Cea mai frumoasa veste uneori se intrerupe

Hola a todos!

In primul rand trebuie sa imi cer scuze pentru ca nu am mai scris.
In al doilea rand vreau sa va doresc tuturor sa aveti un an frumos, sa incepeti anul cu multa iubire, atat de multa cat sa ajunga pana la sfarsitul anului. Un an fara criza, fara gripa porcina, fara necazuri.

Titlul subiectului meu de azi este bineinteles legat de vestea pe care am povestit-o ultima data cand v-am scris si motivul pe care nu am mai scris de mult: am pierdut sarcina.

Banuiesc ca multi deja stiu si banuiesc ca multe dintre femeile care in acest moment cititi ce scriu traiti sau ati trait acelas lucru, asa ca va invit sa impartasiti povestea voastra aici.

In cele 2 luni si jumatate, cat a durat sarcina mea si in seara aceea, cand am aflat ca am pierdut sarcina, internetul si mai ales blogurile au fost pentru mine cea mai apropiata si adevarata sursa de informatii.

In seara cand am aflat ca am pierdut sarcina, m-a ajutat foarte mult sa citesc ca multe femei care au trait acelas lucru erau bine si aveau deja copii si sa impartasesc experienta mea cu multe altele care treceau prin acelasi lucru.

Se mai intampla, din pacate si mai des decat credem, sa pierdem sarcina.

Sarcina mea s-a oprit la 6 septamani si 2 zile. Am fost la o ecografie si sacul crescuse normal insa sarcina arata acelasi timp de sarcina (6 saptamani si 2 zile) ca si la ultima ecografie (facuta cu 2 saptamani inainte). Nu se auzea activitatea cardiaca - lucru care nu este relevant pentru ca la multe femei se aude activitatea cardiaca abia la saptamana 8-9 - dar faptul ca embrionul nu crescuse imi arata foarte clar ca era in neregula ceva. Impreuna cu doctorul am hotarat sa asteptam o saptamana. Dupa o saptamana am constatat ca sarcina se oprise, era 00% sigur, nu se mai intamplase nimic.

A fost pentru mine si sotul meu cel mai trist lucru care s-a intamplat in viata noastra. Am trait in timpul sarcinii cele mai frumoase dimineti, pentru ca ne trezeam si ne dadeam seama prin ce treceam, cele mai frumoase zile, cele mai frumoase clipe. Ne-am simtit binecuvantati.

Sunt lucruri care se intampla si care nu au explicatii, nu stim de ce viata sau Dumnezeu sau destinul ni le pune in drumul nostru. Probabil mai incolo tot viata sau destinul sau Dumnezeu ne va arata de ce ni s-a intamplat lucrul respectiv. Sau poate nu, dar precis vom invata ceva nou.

Din acest motiv am tacut, am avut o luna in care mi-a fost greu sa vorbesc cu prietenii, sa raspund la telefon, sa scriu. In afara de concertele pe care le-am avut si pe care a fost destul de greu sa le sustin, nu am prea comunicat.

Abia acum cred ca ies din tacere.

Va imbratisez pe toti si va doresc sa incepeti anul 2010 asa cum l-am inceput eu: cu speranta si iubire, cu incredere ca ne va darui tot ceea ce 2009 nu ne-a daruit!
Analia

