Ce poti sa te astepti de la o persoana care...

E nevoie de mult timp pentru a cunoaste si a intelege o persoana. Uneori nici macar o viata nu pare indeajuns. De cele mai multe ori credem ca ne asumam cu curaj tot ceea ce va sa vina, ce vom trai si experimenta alaturi de celalalt. Dar vin si unele momente in care acestia ne surprind in mod tare neplacut. Fac ceva care ne dezamagesc sau ne ranesc profund. O sa putem intelege motivul? O sa putem trece peste acest eveniment? O sa fim in stare sa iertam?

Desigur, asta depinde de cele intamplate si de cat am investit in cealalta persoana. Intelegatori putem fi cu totii, dar pana in ce punct? Cand ne dam seama ca “s-a umplut paharul”? Ca ne-au fost incalcate limitele in mod inacceptabil?

Singura solutie sa putem afla raspunsul la aceasta intrebare este sa ne uitam cu sinceritate in adancul fiintei noastre si sa ne intrebam: “Pot sa accept cele intamplate? Pot sa continui aceasta relatie?”.

In multe cazuri cautam sa acordam circumstante atenuante, sa gasim scuze, sa ne alimentam cu argumente care sa ne ajute sa trecem mai departe, sa iertam. Si e bine sa incercam facem asta. Numai ca poate deveni o obisnuinta. E bine sa ierti pe celalalt, dar nu intr-atat incat sa uiti de tine, de propria ta persoana. Nu are rost sa te umilesti, sa te degradezi, sa te cobori intr-atat incat sa iti pierzi respectul si increderea in tine. Odata ce faci lucrul asta, te vor urma si ceilalti. Isi vor spune simplu: “Daca ea nu da doi bani pe prorpia ei persoana, de ce m-as obosi eu?”. Iar asta urmeaza sa se vada prin comportamentul lor fata de tine.

Fiecare isi stabileste propriile limite; cat poate sa treaca cu vederea, cat poate sa ierte si sa uite. Dar e bine sa tii minte si sa iei in calcul evenimente care te marcheaza chiar de la inceputul relatiei. Indiferent de tipul de relatie, limitele se stabilesc prin incercare si eroare. Adica, fiecare il testeaza pe celalalt, sa vada cat i se permite, cat de departe poate merge. Prin intermediul acestui proces, oamenii invata sa se cunoasca si isi dau seama cat de mult pot sa isi permita. Fiecare are propria-i cenzura, care ii spune cand sa se opreasca. Cu totii avem porniri, impulsuri, pe care nu ni le recunoastem, pe care uneori nu ni le putem controla la timp. Si ajungem sa facem ceva gresit, pe care sa il regretam ulterior. Cu cat ranim mai mult o persoana, cu atat o vom indeparta mai mult de noi.

Constati ca e capabil sa te raneasca profund, sa nu tina seama de tine sau de sentimentele tale, sa uite de tine, atunci e bine sa te gandesti ca la fel va proceda si pe viitor. Vezi ca intarzie de la bun inceput la intalnirile voastre, atunci gandeste-te ca asa va fi si pe viitor. Vei accepta asta la nesfarsit? Iti va afecta viata in vreun fel?

Vezi ca e egoist si intotdeauna se pe el pe primul plan. Poti sa accepti asta? Dar cand veti avea copii cum te vei descurca?

Afli ca s-a purtat execrabil cu parintii lui. Ia aminte si, in momentele tensionante, sa nu te arati dezamagita ca va face la fel si cu tine. Sau, poate chiar mai rau.

Incearca sa nu treci cu usurinta peste lucrurile care te deranjeaza. Nu este nevoie sa faci acuzatii sau sa il arati cu degetul. Este suficient sa ii transmiti ce ai simtit tu in raport cu atitudinea lui fata de tine. Ex: “Faptul ca ieri ai intarziat iar la intalnire, m-a facut sa ma simt total neimportanta pentru tine.”, “M-am obisnuit sa vad ca preferi sa fii tu pe primul plan intotdeauna, dar mi-ar facea placere ca uneori sa mai facem schimb de locuri.”

Toti vrem sa ne simtim bine, sa avem parte de toata dragostea, sa fim pe primul plan. Si cu totii incercam uneori sa trecem cu bocancii peste toate principiile; uneori chiar si peste ale noastre. Important este sa facem apel la bunul nostru simt, sa tinem seama si de celalalt, chiar daca lucrul asta ne face uneori sa ne simtim mai putin importanti sau mai putin iubiti.