Aveam un coleg de facultate care se ducea la job interviews doar sa se amuze. Pur si simplu voia sa afle ce fel de intrebari pun angajatorii, ce anume sunt interesati, cat sunt dispusi sa negocieze asupra salariului. El nu avea nevoie de o slujba; facea lucrul asta ca pe un exercitiu. Pe de o parte vedea si experimenta pozitia de aplicant, observa ce simte, ce raspunsuri ii vin, iar pe de alta se libera si invata sa isi administreze eventualele emotii. Tot el avea obiceiul sa spuna: serviciul (se referea la a lucra pentru altcineva, in serviciul altcuiva, patron sau firma de Stat), e o solutie temporara pentru o problema permanenta. Si mare dreptate avea. In definitiv, problema permanenta este supravietuirea. Toti avem nevoie sa traim, sa mancam, sa ne imbracam, avem nevoie de o casa in care sa locuim, apoi mai sunt si taxele de platit. Deci, avem nevoie de acei bani pentru a supravietui. Si, intradevar, rezolvarea provizorie pentru aceasta problema este serviciul. De ce provizorie? Pentru ca oricand postul se poate desfiinta, firma poate da faliment, seful te poate concedia din varii motive, etc. Provizoriu e si sa traiesti de azi pe maine. Cam asta posibilitate ofera cele mai multe dintre salarii. Abia daca apuci sa pletesti toate taxele si facturile, eventual ratele la banca, sa cumperi ceva de mancare si, in cel mai fericit caz, sa iei ceva imbracaminte.
A lucra pentru altcineva e ca si cum ai fi si ai trai inca sub tutela tatalui. Astepti sa iti spuna ce sa faci, adica sa iti dea de lucru, accepti sa fi admonestat, uneori chiar umilit cu sau fara motiv, esti cumva la mana lui, a sefului, pentru ca de la el primesti si astepti bani “de buzunar”, Responsabilitatatile tale sunt depasite de cele ale sefului, sau, in cazul fericit in care tu esti seful, ale patronului. Pentru ca cei care ajung la un job interview sunt subordonatii, cei care lucreaza pentru altcineva. Din nefericire nu este posibil ca fiecare persoana sa lucreze pentru el, nu pentru altcineva, pentru Stat sau la patron.
Si atunci ce e de facut? Daca asta e singura optiune pe care o ai in prezent si te afli in pozitia de a-ti cauta o noua sluba, nu te lasa impresionata de numele firmei, de denumirea pompoasa a postului sau de cerintele din anunt. Tot ce ai de facut este sa iti intocmesti sau reactualizezi CV-ul, sa te interesezi putin despre activitatea si renumele firmei respective, si sa iti amintesti inainte de a ajunge in fata celui care face interviul tot ce stii sa faci, ce ai invatat teoretic si practic.
Incearca sa nu gandesti la eventualele intrebari pe care le vei auzi acolo, la interviu. Oricat de multe ai citi despre acestea, oricat te-ai gandi la posibilele intrebari, tot va exista una complet neasteptata care sa te puna in incurcatura. Unii dintre cei care fac job interviews cred ca e de datoria lor, ca asta e rolul lor: sa il puna in incurcatura pe aplicant pentru a-i arata ca totusi nu este suficient pregatit, de sincer sau de experimentat. Asta foarte bine poate fi folosita ulterior ca scuza, in cazul in care nu te-au ales pe tine. Asa ca mai bine concentreaza-te asupra persoanei tale si, cu fruntea sus, prezinta-te acolo hotarata sa capeti acel post la care aspiri.
Aspiratii pierdute