Foto: Dan Borzan

Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 24

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

dana (05.03.2010, 23:12)
Buna Analia!Daca te consoleaza cu ceva pot spune doar ca te inteleg perfect.Si eu am pierdut 2 sarcini anul trecut:una lainceput de an la 6 saptamani moment in care sarcina s-a oprit din evolutie si una la 14 saptamani in iulie cand s-a vazut la ecograf ca fatul nu era in regula si a trebuit sa ma chuireteze din nou.Nu itipot spune prin ce am trecut, prima parca am uitat-o repede tinand cont ca am ramas din nou in mai , dar la a doua a fost groaznic.Singura salvare a fost si este baietelul meu de 4 ani care nu intelegea de ce bebelusul lui nu mai vine, si pa care il asteapta inca dar care se lasa asteptat.TE PUP SI NUMAI BINE!
Răspunde-i
IOANA FAGADARIU (23.02.2010, 09:50)
Buna Analia, Acuma e prima data cand citesc acest articol. imi pare rau ca nu am putut sa il vad mai repede, pentru ca altfel e sustineam. Imi pare si mai rau dearece inteleg prin ce momente ati trecut. Viata ne rezerva surprize, mai placute sau nu. Important e sa avem speranta si increderea ca totul va fi bine, sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute. Esti o scumpa.
Răspunde-i
luminita buchidau (21.02.2010, 16:53)
Draga ANALIA, am asteptat 10 ani sa pot avea un copil. Acum are 8 ani, si suntem fericiti ca-l avem. Am facut 7 ani diferite tratamente -dar cred ca, atunci cand e sa vina,vine ! Viata nu e deloc asa cum ne dorim noi ! VA DORESC SANATATE, FERICIRE SI FIE CA TOATE VISELE VOASTRE SA SE IMPLINEASCA !!! CU PRIETENIE, LUMINITA.
Răspunde-i
Ana Maria Apetroae (16.02.2010, 20:09)
Cred ca trebuie sa mergi inainte... si sa te gandesti la un alt bebe...e usor de spus intr-adevar...cunosc pe cineva care din cauza neglijentei unui medic a nascut un copilas fara un picior...daca doctorul s-ar fi uitat bine si la timp la ecograf, probabil c/ar fi descoperit malformatia si probabil ca s-ar fi ajuns la un avort, evident daca totul s-ar fi petrecut inainte de trecerea saptamanii a 14 a...
Răspunde-i
Ioana (26.01.2010, 09:00)
Draga AMALIA !
Ti-am scis cu multa bucurie atunci cand ai spus ca esti insarcinata ,si ma gandeam ca Dumnezeu a facut fericita inca o familie unde EI SE IUBESC si copilul care urma sa vina le va implini fericirea si sigur si EL va avea parte de FERICIRE...in lumea asta multi copii se nasc nedoriti si sunt mult nefericiti .Dar acum abia ,intrand pe blog am aflat trista veste si mi-au dat lacrimile ,pentru voi si copil ,multa durere trebuie sa fi fost in inima voastra .Imi pare rau pentru acest moment pentru care nu exista cuvinte care sa reflecte DUREREA .Draga mea eu sunt un bun terapeut la distanta ,te pot ajuta deoarece in subconstientul tau durerea exista si..produce ..boli.Desi aparent un om pare ca a reusit sa treaca peste pragul durerii ,el subconstientul pastreaza tot si peste o perioada de timp mai scurta sau mai lunga se constata o boala de suflet sau de trup.Daca dorestiacest ajutor care nu costa ..decat ..un acatist ,te rog scrie-mi la e-mail:[email protected]
Daca vrei sa afli mai multe detalii despre mine intra te rog pe site: "sanoo.ro" ,apoi in dreapta pe harta Romaniei ,click pe Bucuresti-Ilfov ,apoi sus pe Cabinete medicale si in sfarsit click pe Cabinet individual "POWER KI" .INCEARCA !
Răspunde-i
ammina (20.01.2010, 15:11)
Da intradevar perderea unei sarcini este un lucru greu pt o femeie viitoare mama.Mi sa intamplat si mie pe 6 februarie 2008 sa piedr sarcina aveam doar 21 de ani a fost foarte greu.De mica ziceam ca nu conteaza la ce varsta raman insarcinata sau ca tatal nu-l va vrea sau nu va fi cu mine primul copil il voi naste.Dar din pacate nu sa intamplat asa .La fel ca si copilul tau Analia si al meu nu sa dezvoltat si la 2 luni mi-a facut un ecograf extern si doctorul mi-a zis ca nu are "varsta"necesara lunilor in care sunt insarcinata si ma programat la o saptamana sa fac un ecograf intern pt ca este mult mai sigur si asa isi va da seama ce anume se intampla.Dar din pacate la 2 zile noaptea au inceput durerile de burta la inceput usoare si apoi niste dureri ingrozitoare.Si mi sa zis ca pana dimineata copilul nu va reusi sa supravetuiasca si asa sa si intamplat.Se intampla dar pana la urma un alt copi va umple golul.La multi ani
Răspunde-i
mariana carmen dumitrescu (19.01.2010, 09:02)
Draga mea,ANALIA,
Stiu prin ce ai trecut ,stiu cat de greu iti este,am trecut si eu prin asa de ingrozitoare experienta in 2007,dupa sarbatori am aflat ca voi fi mamica si la catva timp dupa PASTE ,mam trezit din acel vis frumos plin de bucurii si sperante.Viata mea nu mai avea rost ,dar singura mam incurajat si mi am zis:"ma pot considera norocoasa DUMNEZEU are grija de mine,ma va rasplati si poate ca asa a vrut sa ma protejeze de mai multa suferinta"CU lacrimi in ochi iti scriu aceste randuri si te rog roagate la SFANTA FECIOARA,vei vedea cat de rasplatiat vei fi.Eu am fost ,in anul 2008 chiar dupa sarbatori am aflat cas insarcinata,am fost putin inspaimantata si am sperat sa traiesc acest vis,da ,il traiesc si acum am o minunata fetita de 1 an si 4 luni,frumoasa si nazdravana.Recunosc acea sarcina nu o pot uita ,iata cu cat timpul trece si fetita mea PATRICIA umple golul ,sper sa raman cat mai putin .ITI SPUN DOAR DOUA CUVINTE:CURAJ SI INCREDERE!ai mare grije de tine!
Răspunde-i
Stefania (18.01.2010, 13:31)
Buna!Stiu ca prea multe cuvinte nu iti vor alina durerea dar iti pot spune ca se putea si mai rau.Iti pot spune ca eu am nascut pe 16.11.2009 o fetita minunata care insa din cauza unor probleme la inimioara a decedat pe data de 20.12 2009,la numai o luna si patru zile de la nastere.E foarte dureros si nicicand nu voi uita...nu-mi pot reveni.Un sfat ptr tine: nu dispera!mai incearca dar nu inainte de a-ti face toate analizele necesare sa vezi daca tu esti in regula si,te rog sa ne dai si noua minunata veste cand se va intampla din nou.Cat despre mine,prefer sa ma bucur pentru alte femei care sunt insarcinate si nasc pentru ca eu nu mai am curaj...mi-e teama sa nu-mi mai ingrop inca un copilash.

