Doar prin tine

As vrea sa ma domoleasca ochii tai ce apun peste trupul meu, iar fiecare lacrima sa imi arda visele neimplinite. Cat despre absenta bratelor tale in clipele astea, le cer indurarea ultimei daruiri si sa-mi aflu sfaristul in strangerea lor. Sa-mi sting sangerarea cu ale tale saruturi, sa-mi picure inima veninul pe jos e tot ce mai poate un suflet sa creada caci rasaritul de noi imi pare exclus.
        
Pustiul din mine se umple de viata acelor nopti epuizate-n trecut si tot ce-mi mai face fiinta sa tresalte e gandul ca tu ai putea sa revii.

Cum pot sa traiesc cu tine departe, cand tot ce cunosc e necuprinsul ce l-am avut? Cum pot sa mai trec singura clipa ce-i vida de noi?

Imi cad secerati si fluturi de soapte si apare fantasma acelor extazuri cand voci ragusite murmurau amorul in obscuritate si dimineata ne gasea dezgoliti. Si mor de ciuda ca te-am lasat sa-mi fii amant in iubire, considerand ca meriti numai locul doi. Acum as tipa, as urla tot golul de tine, dar stiu ca nu mai are ecoul de ce sa se propage.

Am fost o naiva, o lasa banala si te-am lasat sa mi te scurgi printre degete hamesite de tot ce e pur si adevarat.
Cum pot sa-mi privesc azi chipu-n oglinda stiind ca doar eu imi sunt asasina si mi-am gresit atat de mult?

Cum pot sa astept umila-ndurare din partea iluziei a ceea ce-am fost? Si-mi blestem lipsa de curaj si-mi ocarasc poltroneria, dar ce rost mai are cand faptu-i consumat? Astept indurare. Astept o minune. O sansa de a fi si-apoi de-a exista. Cand totul este iubire, cand simt asta-n mine, nu pot sa reneg dorinta de-a ma afla, dar parca as vrea sa o fac doar prin tine.