S-a nascut la tara, intr-o familie foarte foarte saraca. In copilarie, lipsa jucariilor au facut-o sa-si imagineza ca niste sticle banale sunt papusi, ca eroii preferati pot fi intalniti printre campurile de trestie de zahar sau in inaltimea copacilor.
Nu a putut sa isi termine scoala. A trebuit sa lucreze alaturi de mama sa ingijind animalele, gradina si campurile de unde isi luau mancarea.
Adolescenta fiind, a plecat la oras sa lucreze pentru a-si putea ajuta familia. Acolo, lucrand intr-un restaurant, s-a indragosit de patronul ei. Acesta provenea dintr-o familie bine pozitionata, cu bani si era logodit cu o viitoara avocata. Cu toate astea s-a indragostit de ea.
A rupt logodna si a prezentat-o pe angajata in familia sa. Evident, angajata a fost respinsa. El insa a mers mai departe si s-a casatorit cu ea.
Familia lui a trebuit sa o accepte, mai ales dupa ce a ramas insarcinata cu prima sa fata, Veronica. Dupa Veronica au mai venit inca doua fete.
Cand a nascut-o pe Florencia, ce-a de-a treia fiica, el s-a imbonavit de cancer. Timp de un an de zile, el a invatat-o pe sotia sa cele mai importante lucruri pe care ea trebuia sa le stie cand el nu va mai fi. Unu dintre ele, si cel mai important, sa nu-i permita familiei lui sa controleze bunurile pe care el le va lasa ei si fetitelor si sa nu le vanda sub nicio forma partea lui din afacerea familiei (un magazin de feronerie si materiale de constructii) ci sa intre acolo, in locul lui, sa lucreze.
Dupa un an de zile viata lui sa stins, lasand-o pe ea cu trei fete de 1 an, 2 ani si 4 ani, o avere, un avocat sa o protejeze si un contabil sa o invete.
Ea a intrat in afacere cu avocatul langa ea, sa lucreze in locul sotului. A invatat sa lucreze in administrarea afacerii timp in care si-a terminat scoala, liceu si universitatea. A devenit profesora de contabilitate cand eu aveam 18 ani.
Ii doresc mamei mele o viata plina de bucurii asa cum ea ne-a facut-o noua. Pentru ca nici mie si nici surorilor mele nu ne-a lipsit nimic. Am avut tot ceea ce ne-am dorit, atat in copilarie, cat si in adolescenta, si mai tarziu, pana ne-am descurcat singure.
Nicio data nu s-a plans de ceea ce i s-a intamplat. Daca o vedeti nici nu credeti ca a trecut prin lucrurile atat de grele pentru ca mama mea este o femeia optimista si fericita.
In aceasta perioada in Argentina sarbatorim ziua mamelor. Toata lumea isi sarbatoreste mama.
Eu, o sarbatoresc cu mare, mare mandrie pe mama mea, Maria Ester si impart cu voi povestea ei de viata.
Analia
Analia Selis ne face cunostinta cu Noa
Muzica si arte pentru copii si parinti
