Iti amintesti vorba aceea "sunt trista, mananc o ciocolata"? Chiar daca stiu ca acea ciocolata imi va face rau ulterior si va avea repercusiuni multiple asupra corpului meu, nu ma pot opri, sunt prea suparata, trista, nu ma intereseaza consecintele ulterioare. Acestea sunt reactii de moment, uneori negandite, care de cele mai multe ori au consecinte nedorite. Ar trebui sa ne intrebam: ce facem daca zilnic vom avea de-a face cu situatii tensionate, deprimante, dezolante? Ca raspuns la fiecare situatie ar trebui sa ingurgitam cate ceva? O data o ciocolata, altadata o inghetata, altadata o prajitura si asa mai departe. Si de multe ori toate acestea in aceeasi zi ca raspuns la "provocarile" in fata carora ne pune viata! Ok, trece o zi, trec doua, trec saptamani si apoi luni, cand ne uitam cu "stupoare" la indicatorul cantarului si ne intrebam cum am reusit sa ajungem la un asemenea record. Ai uitat de dulciurile pe care le-ai consumat "linistita" in tot acest timp si ajungi in momentul in care "esti in cautarea drumului pierdut" si incerci sa te intorci inapoi la kilogramele initiale. Si cum timpul nu poate fi dat inapoi, ce faci? Ei bine, asta incercam noi sa deslusim astazi, sa aflam cum surplusul nostru de kilograme este datorat de cele mai multe ori starilor noastre psihice si trairilor intense prin care trecem in cele mai multe situatii, cum psihicul nostru este de multe ori "oglinda" propriului nostru corp.
Atunci cand indicele de greutate depaseste media superioara, avem de-a face cu ceea ce numim supraponderalitate, sau mai grav obezitate. Aceste doua fenomene se manifesta prin doua caracteristici, ne spune psihologul: "rontaiala" (nevoia de a gusta permanent cate ceva) si "hiperfagia" (actiunea de a manca in continuu fara a avea in prealabil senzatia de foame, "a manca" trasformandu-se in obicei).Educatia alimentara
De cele mai multe ori, supraponderalitatea isi are originea in obiceiuri de alimentatie deteriorate din familie, inca din perioada copilariei. Odata cu evolutia in timp a corpului nostru, s-a dezvoltat si "ritualul" de alimentatie. Nu-i asa ca va mai surpindeti si acum spunand: "eu nu mananc x, pentru ca de mica nu mi-a placut" sau "la noi in familie nu s-a mancat y".
Ritualurile alimentare impamantenite inca din vremurile copilariei isi pun amprenta asupra vietii de adult, si mai ales asupra perioadei in care arderile noastre nu mai sunt la fel de puternice ca in adolescenta, cand corpul nostru nu mai este in transformare, ci stagneaza si "cere" o atentie deosebita din partea noastra.
Ca remediu impotriva unor obiceiuri alimentare "deteriorate" dobandite de-a lungul timpului, psihologul ne recomanda "educatia alimentara", care nu se refera la ce mancam neaparat, ci la obiceiurile de masa, la respectarea lor, la intocmirea unui ritual pe care sa il respecti si pe care sa il adopti ca parte integranta a vietii tale. Toate acestea cer organizare si constanta in ceea ce inseamna procesul de alimentatie.
Fii activa!
In spatele acestui obicei de a manca continuu se afla si plictiseala dusa pana la depresie si anxietate chiar. Este poate cel mai frecvent motiv pentru care adaugam calorii corpului nostru, si totodata cel mai serios si periculos. Este atat de usor sa cazi in aceasta capcana a plictiselii.
Eu sunt exemplul cel mai elocvent in acest sens. Am trecut prin perioade in care toata ziua mea se rezuma la a sta la tv si calculator si la a manca din ora in ora. Mancam dimineata la 10:00, apoi la 12 jumate mai luam o gustare, pe la 14-15 mancam de pranz dupa care la 17-18 mi se facea iar foame si ziceam ca asta e cina, dar pana la culcare mai mancam inca odata. Si acest lucru incepuse sa se repete zi de zi. Devenisera mai multe zile in aceeasi zi! Repetam aceleasi lucruri de la trezire pana la culcare. Ma ingrasem un pic, dar din fericire, arderile mele au rezistat cantitatii mari de alimente ingerate si nu au lasat caloriile sa se depuna prin cele mai vizibile parti ale corpului. Acest proces s-a incheiat odata cu inceperea serviciului. De aceea, psihologul recomanda, pe langa educatia alimentara, activismul ca remediu impotriva depunerii de grasime. E important sa ai un program activ, aici nereferindu-ma la sport neaparat, ci la diverse activitati profesionale, casnice sau hobby-uri in care sa te implici cu adevarat si sa le dai atentia cuvenita.
