)
@Maria Magdalena Danaila: Si eu simt la fel...  Ei fac un protest continuu. Nu doar impotriva divinitatii, ci impotriva firescului, de multe ori.
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 17:06)
@anca Gavril: Spui ca "exista motive pentru care mi-as dori sa cred".
Eu iti spun ca pentru credinta nu trebuie sa faci nici un efort. Ea vine de la sine atunci cind iti asculti simtirea (sa-i zicem asa). Simtirea nu vine din minte! Dar, daca tot iti urmezi ratiunea, treci si prin celelalte niveluri. O explicatie consistenta vei gasi in "TRANSCENDEREA NIVELURILOR CONSTIINTEI"  de David R. Hawkins
P.S.: Tu de ce si de cind nu mai crezi? Sau in ce crezi? Nu sint intrebari ironice, ci pur si simplu sint curioasa si vreau sa inteleg cind stiinta invinge simtirea.
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 16:59)
asta cu sufletul e de discutat.normal ca am un suflet!andrado,poti sa nu mai folosesti cuvantul "handicapat".pe mine nu m-ai jigni nici daca m-ai numi asa,dar sunt si alti oameni care....ma rog. ateii raman in zona gri.adica nici alba nici nagra!imi convine!=))apropo de strafundurile sufletului in care inoata cineva......e sarmana constiinta!;)...daca n-am spus niciodata:"ma doare sufletul ca.asa si pe dincolo"inseamna ca am un vocabular diferit de al tau.te poti considera superficiala.eu o fac!=))de acu inainte am sa fac pe pioasa ca sa atrag barbatii!:))ca de altfel nici n-ar avea motive sa ma placa....oricum,asta e si dorinta mea ascunsa,sa fiu asa...o...dorita de toata lumea!dupa aia,nu sunt dura nu vreau sa par dura,nu par dura.ca sunt sincera cu mine insami,asta e o alta mancare de peste!Asta e motivul pentru care sunt atee!desi sunt si orgolioasa,e o parte importanta a caracterului meu!dar nu poti spune despre un om ca e ateu din orgoliu.ce e asta?!
Răspunde-i
andrada (11.05.2011, 16:31)
Imi place teribil articolul ;-) e plin de sinceritate si meandrele gandirii nu te-ametesc, ci iti dau o stare placuta ca cea de dupa actul sexual... Marturisesc ca mie-mi plac barbatii mai mult decit sa merg la biserica, da nu cred ca pentru asta tb sa fiu considerata necredincioasa, eretica sau, si mai rau, atee. Anca, eu n-as face nici cel mai mic efort sa te lamuresc ca mintea face, mintea trage, dar sufletul da verdictul! chiar daca nu sunt dusa la biserica, stiu ca mintea urmeaza un drum lung pana-n suflet (mi-a tot repetat-o un tip misto, intre doua reprize; m-am simtit super!;-). Sa sti ca si furnicile sunt multe si fac kestii uimitoare, dar nu sunt pe varful lantului cunoasterii. Ateii raman in zona lor gri, ca apatrizii. Repet, nu merg la biserica, da cred ca in strafundul inimii mele e ceva, CINEVA care-mi spune, deseori, sa fac ceva si nu altceva. Nu cred ca sunt o Intunecata - testu cu cainele il treceam fara probleme; eu pun frana si daca vad o vrabie ca ciuguleste o firimitura. Te-ai gandit de cite ori ai spus sau ai gandit fraza "ma doare sufletul sa-l vad cum se chinuie" (un om, un caine, un pom). Daca n-ai spus-o niciodata, inseamna ca n-ai suflet si, iarta-ma, te poti considera o handicapata. Cred ca si barbatii stau departisor de asemenea persoane (e valabil si pentru sexul opus, da mie-mi plac doar barbatii). Daca ai spus-o, inseamna ca, chiar daca nu mergi la biserica si te dai dura, undeva, in strafund, Lumina vrea sa iasa, da ii dai cu pliciu peste degete. Din orgoliu. Mi-a placut articolul si pentru ca nivelul de orgoliu e jos... Felicitari, Anna. Mai trec p-aici.
Răspunde-i
Minerva (11.05.2011, 16:27)
Am sa-ti raspund printr-un mic eseu - De vorba cu Ingerul:

Vi se întâmpl? vreodat? s? v? pomeni?i vorbind cu dvs dar ca ?i cum ar fi o alt? persoan?? Psihiatrii ar spune c? este vorba despre un caz de personalitate multipl?. ?i totu?i ?ti?i c? sunte?i în deplin?tatea facult??ilor mintale, ?ti?i c? sunte?i con?tient ?i totu?i cineva parc? v-ar spune ce s? face?i ca ?i cum o fiin?? nev?zut? v-ar ?opti peste um?r: întoarce-te, ai gre?it drumul!
În via?? ni se întîmpl? s? gre?im de multe ori drumul cu ?tiin?? sau f?r? ?tiin?? ?i v-o spune un om care ?tie ce înseamn? s? fii ?i foarte sus dar s? fi ?i foarte jos. Normal ar fis? ne întreb?m: unde am gre?it? Din p?cate trebuie s? retr?im iar ?i iar o serie de experin?e ca s? în?elegem c? pe lâng? via?? nu trebuie s? trecem ci s? o tr?im. Cam asta îmi ?optea Îngerul meu de pe um?rul stâng: întoarce-te!!
Este extraordinar s? fi Cineva, lumea s? apeleze la tine ca la un Vindec?tor dar ce ne facem când nu ?tim s? ne vindec?m pe noi în?ine? Atunci când e?ti pe un drum pe care ?i-ar dori ?i al?ii s? fie dar care nu fac nimic pentru a ajunge acolo, pritenii nu în?eleg pentru ce te chinui s? str?ba?i un drum de care nu te leag? nimic, dar nici o clip? nu-?i pun întrebarea ce sim?i tu str?b?tând acel drum, aparent p?r?sit, uneori desfundat, care nu trece prin nici o loca?ie decât prin a con?tiin?ei tale.
Am avut norocul s? m? simt aleas?, am avut ?ansa de a demonstra c? pot fi acolo unde foarte pu?ini ajung, dar crede?i-m? nu este nici o fericire. De acolo de sus panorama propriei vie?i este cenu?ie ?i adesea p?le?te în compara?ie cu a celorlal?i de?i e?ti adulat, de?i lumea î?i închipuie c? e?ti o minune, de?i locul unde ai ajuns este disputat de orgolii ?i de pseudo-?tiutori. Pe urm?, am remarcat c? prea mul?i voiau s? scotoceasc? în sufletul meu pentru a g?si ceva întunecat cu care s?-mi sfarâme ?i ultima f?râm? de demnitate pentru c? acolo unde ajunsesem eu, ideea de omenie era atât de mic? încât î?i trebuia o via?? ca s? o g?se?ti, asta dac? o mai g?se?ti, dac? nu cumva banul a ?ters orice urm? care ar conduce spre drumul înapoi. Alergam de colo colo, ca pe o pist? de încerc?ri, de multe ori mi-am spus c? via?a este o curs? infernal?, f?r? s?-mi dau seama c? transformam tot ce atingea într-un vârtej care mai de vreme sau mai târziu m-ar fi înghi?it. Abia când am sim?it vâltoarea vremii adunâmdu-mi-se la tâmple ?i în cre?tetul capului mi-am dat seama c? alerg dup? o himer?.
?i într-o bun? zi am sesizat c? ?oaptele Îngerului meu amu?iser? iar vorbele unui prieten mi se în?urubaser? fierbinte în minte fiecare purt?m pe um?r câte un Înger ?i se zvârcoleau, clocoteau, amenin?au s? îmi pustiasc? sufletul de?i eu m? întrebam nedumerit? când s-a întâmplat asta. Mergeam la biseric?, m? rugam, îl c?utam cu înver?unare locurile prin care ?tiam c? Exist? iar Îngerul meu t?cea în continuare...Triste?ea coborâse în sufletul meu ca o ap? neagr?. Alunecam printre oameni ?i printre lucruri încercând s? m? reg?sesc dar ce s? faci cu o mân? de cioburi?!
