De ziua barbatului

De Maria Magdalena Danaila în Femeia din spatele cantautoarei - actrite 7 mai 2011

Uitasem complet ca e 5 mai. Vazusem niste afise, cand imi faceam kilometrii de plimbare zilnica prin oras, cum ca in Galati chiar se serbeaza ziua barbatului undeva pe faleza cu un concert sustinut de Margineanu. I-auzi! Imi propusesem sa merg si eu dar a intervenit ceva care m-a facut sa uit fara sa-mi propun ca 5 mai e ziua barbatului. Am primit vizita unei colege din generala. Si am petrecut “ziua barbatului”, povestind fiecare din ale vietii. Abia seara tarziu , cand ea si-a amintit ca e 5 mai, mi-am amintit si eu de concertul de pe faleza. Cred ca nimic nu e mai frumos decat sa te intalnesti cu o prietena din copilarie si sa-ti reamintesti patanii din vremea scolii generale. Ea a avut pe atunci multe necazuri cu sanatatea, petrecea mai mult timp pe la sanatorii iar scoala pentru ea insemna mai mult eforturi de a recupera din timpul pierdut pentru a-si ingriji sanatatea. Dar nimic nu e mai uimitor decat sa aflu ca in tot acest timp, chiar daca ea nu a mai locuit in Galati, m-a urmarit tot timpul si ca a plans de bucurie pentru fiecare realizare a mea, mai ales ca ea cunostea niste detalii extrem de dureroase din viata mea. Acum are fetita la liceu, i-a cumparat o chitara si a tinut mortis sa o ascult si sa ii dau cateva sfaturi. Cred ca niciodata nu am fost mai emotionata sa ascult o “eleva” la chitara. Si niciodata nu mi-a facut mai mare placere sa cant “Ce mai faci” pentru ca domnisorica frumusica foc sa invete acordurile, cunoscand textul si linia melodica la perfectie. Cred ca niciodata nu am avut mai limpede faptul ca , desi nu sunt pe deplin satisfacuta cu ce am facut pana acum, am realizat suficient de mult incat sa devin ceea ce de fapt mi-am dorit tot timpul: un model de urmat! Da, e adevarat ca am fost dusa cu vorba si ca nu mi-am vazut visul pana la capat din cauza ca niste oameni mari au promis si nu s-au tinut de cuvant. Dar uite ca mamele multor fetite ma dau exemplu: ia uite la Maria! Nu a ajutat-o nimeni din familie, nu a stat nimeni sa o impinga de la spate sa isi faca temele sau sa se pregateasca pentru facultate, singurica a stat cu burta pe carte, singurica a invatat sa cante la chitara si uite ce departe a ajuns. Marea mea suferinta in tot acest timp a fost ca nu mai pot fi un exemplu fiindca nu sunt o fiinta implinita. Si totusi sunt data de exemplu: “daca ea a putut fara pic de ajutor, cum sa nu poti tu , care ma ai pe mine?”De ziua barbatului Galatiul petrecea pe faleza la un concert cu Margineanu iar eu cantam pe un balcon din cartierul meu, avand doar o singura spectatoare care ma inregistra pe telefon ca sa ma ia cu ea la Brasov acolo unde locuieste in prezent. Eu cantam la chitara , prietena din copilarie asculta, fumand si privind undeva in padurea de amintiri iar la mijloc un telefon inregistra cantecele, tacut, ca un martor care incearca sa nu deranjeze forfota de sentimente trezite in sufletul ei. Am sustinut atatea concerte de-a lungul timpului dar rareori mi-a fost dat sa vad ce trezeste de fapt muzica mea in sufletul unei ascultatoare. Eram aproape si totusi muzica mea a aruncat-o inapoi departe in timp. Asculta, tragand din cand in cand in tigara si parea ca fiecare sunet al meu era pentru ea ceea ce fusese in momentul compozitiei doar pentru mine: un balsam asternut cu grija peste acele rani ale sufletului carora nu le este dat sa se vindece niciodata… foto: Simona Andrei