“Aaaa...de ce sa ma duc la psiholog?! Ce mare lucru face ala?! Sta doar acolo pe fotoliu si ma pune sa vorbesc, dupa care imi mai ia si o gramada de bani! La fel de bine pot sta de vorba cu o prietena si nu ma costa nimic.”
Cam asta e optica generala despre psihologi si psihoterapeuti. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca daca ajungi la unul din ei, lumea zice ca esti “nebun”. Asa ca mai bine il ocoloesti sau nu spui nimanui ca faci terapie.
Ar fi totusi cateva intrebari de pus: “Dar o ruda sau o prietena apropiata poate sa te ajute cu adevarat? Pot fi acestia impartiali? Obiectivi?
Putini stiu ce inseamna de fapt un psihoterapeut. Daca denumirea profesiei lui incepe cu “psi”, oricum nu poate fi de bun augur. Oare chiar asa sa fie?!? De ce in alte tari, nu neparat mai civilizate ci poate doar mai putin evoluate, cum au o problema oamenii se duc sa “se trateze”? Un raspuns simplu ar fi ca au obosit si s-au plictisit sa le duca singuri pe toate. Asa ca apeleaza la ajutorul unui specialist, fara nici o rusine sau temere. In definitiv, nu e mare deosebire fata de vizita pe care o faci unui medic. Dar cum si acolo oamenii ajung de cele mai multe ori in ultima clipa, de ce ar merge sa consulte un psihoterapeut daca inca nu le-a ajuns cutitul la os?!?
Drumul pana la fotoliul de psihoterapeut nu e nici scurt, nici simplu si nici usor. Primul pas de facut ar fi o facultate: de psihologie, sociologie sau chiar medicina. Asta inseamna aproximativ 4-6 ani de studii, examene si oarece eforturi financiare. Chiar si facultatea facuta la Stat ajunge sa te coste suficient de mult. Nu mai vorbim de cea particulara, unde un an de studiu costa aproximativ 600 de euro. Sunt multe carti si reviste de specialitate de care ai nevoie. Si cine mai are azi timp de pierdut in biblioteci?!? Oricum, cele mai multe contin informatii de care o sa mai ai nevoie, deci vei vrea sa le ai la indemana, in biblioteca ta. Asta inseamna alti bani. Dupa ce termini facultatea, sau chiar in timp ce o faci, in orice directie psihoterapeutica vrei sa te indrepti, ai nevoie si de alte cursuri de specializare, de training, dezvoltare personala etc. Iar astea inseamna tot investitie de timp si bani. In general, cursurile extra facultate se fac la sfarsit de saptamana, Iar daca mai si lucrezi (ca sa poti sa te intretii si sa sustii toate aceste studii!), nu prea iti mai ramane timp pentru socializare. Oricum, dupa terminarea facultatii, fara un master (adica inca 1,5 – 2 ani de studii) sau un curs de minim doi ani de specializare nu poti lucra in cabinet, ca terapeut. Adunate la un loc una peste alta, abia dupa aproximativ 6 ani reusesti sa obtii un certificat de psihoterapeut cu practica sub supervizare. Ce inseamna asta?!? Adica poti lucra in cabinet, insa odata pe saptamana e randul tau sa mergi in cabinetul altui psihoterapeut cu experienta, sa expui un caz, sa il discutati impreuna si sa inveti astfel tehnica terapeutica cu lingurita (ca sa nu zic pe pielea ta). Desigur, si orele astea costa, de obiecei dublul tarifului pe care il practici tu in cabinetul tau de incepator. Alti bani?!? Ei bine, da!
Daca e sa le aduni pe toate: ani, sacrificii, timp, bani, ajungi sa te intrebi daca merita?! Daca merita sa faci toate aceste eforturi ca sa ce?!? In mod clar, un psihoterapeut nu poate trai doar din munca de cabinet. Toti psihoterapeutii au cel putin inca un job pe langa orele de cabinet. E singura lor modalitate de a supravietui atat psihic, cat si financiar.