Acum câteva zile îns?, într-o zi geroas? de ianuarie, a început s? m? doar? spatele. Durerea se în?urabase adânc între omopla?i ?i amenin?a s? nu plece prea curând. Azi diminea?? îns? s-a înte?it. Aproape furioas? c? nu m-am putut odihni toat? noaptea, am vrut s? merg la baie s? m? uit în oglind?, s? v?d poate îmi ie?ise vreun co? sau vreun furuncul ?i eu nu sesizasem. În drum m-am lovit de tocul u?ii. Doamne ce durere mi-a fulgerat spatele, o percepeam undeva în dreptul stomacului ca imediat s? nu mai simt nimic decât am auzit un suspin de u?urare: nu credeam s? m? mai eliberezi vreodat?!
?oapta a f?cut s? dispar? durerea instantaneu iar eu am izbucnit în râs, în hohote, ca în copil?rie. Râdeam cu lacrimi. De fericire. Doamne, cât de simplu fusese. Îmi purtasem Îngerul, peste tot, cu mine, de fapt, îl f?cusem prizonierul meu, iar acum îl eliberasem, iar EL îmi vorbise din nou. Eram SALVAT?.
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 16:10)
hmmmm....si aici nici macar nu am contrazis.eu sustin ideea ca e putin jignitoare manifestarea milei pentru asa-zisele oi ratacite.nu vreau sa demonstrez ca dumnezeu nu exista.am creat impresia asta?!imi pare rau!
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 16:10)
hmmmm....si aici nici macar nu am contrazis.eu sustin ideea ca e putin jignitoare manifestarea milei pentru asa-zisele oi ratacite.nu vreau sa demonstrez ca dumnezeu nu exista.am creat impresia asta?!imi pare rau!
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 16:02)
am mai fost facuta drac pentru ca am contrazis persoane.ma paste iadul crestinilor.partea amuzanta(se poarta cautarea partii amuzante1:)) ) e ca nu ma sperii!:Dvasazica sunt mica(sau necrescuta,sau nu suficient de "mare") in spirit......:dnu cred ca inteleg exprimarea asta.e necesar sa cer lamuriri!:D.nu vreau sa cred ca dau de narcisisti.:Dde albert einstein ce parere isi dau unii?aaaa?aaaa?saracul om sarac cu duhul!
Răspunde-i
Maria Magdalena Danaila (11.05.2011, 15:41)
Tocmai aceasta e partea - sa-i ziceam interesanta sau chiar amuzanta- la atei: ei il judeca pe Dumnezeu dupa mintea lor, fara sa stie ca trebuie sa cresti in spirit ca sa incepi sa simti prezenta lui Dumnezeu. E aproape amuzant sa-i asculti cum se inversuneaza sa te descoasa ca sa demonstrezi existenta lui Dumnezeu. Te doare inima cand stii ca aceasta inversunare a lor e atat de placuta Raului ...
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 14:31)
Anna de Hillerin-suflet....acu sa incercam si o definitie.oricum,am clarificat putin.am zis "de fapt in minte"."stare de neiubire'" spui.fata de un dumnezeu probabil.e dureros....hmm...e mult spus.pur si simlu exista motive pentru care mi-as dori sa cred.adica...e frumos sa crezi ca e cineva acolo care poate sa iti implinesca vreo dorinta daca te rogi cum trebuie,sa crezi ca mai este ceva dupa ce dam ortul popii(si iadul merge:)) ),sa simti ca ai de ce merge la biserica de inviere,sa simti ca ai de ce te bucura de craciun(tin la traditii,dar nu ma pot "prostitua").dar asta e ca si parerea de rau ca nu exista mos craciun.pe de alta parte,ateismul asta e mai sanatos.adica stiu ca singura responsabila de faptele mele sunt eu,viata mea e a mea,nu traiesc cu groaza iadului,si daca imi doresc raul cuiva(cahhh:D-da o mai fac!) nu pup icoane pentru el,ca nepracticanta,nu am ce dezamagiri sa incerc ca nu imi asculta cineva rugile.e ca si cu mancarea:nu tot ce e gustos e sanatos si nu tot ce e sanatos e gustos.a se inlocui gustos cu frumos.
