Cea mai frumoasa veste uneori se intrerupe

Hola a todos!

In primul rand trebuie sa imi cer scuze pentru ca nu am mai scris.
In al doilea rand vreau sa va doresc tuturor sa aveti un an frumos, sa incepeti anul cu multa iubire, atat de multa cat sa ajunga pana la sfarsitul anului. Un an fara criza, fara gripa porcina, fara necazuri.

Titlul subiectului meu de azi este bineinteles legat de vestea pe care am povestit-o ultima data cand v-am scris si motivul pe care nu am mai scris de mult: am pierdut sarcina.

Banuiesc ca multi deja stiu si banuiesc ca multe dintre femeile care in acest moment cititi ce scriu traiti sau ati trait acelas lucru, asa ca va invit sa impartasiti povestea voastra aici.

In cele 2 luni si jumatate, cat a durat sarcina mea si in seara aceea, cand am aflat ca am pierdut sarcina, internetul si mai ales blogurile au fost pentru mine cea mai apropiata si adevarata sursa de informatii.

In seara cand am aflat ca am pierdut sarcina, m-a ajutat foarte mult sa citesc ca multe femei care au trait acelas lucru erau bine si aveau deja copii si sa impartasesc experienta mea cu multe altele care treceau prin acelasi lucru.

Se mai intampla, din pacate si mai des decat credem, sa pierdem sarcina.

Sarcina mea s-a oprit la 6 septamani si 2 zile. Am fost la o ecografie si sacul crescuse normal insa sarcina arata acelasi timp de sarcina (6 saptamani si 2 zile) ca si la ultima ecografie (facuta cu 2 saptamani inainte). Nu se auzea activitatea cardiaca - lucru care nu este relevant pentru ca la multe femei se aude activitatea cardiaca abia la saptamana 8-9 - dar faptul ca embrionul nu crescuse imi arata foarte clar ca era in neregula ceva. Impreuna cu doctorul am hotarat sa asteptam o saptamana. Dupa o saptamana am constatat ca sarcina se oprise, era 00% sigur, nu se mai intamplase nimic.

A fost pentru mine si sotul meu cel mai trist lucru care s-a intamplat in viata noastra. Am trait in timpul sarcinii cele mai frumoase dimineti, pentru ca ne trezeam si ne dadeam seama prin ce treceam, cele mai frumoase zile, cele mai frumoase clipe. Ne-am simtit binecuvantati.

Sunt lucruri care se intampla si care nu au explicatii, nu stim de ce viata sau Dumnezeu sau destinul ni le pune in drumul nostru. Probabil mai incolo tot viata sau destinul sau Dumnezeu ne va arata de ce ni s-a intamplat lucrul respectiv. Sau poate nu, dar precis vom invata ceva nou.

Din acest motiv am tacut, am avut o luna in care mi-a fost greu sa vorbesc cu prietenii, sa raspund la telefon, sa scriu. In afara de concertele pe care le-am avut si pe care a fost destul de greu sa le sustin, nu am prea comunicat.

Abia acum cred ca ies din tacere.

Va imbratisez pe toti si va doresc sa incepeti anul 2010 asa cum l-am inceput eu: cu speranta si iubire, cu incredere ca ne va darui tot ceea ce 2009 nu ne-a daruit!
Analia

Foto: Dan Borzan