In cazul unui psihanalist procesul este si mai complicat. Cel care isi alege o astfel de profesie poate sari peste facultate, insa pregatirea de care va avea nevoie este mai anevoioasa, mai indelungata si mult mai costisitoare (energetic, emotional, psihic, financiar). In primul rand se impune o (psi)analiza personala. Asta dureaza minim 5-6 ani, cu sedinte de 4-5 sau chiar 6 ori pe saptamana. In cazul psihanalizei, tariful sedintelor se stabileste in functie de venitul clientului, adica a treia parte din acesta. Ouch! Da, asta trebuie ca ustura! Dar asta e si scopul! Sa fi pe deplin constient si responsabil de ceea ce presupune o astfel de investitie: in propria ta persoana. Chiar si in cazul in care tariful sedintei este acelasi cu al oricarui alt tip de terapie, daca inmultesti suma cu 4-6 sedinte pe saptmana, realizezi ca ai nevoie sa vii cu multi bani de acasa, sa investesti foarte mult pentru a ajunge undeva. Iar asta e bine sa planuiesti mult inainte de a-ti incepe analiza.
Dupa aceasta analiza, daca iesi “teafar” si vrei sa continui, urmeaza un examen pentru a fi acceptat in SRP (Societatea Romana de Psihanaliza) sau IPA (International Psychoanalysis Association) si a putea lucra ca psihanalist. Examenul e destul de dificil si putini sunt cei care il iau din prima. In unele cazuri, aspirantului i se sugereaza sa isi isi continue analiza pentru inca 2-3 ani si sa revina cand va fi suficient de pregatit. In fine, sa zicem ca a trecut si peste acest obstacol, ajunge sa isi deschida propriul cabinet, sau sa lucreze in colaborare, in cabinetul altcuiva. Ce inseamna sa iti deschizi propriul cabinet?! Sa ai suficienti bani pentru a inchiria o locatie; si nu oriunde, ci cat mai in centrul orasului, sau in zone usor accesibile oricui. Si, bineinteles, sa ai suficienti bani sa suporti toate cheltuielile pe care le presupune cabinetul. Desigur, pentru a activa legal, e nevoie de certificatul de drept de libera practica. Asta se obtine pe baza anumitor criterii, de cele mai multe ori foarte greu de indeplinit. Ce inseamna sa lucrezi in cabinetul altcuiva?!? In functie de cabinet si regulile acestuia, vei plati o taxa din tariful pe care il percepi. Unele cabinete isi iau libertatea de a-ti impune tariful cu care sa lucrezi. Te conformezi si accepti, bine. Nu...iti cauti in alta parte sau mai astepti pana poti sa iti deschizi tu propriul cabinet.
Sedintele de terapie (psihanaliza sau oricare alt tip de terapie) dureaza 45 de minute. De ce atat de putin?!? Am observat cu totii ca in general, perioada in care suntem capabili sa ne concentram atentia asupra unui subiect se invarte in jurul a 45-50 de minute. La scoala, orele de curs au aceeasi durata. Dupa scurgerea acestui timp, mintea are nevoie de o pauza pentru a continua sau a se directiona catre o alta sfera de interes. In aceste 45 de minute ai suficient timp sa vorbesti despre tot ce ai nevoie?!? Fireste ca nu! De aceea nici nu exista terapie de o singura sedinta. Insa cu timpul, inveti sa preiei acest ritm de 45 de minute si sa il folosesti la maxim, in avantajul tau. Asta face parte din procesul psihoterapeutic.
Exista multe tipuri de terapii si analize. Psihanaliza este una dintre cele mai costisitoare. Ca timp, durata, efort psihic si financiar. Una dintre modalitatile de a afla daca merita sa urmezi o cura psihanalitica ar fi sa intrebi pe cineva care a trecut printr-un proces psihanalitic. Printre psihoterapiile de mai lunga durata se numara psihoterapia psihanalitica si analiza jungiana. Exista si alte tipuri de terapii, mai “scurte”: terapii cognitiv comportamentale, terapii scurte axate pe solutie, terapii de familie, de cuplu, hipnoza si sugestie, psihodrama, terapie sistemica, si multe alte tipuri de terapii axate pe anumite tipuri de probleme sau disfunctii de tot felul. In cazul in care consideri ca ai nevoie de ajutor specializat, poti afla ce tip de terpie ti se potriveste, incercand sa descoperi cate ceva despre diverse tipuri de terapii. Exista carti, cabinete de psihologi si, desigur, ai la indemana internetul.