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 13:36)
@iri: Chiar si Intunericului ii place armonia, dar o refuza din orgoliu. Eu am facut testul, adica am dus multi "intunecati" in Lumina. N-au stat mult, dar le-a placut.
Răspunde-i
iri (11.05.2011, 13:04)
Foarte bun articolul pentru ca atinge cea mai sensibila coarda a sufletului: credinta. Un subict dificil de tratat din pricina reactiilor pe care le straneste. Da, pentru ca majoritatea se situeaza pe una din cele doua parti; fie de partea credintei sau, dicolo, in necredinta. Si aici intervine imposibilul. E cel mai greu lucru pe care-l poate face un om si anume sa schimbe credinta altui om. Si tot aici este si frumusetea: un credincios stie ca Dumnezeu poate sa patrunda in sufletul unei persoane intr-o singura secunda. Cine castiga?
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 12:50)
@melania: Ma bucur sa te cunosc!
Răspunde-i
Anna de Hillerin (11.05.2011, 12:47)
@anca gavril: Am mai spus-o, dar o repet: respect ateii. Poate sint mai cinstiti decit multi crestini, insa a fi ateu presupune o stare de neiubire. E cea mai dureroasa stare sufleteasca pentru un om. In ceea ce te priveste, ma bucur ca vorbesti despre suflet. Nu esti atee, atita timp cit stii ca ai un suflet!
Răspunde-i
anca gavril (11.05.2011, 12:14)
mda...dumnezeu e sau nu e in sufletul unei persoane.de fapt in minte.de acolo i s-a evaporat omului.poate trece un curent de aer rece sa se faca condens!aaaaa?am explicat misto?am gasit o logica?daca am cautat-o,am gasit-o.cat de persoama aceea de a dat raspunsul amuzant,care distreza lume,e la fel de "prost ramasa" ca si cea care nu crede in dumnezeu!sin eu sunt atee,dar nu incerc sa conving pe nimeni ca dumnezeu nu exista,da tin predici,sa tralala.sa fim toleranti,da?!sa ne acceptam asa cum suntem.si sa-ti mai spun o chestie:pe masura ce stiinta descopera lucruri,ateii or sa fie tot mai multi.ma intreb de ce!asta e asa,partial legata de discutie,si o spun ca sa nu mai mire cand o biserica e goala.s-a descoprit si metoda sa se formeze ploaia.cu tehnologia necesara,rugaciunile catre dumnezeu pentru ploaie devin...cum devin?!sa nu zic eu totusi:D.
Răspunde-i
melania (11.05.2011, 12:09)
Ateul nu are cum sa se-ntoarca la credinta, pentru ca el... n-a avut-o! Poate ca ateul crede in sine, dar e convins ca se trage din maimuta (sau din Darwin?). Altfel, ar fi constient ca e faurit asemeni LUI si, temporar, s-a indepartat de Adevar si Credinta. Mult mai trista e situatia celor care nu cred in nimic, nici macar in sine. Lor nu le-ar fi de-ajuns nici o haita de ciini... ;-)
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Imaginatia e mai tare decat cunoasterea

Dumnezeu pentru o zi

14 iun 2011 0

DAN PURIC se sinucide?

23 mai 2011 1

Doi ciini pentru un ateu

11 mai 2011 43

"Ma mut la mama"

3 mai 2011 2
Cele mai citite
Azi
Săptămânal
Lunar

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
19 mar