Cu mare drag te imbratisez,
Stefania
Răspunde-i
codruta matea (17.01.2010, 13:03)
buna!si eu pt. prima oara comentez ceva.Acum 5 luni am pierdut si eu sarcina.la 8 saptamani si 2 zile.Ce a scris Analia e exact ce as fi scris eu.Am si inceput sa plang cand am citit deci nu stiu dupa cat timp trece durerea,furia si faptul ca nu inteleg de ce mi s-a intamplat.Mai greu e ca deasupra mea sta o doamna cu un bebe de 2 luni sub mine un bebe de o luna si nasa mea tot un bebe de o luna.Deci mi se pare foarte greu sa trec peste.Nu trece zi sa nu ma gandesc cu ce am gresit,ce nu am facut sau cum de s-a intamplat.Si cand aud ca plange un bebe ma apuc DIN NOU de plans.Si m-am saturat ca lumea sa imi spuna sa nu mai plang ca sunt tanara si viata merge mai departe.Apropo am 26 ani.Analia te pup ai grija si dute inainte cu babysteps cum fac eu.
Răspunde-i
eva popp (13.01.2010, 23:27)
Acest blog a devenit odata cu intamplarea nefericita a Analiei un loc in care doar femeile isi scriu neimplinirile dar si incurajarile.Oare barbatii(sotii) nu au nimic de comentat?Desigur,stim ca ei isi exprima mai greu sentimentele prin comparatie cu fameile,dar chiar si asa,nu simtiti ca voi va doriti mai mult un copil,ca voi suferiti mai mult atunci cand se intampla ca o veste minunata sa se intrerupa?Analia,sper ca la tine nu este asa,ca sotul tau te ajuta in aceasta perioada,deoarece el ar trebui sa fie alaturi de tine fizic si sufleteste.Curaj!
Răspunde-i
laura (12.01.2010, 16:26)
buna Analia, este f greu si nu se poate explica in cuvinte ceea ce simti acum, eu am 24 de ani si la numai 22 de ani am pierdut prima sarcina in 10 saptamani, mai exact s-a oprit din evolutie, exact cum ai patit si tu, am fost darmata psihic, cu atat mai mult cu cat ca un facut, aproape toate prietenele mele erau insarcinate si dornice sa impartaseasca bucuria de a simti miscarile bebelusului in burtica si asa mai departe.. un an de zile nu am putut ramane insarcinata, si acum, am un bebe de toata frumusetea, il cheama Stefan, are 9 luni si este perfect sanatos si cel mai iubit, s-a nascut exact la termen si nu a fost bolnavior niciodata! Ii multumesc lui Dumnezeu din suflet in fiecare zi pentru acest dar! Vroiam doar sa iti spun ca in cazul meu, doar atunci cand am avut puterea de a nu mai face o obsesie din a ramane insarcinata, ci pur si simplu sa imi traiesc viata si sa astept cat am putut de relaxata ca acest minunat eveniment sa se intample, exact atunci am descoperit minunea din burtica, facandu-mi intamplator un test! sunt alaturi de tine, sa fi sigura ca vei trece peste asta si multa incredere in Dumnezeu si optimism!