Educatia alimentara si activismul fac "casa buna" impreuna ca mijloace prin care se imbunatateste atat tonusul psihic cat si fizic, atunci cand deja ai acumulat kilograme peste medie. Sunt o modalitate de a-ti reorganiza viata prin implicarea ta directa in acest proces.O cauza reala si o motivatie autentica
Supraponderalitatea este in directa relatie cu imaginea de sine, mai exact cu lipsa increderii in sine sau cu insatisfactiile pe plan social. Aceasta scoate la iveala complexele de inferioritate, de sexualitate sau feminitate cu care se confrunta, constient sau nu, femeile plinute.
Nu de putine ori le auzim spunand ca nu reusesc si nu vor reusi sa isi faca iubiti niciodata, deoarece nu se va uita nimeni la ele, si nu le vom vedea niciodata imbracate intr-un stil care sa le puna in evidenta feminitatea innascuta, ci in haine care reusesc sa acopere cat mai mult partile mult prea evidente, indiferent de culoare, model sau textura. Atata timp cat sunt invaluite din cap pana in picioare in materiale, ele spun ca "se simt bine". Oare chiar asa e? Oare asta nu denota o imagine deformata si vicioasa a lor despre ele? Oare nu au ajuns in stadiul in care "s-au resemnat" in ceea ce priveste acest aspect al greutatii si se conformeaza situatiei, chiar daca in sinea lor lupta cu propria imagine despre ea este apriga si la cel mai inalt nivel? Sunt multe semne de intrebare intre ceea ce afirma grasutele despre aspectul lor exterior si ceea ce simt ele cu adevarat in aceasta privinta.
Dezamagite de multe ori in relatiile cu ceilalti si in privinta imaginii de sine expusa in fata "ochilor" sociali, de multe ori aprigi si rautaciosi, supraponderalele aleg mancarea ca ultim refugiu, ca o conduita de substitut prin care reusesc sa umple golul afectiv creat de ceilalti si sa indulceasca gustul amar al situatiei in care se afla.
Imaginea corpului este privita din trei ipostaze, ne spune Cristina Calarasanu: ipostaza fizica, una psihica si una sociala. Daca pe partea fizica se poate lucra din exterior, prin sport si nutritie, din punct de vedere psihologic trebuie sa existe o stare interioara buna, armonioasa, care sa dea nastere atat la resurse in special de natura afectiva, cat si disponibilitatea persoanei de a intelege in primul rand care este adevarata cauza pentru care a ajuns in acea stare si apoi care este realul motivul pentru care vrea sa slabeasca. De obicei motivatiile invocate de femei sunt determinate de constrangeri si presiuni sociale care isi pun amprenta asupra lor. In astfel de cazuri, motivatia nu este una autentica, nu vine din interior, respectiva femeie nu doreste sa slabeasca pentru ca isi doreste, din vointa proprie, ci imprumuta din dorintele si pretentiile pe care le impun ceilalti asupra ei, adoptandu-le ca fiind ale ei.
Psihoterapia este o modalitate extrem de eficienta de a descoperi realul motiv pentru care o femeie a ajuns in situatia de a fi obeza, si pentru a intelege ceea ce a impins-o catre aceasta conduita de substitut, numaia stfel reuusind sa gaseasca si resursele necesare pentru a-si revizui imaginea sa corporala si de a nu o mai supune unui proces continuu de deformare. Specialistul sustine ca de obicei femeile se folosesc de motivatii externe pe tremen scurt (sotul, colegii, prietenii), care nu le ajuta absolut deloc. Ele trebuie sa reuseasca sa se vada pe sine asa cum sunt, sa reuseasca sa inteleaga cum le percep ceilalti si de unde provine nevoia permanenta de a manca. Si cand nu reusesti sa dezlegi aceste "mistere" singura, este nevoie sa apelezi la un specialist, care sa iti ofere o mana de ajutor in acest proces de "insanatosire" atat psihica, si prin extindere, fizica.Un eu asumat
Ipostaza sociala consta in perceptia celorlalti, in valorizarea si devalorizarea persoanei in ochii celorlalti, in modul in care ne integram social si suntem acceptati de ceilalti. Traim in societate si asta presupune relationare, comunicare, cunoastere. Nu putem trai izolati in propriul nostru univers, doar noi cu noi. E important felul in care ne "vindem" imaginea in fata interlocutorilor nostri. Felul in care ne prezentam, gesticulatia, mimica, tinuta, tradeaza felul cum ne vedem in primul rand noi pe noi.
