Cat de mult te-ai schimba pentru un job?

Am cunoscut pe cineva care spunea ca, pentru a fi angajata intr-o firma, a fost nevoita sa isi schimbe putin look-ul. Mai exact, sa se vopseasca blonda. Tanara, dezinvolta, a acceptat propunerea cu mare usurinta. Si-a zis ca, daca ies bani, de ce nu. In definitiv, blonda nu fusese niciodata.

Cand tintesti un post de birou, secretara, manger…stii din start ca vei fi nevoita sa ai un anume look. La revedere tinutelor sport si muuult prea casual, nimic neprofesional sau riguros. Esti dispusa sa te imbraci zilnic in fusta sau rochie? Pantalonii se pare ca nu prea au ce cauta in “decor”. Oricum, exista unele firme care iti spun din start ca nu sunt de acceptat.

Daca stam sa ne gandim bine, toate aceste decoratii exterioare sunt de fapt niste coduri. Si stii din start cam cu cine ai de-a face. Cu un functionar public, cu un director de banca, cu o vanzatoare…Se pare ca oamenii au simtit mereu nevoia unei ierarhizari, de a stabili niste criterii clare: tu faci parte din clasa aceea, celalalt din cealalta, si tot asa. Asta le confera, in minte, un grad de stabilitate. Daca am o idee despre pesoana din fata mea, stiu cum sa ma adresez, cum sa o abordez. Iar asta se pare ca salveaza timp si nervi.

Pentru cei mai multi dintre tineri este destul de dificil sa intre intr-un anumit tipar. Sa poarte haine de un anumit fel, sa aiba o anumita tinuta, sa renunte la slang. Acum depinde de fiecare in parte, cat de flexibil este si cat de mult isi doreste slujba cu pricina. Desi, sa renunti la blugi si tricoul cel lalai, la pantofii sport si toate cele adecvate varstei tale, e nitel mai greu.

Am putea compara astfel de schimbari, de transformari, cu rolurile din viata unui actor. Exista actori care joaca intr-o saptamana doua sau chiar trei roluri diferite. Pentru ei, aceste treceri fac deja parte din viata. Cand imbraca hainele personajului, iau cu ei si personalitatea si caracterul acestuia, modul lui de gandire si cuvintele.

Mai mult sau mai putin, si noi, oamenii de rand, facem zilnic lucrul asta. Suntem niste mici cameleoni. Cu vecina de la parter ne purtam intr-un fel, cu bunica intr-altul, cu colegii de birou pastram niste limite, cu prietenele suntem mai deschise si tot asa. In mod paradoxal, se pare ca suntem mai inclinati sa ne modificam comportamentul decat infatisarea. Daca “prindem” o coafura care ne vine bine, vom renunta mai greu la ea. Fiecare isi face un stil vestimentar si, in functie de capacitatea de a accepta noul, reuseste sau nu sa il modifice, in functie de liniile modei.

Pentru un actor de marca, sa isi tunda parul, sa isi lase barba, sa se ingrase, poate fi o optiune. Fireste, onorariul pentru respectivul rol va creste semnificativ pentru asta. Dar, pentru un om obisnuit, caruia ii e bine in pielea lui, care nu vede foarte multe zerouri la finele lunii, cat de usor ii poate fi sa se transforme in…altcineva?

Stim ca viata presupune multe compromisuri, ca ne dovedeste de nenumarate ori ca never say or do never nu e intotdeauna batut in cuie, ca avem ocazii in care, chiar si pentru scurt timp, suntem nevoiti sa intram in pielea altcuiva. Dar, ne e suficient de bine acolo? Putem sa ne adaptam, chiar si numai pentru o perioada, in acest “costum” imprumutat? Merita sa lasam din noi, din personalitatea noastra, sa ne dam la o parte, pentru bani sau pentru orice altceva?