Laura si Stefanut :-)
Răspunde-i
Roxana Dumitrascuta (12.01.2010, 15:37)
Draga Analia,
Ma intristeaz? vestea asta...dar ....asa a fost sa fie!
Iti doresc sa fii puternica si sa nu uiti ca ACOLO SUS CINEVA TE IUBESTE!
Răspunde-i
Viking3003 (11.01.2010, 11:59)
Buna Analia! La multi ani!
Inteleg foate bine prin ce ai trecut si-mi pare rau! Nu stiu ce sfat sa-ti dau si oricum ar fi de prisos! Iti pot imparasi doar ceea ce am simtit si eu...Am pierdut primul bebe acum 2 luni la 12 saptamani de sarcina. A fost cumplit...Ni-l doream enorm pe bebe...Speram ca sonograful sa se fi inselat..Intre prima si a II-a ecogafie (pe care am tot amanat-o sperand, visand, dorind sa fie totul ok) am citit zeci de statistici, am vizitat zeci de forumuri...Imi mangaiam burtica si spuneam "Puiutul meu, tu esti puternic! Asa ca mami tau! Si noi vom reusi impreuna!'' Din nefericire, puiutul nu a fost asa puternic...Doare mai tare cand, pentru prima oara, simti ca vei fi mamica, esti de fapt pentru cateva luni si apoi toate visele se naruie...Durerea va trece, dar puiutul acela va fi mereu in sufletul meu...Cunosc femei care au nascut dupa 40 de ani, dupa mai multe sarcini pierdute..Deci se poate...
Acum privesc increzatoare spre acest nou an si ma rog in fiecare zi pentru o minune mica, un bebe sanatos, ceea ce-ti doresc si tie in 2010!
Cu mult drag,
Ana
Răspunde-i
avvva (10.01.2010, 15:09)
La Multi Ani!
Si eu tocmai am trecut printr-o pieredere a sarcinii acum o saptamana[aveam deja 10 saptamani]. Din pacate, eu inca nu sunt atat de optimista, imi este greu sa trec peste asta. Ma regasesc in povestirea ta si inca lacrimile imi curg de cate ori ma gandesc la acel "pitic" pe care l-am iubit inca de cum am stiut ca exista. Inca ma trezesc si ma rog sa fi fost un cosmar, sa mai am burtica. As vrea sa dau timpul inapoi si sa mai retraiesc acele clipe minunate si frumoase, in care ma simteam mamica.
Răspunde-i
Mihaela Cozmei (08.01.2010, 15:08)
Draga Analia, nu dispera! Dumnezeu e mare si ai sa vezi ca pana la urma vei avea un copilas sanatos, talentat si frumusel ca tine!!
Succes si sanatate! Un an nou cu bucurii si multe realizari!
Răspunde-i
mariana (08.01.2010, 08:46)
buna analia! vreau sa-ti spun ca imi esti tare draga si te urmaresc cu placere decate ori apari pe micul ecran! imi pare rau de ce ti sa intamplat dar te rog sa nu-ti pierzi speranta si o sa vezi ca, cu putina rabdare si incredere in dumnezeu vei sa reusi sa strangi la piept un puisor mic de om! sa ai un an bun, cu multa sanatate si bucurii nemasurate si sa auzim numai de bine!
Răspunde-i
adriana (07.01.2010, 20:21)
Buna seara! Am doi copii minunati care au venit fiecare dupa doua esecuri! Sa dea Dumnezeu ca urmatoarele vesti sa fie bune! Lasa-ti timp sa plangi, sa-ti revii, lasa-ti timp .... nu-i obligatoriu sa fii "tare", nu-i obligatoriu sa simti decat ce vrei si poti tu... sa-ti dea Dumnezeu tot binele din lume! PENTRU CA-L MERITI!
Răspunde-i
Laura (07.01.2010, 17:49)
Nici eu n-am mai fost de mult pe aici, dar in niciun caz nu vestea asta voiam s-o primesc. Analia, nu stiu daca vei impartasi cele ce-ti voi scrie, nu stiu daca revolta fireasca, omeneasca din sufletul tau s-a stins ori nu, dar eui asta cred si asta spun: tot ce ni se intampla este din voia Domnului, fie ca sunt lucruri bune sau rele. Alunga tristetea si deznadejdea, nu intreba privind spre cer "De ce?!" Esti un om bun, se vede. Nu trebuie sa te cunoastem personal, fata in fata, ca sa ne dam seama de acest lucru. Se vede, se transmite,se simte. Fruntea sus! Esti tanara si sanatoasa,nu-i asa? Esti inconjurata de iubire. Asa e! Concluzia? Vei primi darul asteptat. Dumnezeu doar ti-a incercat credinta, sa vada daca il renegi. Cum n-ai facut acest lucru...ai rabdare,incredere si speranta. Vom fi cu totii fericiti, prietenii tai virtuali, sa vedem primele poze ale copilului vostru postate aici. Si n-o sa treaca mult timp pana atunci, n-o sa ne lasi sa asteptam mult, nu-i asa?!
Cu multa,multa dragoste si caldura te imbratiseaza strans de tot,
Laura
Răspunde-i
Analia Selis (07.01.2010, 15:17)
Buna tuturor, multumesc mult pentru comentarii si energia pozitiva. Ma bucur sa revin la voi.
Faptul ca multe mamici au pierdut sarcina ci acum au copilasi imi da multa speranta si forta.
Multumesc Nicoleta pentru sfatul, m-am gandit si eu asa, sa nu spun pana nu este sigur ca totul este in regula dar imi este greu sa fiu asa pentru ca eu deobicei, cand sunt fericita imi place sa spun. Poate data viitoare voi face un efort si nu voi spune nimic pana nu este sigur ca totul este in regula.
Va doresc tuturor un an frumos si ne mai auzim aici.