O femeie supraponderala trebuie sa nu se mai ascunda undeva intr-un colt de umbra, cu fata aplecata si ochii in pamant; trebuie sa prezinte celorlalti o imagine asumata. Cristina Calarasanu afirma ca este necesar ca respectiva femeie sa-si asume situatia in care se afla, numai astfel reusind sa prezinte celorlalti o imagine autentica a sa. A-ti asuma acest lucru nu este echivalent cu a fi multumita de cum arati, ci inseamna ca ai reusit sa te vezi asa cum esti de fapt, acesta fiind primul pas catre a slabi, adauga psihologul.
Grasutele spun
"Sunt multumita de felul in care arat. Ce, doar nu sunt un monstru, mai sunt o sumedenie de femei ca mine!"
De cele mai multe ori exista intr-adevar persoane supraponderale, care sunt extrem de multumite de felul in care arata, si pe care kilogramele in plus nu le afecteaza psihic. Sunt femei puternice, care au reusit sa se accepte pe sine asa cum sunt si care se afiseaza in fata celorlalti cu seninatate si incredere.
Eu ma refer aici la cele care spun parca cu "jumatate de gura" ca sunt multumite de cum arata, parca nici ele necrezand ceea ce spun si care isi regasesc consolarea in faptul ca exista si alte femei supraponderale. Psihologul sustine ca astfel de femei trec printr-un proces de negare care conduce la afisarea unui fals "self", pentru a incerca sa se accepte pe sine si pentru a supravietui in societate. Aceste femei nu fac altceva decat sa se pacaleasca singure si sa se complaca in propria situatie, a carei rezolvare este departe de a fi finalizata, ele nerecunoscand in primul rand ca au o problema.
"Nu pot sa tin dieta, deoarece pur si simplu nu ma pot abtine de la a manca"
Aici este vorba despre o lipsa de control, care se manifesta prin nevoia de a manca permanent, mai ales in situatii grele, tensionate, stresante, incarcate emotional, carora nu le poate face fata prin alte forme, gasind in mancare o cale de descarcare. Aceeasi lipsa de control apare nu numai in astfel de situatii tensionate, ci si in acele momente de plictiseala in care actiunea de" a duce mana la gura" devine o cale de a scapa de plictis.
In aceasta situatie, afirma specialistul, este necesar sa cunoasca de unde provine dificultatea si cum poate lupta cu ea, bazandu-se pe propriile forte si nu pe aceste "cai ocolite", insa in aceste cazuri fiind intotdeauna necesara interventia unui psiholog.
"Am nascut si este normal sa fiu grasa acum"
Deformarea corpului este un proces normal in timpul sarcinii. Problemele "kilogramelor in plus" apar dupa ce respectiva femeie a nascut. In mod normal, orice femeie se straduie si incearca sa dea jos kilogramele instaurate in timpul sarcinii.
Daca nu vrei sa mai slabesti considerand ca este un lucru normal si incerci sa te multumesti cu situatia in sine sau chiar sa pui mai multe kilograme in plus, atunci exista o problema, afirma psihologul: ori ai intrat intr-o depresie post-partum, care are urmari foarte grave daca nu este tratata, ori ti-ai pierdut stima de sine, si nu te mai intereseaza de propria persoana ceea ce iar nu este normal.
Important!
O solutie improtanta si demna de urmat pentru ca o femeie sa inteleaga de ce nu slabeste sau de ce a ajuns in situatia aceea, atunci cand celelalte incercari nu au dat roade, este apelul la psiholog!
Bucataria indiana: o alegere isteata pentru silueta
Detoxifiere zi de zi!