Cam asta e optica generala despre psihologi si psihoterapeuti. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca daca ajungi la unul din ei, lumea zice ca esti “nebun”. Asa ca mai bine il ocoloesti sau nu spui nimanui ca faci terapie.
Ar fi totusi cateva intrebari de pus: “Dar o ruda sau o prietena apropiata poate sa te ajute cu adevarat? Pot fi acestia impartiali? Obiectivi?
Putini stiu ce inseamna de fapt un psihoterapeut. Daca denumirea profesiei lui incepe cu “psi”, oricum nu poate fi de bun augur. Oare chiar asa sa fie?!? De ce in alte tari, nu neparat mai civilizate ci poate doar mai putin evoluate, cum au o problema oamenii se duc sa “se trateze”? Un raspuns simplu ar fi ca au obosit si s-au plictisit sa le duca singuri pe toate. Asa ca apeleaza la ajutorul unui specialist, fara nici o rusine sau temere. In definitiv, nu e mare deosebire fata de vizita pe care o faci unui medic. Dar cum si acolo oamenii ajung de cele mai multe ori in ultima clipa, de ce ar merge sa consulte un psihoterapeut daca inca nu le-a ajuns cutitul la os?!?
Drumul pana la fotoliul de psihoterapeut nu e nici scurt, nici simplu si nici usor. Primul pas de facut ar fi o facultate: de psihologie, sociologie sau chiar medicina. Asta inseamna aproximativ 4-6 ani de studii, examene si oarece eforturi financiare. Chiar si facultatea facuta la Stat ajunge sa te coste suficient de mult. Nu mai vorbim de cea particulara, unde un an de studiu costa aproximativ 600 de euro. Sunt multe carti si reviste de specialitate de care ai nevoie. Si cine mai are azi timp de pierdut in biblioteci?!? Oricum, cele mai multe contin informatii de care o sa mai ai nevoie, deci vei vrea sa le ai la indemana, in biblioteca ta. Asta inseamna alti bani. Dupa ce termini facultatea, sau chiar in timp ce o faci, in orice directie psihoterapeutica vrei sa te indrepti, ai nevoie si de alte cursuri de specializare, de training, dezvoltare personala etc. Iar astea inseamna tot investitie de timp si bani. In general, cursurile extra facultate se fac la sfarsit de saptamana, Iar daca mai si lucrezi (ca sa poti sa te intretii si sa sustii toate aceste studii!), nu prea iti mai ramane timp pentru socializare. Oricum, dupa terminarea facultatii, fara un master (adica inca 1,5 – 2 ani de studii) sau un curs de minim doi ani de specializare nu poti lucra in cabinet, ca terapeut. Adunate la un loc una peste alta, abia dupa aproximativ 6 ani reusesti sa obtii un certificat de psihoterapeut cu practica sub supervizare. Ce inseamna asta?!? Adica poti lucra in cabinet, insa odata pe saptamana e randul tau sa mergi in cabinetul altui psihoterapeut cu experienta, sa expui un caz, sa il discutati impreuna si sa inveti astfel tehnica terapeutica cu lingurita (ca sa nu zic pe pielea ta). Desigur, si orele astea costa, de obiecei dublul tarifului pe care il practici tu in cabinetul tau de incepator. Alti bani?!? Ei bine, da!
Daca e sa le aduni pe toate: ani, sacrificii, timp, bani, ajungi sa te intrebi daca merita?! Daca merita sa faci toate aceste eforturi ca sa ce?!? In mod clar, un psihoterapeut nu poate trai doar din munca de cabinet. Toti psihoterapeutii au cel putin inca un job pe langa orele de cabinet. E singura lor modalitate de a supravietui atat psihic, cat si financiar.