Analia
Răspunde-i
Roxana (07.01.2010, 09:16)
Draga Analia,

Anul trecut in martie am trecut prin acelasi calvar.
Inimioara micutului meu s-a oprit la 11 saptamani.
Mai aveam o saptamana pana sa ies din perioada aceea de prime 3 luni cu greturi si ameteli, perioada "critica"...
A fost si prima mea sarcina si sper ca anul acesta sa reusim din nou sa ne "concentram fortele" pentru un mic cadou de nunta.
Succces si tie !
Te pup,
Roxana
Răspunde-i
g g (06.01.2010, 14:53)
La multi ani!!!!
Sanatate si fie ca tot ce-ti doresti sa se implineasca!!!
Cunosc sentimentul si eu am trecut prin aceiasi experienta. Este nevoie de multa "forta" pentru a trece peste asa o experienta.
Mi se spune mereu ca eu sunr o puternica, luptatoare, dar sincer mi-e teama desi am incredere in Dumnezeu.
Cu drag!!!
Răspunde-i
Angela (06.01.2010, 09:52)
La multi ani Analia ! Imi pare tare rau ca ti s-a intamplat acest necaz. Imi place mult de tine, sunt convinsa ca va fi bine, caci ai multa dragoste si vointa sa realizezi ceea ce iti doresti in plan profesional. Si in plan personal sigur e la fel.
Eu am patit ca si tine, dar sarcina avea 8 saptamani. Era in 2000. Apoi in 2001 am nascut un baietel si in 2005 o fetita, avem o familie fericita. Multe femei pierd prima sarcina, dar organismul se reface si pot avea un copilas frumos si sanatos.
Cu credinta in Dumnezeu si multa grija de tine, sigur o sa ne poti da peste cateva luni o veste buna. Sa canti minunat la fel de minunat pentru noi toti !
Răspunde-i
Nicoleta Nicolescu (06.01.2010, 02:16)
Am intrat intamplator ''aici'' si am citit...este prima oara cand adaug un comentariu...este dramatic ce-a intamplat...nu iti pierde insa speranta,Dumnezeu asculta rugaciunile tale si te va ocroti!Ai sa vezi ...Deoarece esti persoana publica ti-as sugera ca pe viitor sa ''tii secret'' o vreme astfel de vesti,cum ar fi o sarcina, pentru ca gandurile oamenilor cunoscuti sau necunoscuti nu sunt mereu pozitive si sincere(din pacate in acesta era si in acesta tara ...) Am cunoscut pe vremea cand lucram la un post tv o doamna care a pierdut o sarcina si la scurt timp a ramas iar insarcinata.Acum are o fetita!Strategia divina nu o intelegem noi oamenii mereu dar avem sansa de a crede!Cu mult drag, sa ai un an superb si sa devii mamica asa cum iti doresti !
Răspunde-i
Victoria (05.01.2010, 21:11)
Fii tare, lucurile rele se intimpla si oamenilor buni, din pacate,
viitorul iti pregateste surprize placute,
Ai grija si La Multi Ani
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din My life-Viata la 30+
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
18 ian