In cazul unui psihanalist procesul este si mai complicat. Cel care isi alege o astfel de profesie poate sari peste facultate, insa pregatirea de care va avea nevoie este mai anevoioasa, mai indelungata si mult mai costisitoare (energetic, emotional, psihic, financiar). In primul rand se impune o (psi)analiza personala. Asta dureaza minim 5-6 ani, cu sedinte de 4-5 sau chiar 6 ori pe saptamana. In cazul psihanalizei, tariful sedintelor se stabileste in functie de venitul clientului, adica a treia parte din acesta. Ouch! Da, asta trebuie ca ustura! Dar asta e si scopul! Sa fi pe deplin constient si responsabil de ceea ce presupune o astfel de investitie: in propria ta persoana. Chiar si in cazul in care tariful sedintei este acelasi cu al oricarui alt tip de terapie, daca inmultesti suma cu 4-6 sedinte pe saptmana, realizezi ca ai nevoie sa vii cu multi bani de acasa, sa investesti foarte mult pentru a ajunge undeva. Iar asta e bine sa planuiesti mult inainte de a-ti incepe analiza.
Dupa aceasta analiza, daca iesi “teafar” si vrei sa continui, urmeaza un examen pentru a fi acceptat in SRP (Societatea Romana de Psihanaliza) sau IPA (International Psychoanalysis Association) si a putea lucra ca psihanalist. Examenul e destul de dificil si putini sunt cei care il iau din prima. In unele cazuri, aspirantului i se sugereaza sa isi isi continue analiza pentru inca 2-3 ani si sa revina cand va fi suficient de pregatit. In fine, sa zicem ca a trecut si peste acest obstacol, ajunge sa isi deschida propriul cabinet, sau sa lucreze in colaborare, in cabinetul altcuiva. Ce inseamna sa iti deschizi propriul cabinet?! Sa ai suficienti bani pentru a inchiria o locatie; si nu oriunde, ci cat mai in centrul orasului, sau in zone usor accesibile oricui. Si, bineinteles, sa ai suficienti bani sa suporti toate cheltuielile pe care le presupune cabinetul. Desigur, pentru a activa legal, e nevoie de certificatul de drept de libera practica. Asta se obtine pe baza anumitor criterii, de cele mai multe ori foarte greu de indeplinit. Ce inseamna sa lucrezi in cabinetul altcuiva?!? In functie de cabinet si regulile acestuia, vei plati o taxa din tariful pe care il percepi. Unele cabinete isi iau libertatea de a-ti impune tariful cu care sa lucrezi. Te conformezi si accepti, bine. Nu...iti cauti in alta parte sau mai astepti pana poti sa iti deschizi tu propriul cabinet.
Sedintele de terapie (psihanaliza sau oricare alt tip de terapie) dureaza 45 de minute. De ce atat de putin?!? Am observat cu totii ca in general, perioada in care suntem capabili sa ne concentram atentia asupra unui subiect se invarte in jurul a 45-50 de minute. La scoala, orele de curs au aceeasi durata. Dupa scurgerea acestui timp, mintea are nevoie de o pauza pentru a continua sau a se directiona catre o alta sfera de interes. In aceste 45 de minute ai suficient timp sa vorbesti despre tot ce ai nevoie?!? Fireste ca nu! De aceea nici nu exista terapie de o singura sedinta. Insa cu timpul, inveti sa preiei acest ritm de 45 de minute si sa il folosesti la maxim, in avantajul tau. Asta face parte din procesul psihoterapeutic.
Exista multe tipuri de terapii si analize. Psihanaliza este una dintre cele mai costisitoare. Ca timp, durata, efort psihic si financiar. Una dintre modalitatile de a afla daca merita sa urmezi o cura psihanalitica ar fi sa intrebi pe cineva care a trecut printr-un proces psihanalitic. Printre psihoterapiile de mai lunga durata se numara psihoterapia psihanalitica si analiza jungiana. Exista si alte tipuri de terapii, mai “scurte”: terapii cognitiv comportamentale, terapii scurte axate pe solutie, terapii de familie, de cuplu, hipnoza si sugestie, psihodrama, terapie sistemica, si multe alte tipuri de terapii axate pe anumite tipuri de probleme sau disfunctii de tot felul. In cazul in care consideri ca ai nevoie de ajutor specializat, poti afla ce tip de terpie ti se potriveste, incercand sa descoperi cate ceva despre diverse tipuri de terapii. Exista carti, cabinete de psihologi si, desigur, ai la indemana internetul.
Dupa aceea, poti sa iti iei libertatea de a te intreba: oare de ce se supun oamenii acestui proces laborios, indelungat si costisitor pentru a deveni terapeuti, iar eu nu vreau sa apelez la unul daca simt ca am o problema?!?
Lasa ca fac maine
